rondo capriccioso - lorena lupu

hai ca incep, treb sa incep de undeva, asa ca incep asa:

lorena lupu, cum am aflat eu prima data de numele asta. era legat de andrei ruse. Stiu ca a fost o cearta intre ei, nu stiu detalii , nu m-au interesat . incercam sa mai aflu noutati despre ruse, ce a mai scris. Soni nu m-a convins, cel putin din reclama pe care si-a facut-o prin videopoemul de pe youtube si fragmentul publicat pe net. Cred in continuare ca ruse este un autor important al noii generatii ( fuck, ce naspa suna ), douamiisti sau cum li s-o spune. Nu ma credeti pe cuvant, cititi black job
si iote aci si versurile care mie mi-au placut cel mai mult din acest volum

daca mi se desface siretul
nu ma mai aplec sa-l leg
sperand ca o sa ma-mpiedic
ca un tampit
sperand c-o sa apari de undeva
intinzandu-mi mana
sa ma ridici din hohotele graselor

(IV. noiembrie&more)

ruse este cel care care mi-a facut cunostinta cu videopoemul la noi, stiu ca nu e primul dar e cel care imi place mie cel mai mult. Il gasiti pe youtube ca supraego . El este insa cred ca primul scriitor care a stiut sa foloseasca internetul pt a-si face reclama intr-un mod inteligent si literatura nu a iesit in dezavantaj cum se temeau cel mai multi. Volumele lui chiar s-au cumparat si omul are grupuletul lui de fani. Uite aici combinatie reusita intre reclama - versuri - videopoem cocaine. nu mi se pare ca i-a mai reusit cu soni. Cartea trebuie sa poata sta in picioare si dincolo de imagini si reclama.

Veti zice desigur care e legatura dintre cei doi tineri autori? ( acum nu stiu cat de tineri mai sunt, in sens literar nu mai cred ca sunt tineri). Pai zic eu ca lorena a invatat ceva din colaborarea cu ruse atat cat a fost : tritonic unde publica primul sau volum e cel la care publica si ruse si apoi a invatat ca internetul nu e in lupta cu literatura , ci e un mijloc de a te apropia de cititor.

De la ruse intrat pe blogul lorenei. Recunosc ca nu mi-a placut, mi-a stricat chiar dimineata candva - era ceva despre un reportaj cu un sportiv suedez - pt ca eu am o mare problema cu limbajul mai frust si de atunci am evitat sa citesc ce scrie pe acolo. Vad inceputul postarii pe cartiergay si chiar daca mi-ar placea sa citesc si restul imi amintesc de nervii din dimineata aceea si ma abtin. Anticipez acum, dar atunci pe moment a fost o cale spre blogosfera gay cu care incet - incet am inceput sa ma familiarizez.

Apoi lorena si gayfestul. Nu, nu am fost acolo cand a citit fragmentul din primul roman. Abia intrasem prin lumea asta a blogurilor si nu prea stiam exact cu ce se mananca. Vazut filmarea pe youtube , bine ca nu am retinut despre ce roman era vorba ca nu il mai cumparam. Adica ori inveti pe dinafara fragmentul si il dramatizezi sau cum s-o numi termenul , ori renunti la idee. Acompaniamentul cu chitara si vestimentatia ce anume trebuiau sa indice? Viata boema a lumii teatrale? Stiu si eu, daca citeam cartea dinainte ma prindeam, asa ...

Apoi lorena a citit fragmente din romanul sau cred ca ultim la un cenaclu de literatura. Mie nu imi place acel cenaclu, bine in afara de cenaclul de la litere ala tinut de cartarescu eu m-am cam ferit de lumea celor care se lauda intre ei ca ce bine scriu. Adica, intrat , vazut feţe si iesit in mare fuga. Lorena, ala e cenaclu in care daca nu ai facultate nu ai voie sa citesti ca cica nu te ridici la "nivelul lor intelectual" (what??!!). intrebat pe sor-mea care o fost pe acolo cum i s-a parut. Ea ca de ce intrebi? Eu ca am eu chef. Ca nu i-a placut. Vazut poze cu faţa ei ( a sora-mii ) ziceai ca e impaiata acolo si m-a bufnit rasul. Cred ca toti sunt impaiati in prealabil acolo.

Deci, nu - nu am cunoscut-o pe lorena personal, nu vrea sa o cunosc, nu imi place. Si da, mi se pare normal sa spun acest lucru din start. Constienta fiind de antipatia mea fata de persoana lorena lupu - asa cum apare ea in virtual , am incercat sa las timpul sa treaca pt a putea citi cartea cu mintea limpede diferentiind omul de scriitor. Cartea ei a fost prima care mi-a venit in minte cand am decis sa citesc literatura care abordeaza subiectul lesbianismului la noi ( da , stiu, iar suna rau). Inceput discutia cu unde sunt banii acceptului, lorena uf, injurat pe blogul ei, asta e: caci sunt cuvinte acolo care chiar tin de injuratura. Intre timp sosit cartea. Zic, mai las timp sa treaca - citesc celelalte carti . venit cartea, inceput citit prima pagina - lorena intra pe blog la wannabegay legat de o revista gay si iar incepe. Deja ma enerva situatia. Oricat ma feream - lumea asta fiind al naibii de mica - tot dadeam de omul lorena.

Na ca am citit si cartea. Imi parea rau cand am lasat-o din mana dupa prima pagina. Cartea lorenei se citeste dintr-un rasuflu. Nu pt ca e o carte usurica, ci pt ca e o carte placuta. Suparata fiind gaseam la inceput defecte. Ca naratorul - personaj face asa trimiteri gen soparla care mai tarziu nu vor mai fi intelese de cititori, ca in acest fel cartea e de moment . cine va mai pricepe trimiterile la reclame sau la cantece la moda? Apoi m-am linistit, ai un narator - student care abia a terminat facultatea. Asta e limbajul specific varstei. Asa vorbeam cu totii pe atunci. Ma rog, asa vorbeau cu totii ca eu am incercat sa fiu asa spirituala si va invidiam pe voi astia cu asocieri amuzante spontane.

Rezumat , scurt -scurt ca poate asa va conving sa cititi cartea: deci avem pustoaica asta care abia a terminat atf la bucuresti, vine dintr-un orasel de provincie cu valori mai traditionale. Citit undeva pe net, parca prin unica, o prezentare a cartii destul de reusita : da, e o carte mai mult despre lumea teatrului, despre problemele debutantului. Da, e si o carte despre dragostea dintre doua femei. Dar nu va entuziasmati, nicio scena erotica in toata cartea pt ca spune undeva naratoarea noastra ca fapta strica trairea ( ma rog ceva de genul: ca vinovat e tot facutul, iar sfant doar nunta, inceputul). Sunt cateva scene de un puternic erotism in carte , dar ele vin din felul in care simte personajul nostru, din sentimentele ei care dilata fiecare clipa incarcand-o cu valoare , nu din fapte . asta pt ca e aici mai mult admiratia novicei fata de o mare actrita care o primeste sub aripa sa protectoare. E adoratie, dar adoratia nu e tot o forma a iubirii, poate cea mai intensa?

Asa cum dealtfel ne si asteptam , iubirea aceasta nu poate fi implinita, spune si naratoarea in final: intr-o lume in care fiecare incearca sa razbeasca, oamenii se tin la distanta. De aici si vesnica adresare cu pluralul politetii dintre cele doua femei. Citatele mele sunt aproximative, nu reusesc eu sa exprim asa frumos ca ea. Cartea ei este clar lucrata, muncita, nu pare a fi - asa cum lasa impresia la inceput prin multiplele anticipari anulate - un jurnal al unui moment. Stie sa starneasca interesul, stie sa il intretina si pana la sfarsit intreaga poveste este frumoasa .

Daca ati ajuns pana aici cu cititul , desi vad si eu ca am tot scris si parca nu se mai termina uite si ceva picant. M-am tot gandit daca sa scriu sau nu partea asta. dar daca am gasit eu poate oricine sa gaseasca. Intalnirea dintre cele doua femei are loc datorita unei piese de teatru. Piesa face parte dintr-un curent la moda la britanici( blood and sperm) si este ultima piesa a unei autoare care a murit f tanara. Piesa ar fi trezit interesul spectatorilor, ar fi facut valva, era si f dorita in tara , tanara actrita vede acesta piesa ca pe o posibilitate de a iesi din anonimat. Totul se complica, normal. Dar mai multe - ia cititi si voi.

Nu despre asta vroiam sa va zic. Nu a fost greu sa aflu de pe net - si repet, oricine putea gasi - care este autoarea ( sarah kane), care este piesa ei ( 4:48 psychosis) si apoi sa dau search in romana cu lorena lupu. Aici putin derutata, in gardianul zice ca a tradus textul impreuna cu tudor tepeneag ( fiul unui mare român parca ii zice in roman, parizianul ), in alta parte pe net apare ca traducatorul e un marian popescu , adaptarea a facut-o lorena cu regizorul si in final apare si ca in roman + ca lorena e asistenta de regie ( cea netrecuta pe afis, soarta de negru specifica debutantilor). Da, si partea cea mai misto, artista e maia morgenstern. Fac rau ca zic? Oricine putea afla. Nu muream daca nu aflam . pana la urma cartea este o sublimare, cum spune si naratoarea. Pana sa aflu ma gandeam daca nu e leopoldina balanuta. Dar da, naratoarea insista f mult pe aspectul actritei, pe succesul sau , se spune undeva si de aerele de hollywood ale vedetei ( e 2005, perioada in care se zvonea ca maia ar putea fi nominalizata la oscar pt rolul din filmul lui gibson). Am facut rau ca am spus? Nu cred. Si daca se stie ce, pana la urma e o carte frumoasa despre o mare actrita, despre un om deosesbit si despre fascinatia pe care o exercita asupra celor din jurul sau. Prin cartea lorenei, avem si noi acces - profanii - la lumea aceasta glamour. Vedem culisele, aflam cum se naste o piesa.

*eu daca zic maia morgenstern ma gandesc la scena cand isi pune picioarul pe masa in balanta, ma gandesc la acea scena scurta din omul zilei parca era in care atinge o tipa pe picior( se discutase atunci despre implicatiile lesbiene ale gestului). Pt mine maia nu e actrita de teatru. Am vazut-o in ingerul albastru , rol se pare semnificativ potrivit prezentarii din wiki. Incercat sa vad piesa aceea de doua ori. Nu mi-a placut, mi s-a parut ca mizeaza prea mult pe grotesc, pe ingrosarea liniilor. Nu sunt critic de teatru, spun ce am simtit eu. cu trecerea timpului si afland de aprecierile celorlalti am dat vina pe admiratia mea pt marlene dietrich, dar e fals, e o scuza tarzie. Atat, nu mi-a placut. Electrizeaza, dar nu se poate reinventa. ( da, sigur, m-am gasit eu sa dau sentinte, imi merit oprobriul public)

cartea a aparut la editura tritonic , in 2007

** titlul da , ca mi-am amintit, vezi pag 70 cand se descrie trupul actritei in timp ce face gimnastica: " un trup ca un instrument muzical deosebit de valoros, ma cuprinde gandul, o vioara stradivarius, capabila sa recepteze si sa emita cele mai subtile accente ale celui mai capricios rondo din lume". termen din muzica de aici comparatia dintre corp si vioara. dar e aici trupul ca modalitate de expresie importanta pt un actor sau e si atractia carnala ( da, iar ma aventurez) - pana la urma cititi intreaga descriere lunga, cu multe detalii si nu cred ca sunt departe de adevar intr-un fel sau altul.