cazul ciprian cucu

am gasit cazul . nu la accept, ci ca un citat dintr-un raport al unei organizatii straine, normal ca straine !!!, care se ocupa cu monitorizarea incalcarilor drepturilor pt minoritatile sexuale. complicat si atunci normal ca imi ia atata sa gasesc ce caut. da, raportul e in siteul accept , dar eu nu am reusit pe acel site sa cumpar macar umbrela

În 1992, Ciprian Cucu, un tânăr de 17 ani, era în ultimul an de liceu în Sânnicolau Mare, un oraş aproape de graniţa cu Ungaria. Fiind izolat şi singur, Cucu a dat un anunţ într-un ziar din Timişoara în noiembrie 1992. Anunţul se intitula „Vis de noiembrie” şi cerea „prietenia pe termen lung” a unei alte persoane; limbajul în care era redactat anunţul indica subtil homosexualitatea semnatarului. Marian Mutaşcu, un tânăr de 22 de ani din Timişoara, a răspuns la anunţul lui Cucu. Ulterior, Mutaşcu a mărturisit despre întâlnirea lui cu Cucu: „Am ştiut de îndată că el este omul potrivit pentru mine şi că acesta este stilul meu de viaţă”. Cucu şi Mutaşcu au locuit împreună aproape două luni, întâi acasă la Mutaşcu, împreună cu mama acestuia; la sfârşitul celor două luni, Cucu şi Mutaşcu s-au mutat în casa părinţilor lui Cucu, în Sânnicolau Mare. Cei doi au fost nevoiţi să-şi ascundă relaţia de rudele lor. Cu toate acestea, sora lui Cucu şi soţul ei au început în cele din urmă să suspecteze natura relaţiei dintre Cucu şi Mutaşcu; finalmente, sora lui Cucu i-a denunţat la poliţie. Cei doi au fost arestaţi în ianuarie 1993. Cucu povesteşte: „Eu am fost interogat primul. Anchetatorii s-au purtat foarte urât cu mine, numindu-mă „târfă” în repetate rânduri [...] Marian a recunoscut totul la interogatoriu. Eu nu am recunoscut nimic, până când mi-a fost pus pe masă jurnalul meu intim care fusese adus la poliţie de sora mea. Atunci mi-am dat seama că voi pierde totul”.

De la Sânnicolau Mare, cei doi au fost transferaţi la Timişoara. „În biroul în care am fost anchetaţi se adunaseră foarte mulţi poliţişti care râdeau de noi”, spune Cucu. Apoi am fost duşi în arestul poliţiei judeţene. Încă de la intrarea în arest, când a aflat motivul pentru care fusesem arestaţi, ofiţerul supraveghetor (cunoscut sub porecla „karatistul”) s-a năpustit asupra lui Marian, lovindu-l cu picioarele în gură, în stomac, chiar şi după ce Marian a căzut la pământ şi şi-a pierdut cunoştinţa. Eu am fost doar insultat în repetate rânduri. În celula în care am fost dus erau şase paturi în care dormeau până la 16 suspecţi. Înainte de intrarea mea în celulă, şeful de cameră a fost informat în legătură cu faptul că urma să fie adus înăuntru un homosexual. Drept urmare, mi-a spus de la bun început că, dacă doresc să-mi meargă bine, trebuie să întreţin relaţii sexuale cu el. La început nu am acceptat, dar, după câteva lovituri, am fost forţat să cad de acord. În cursul lunii care a urmat, am fost forţat de şeful de cameră să întreţin relaţii sexuale şi cu alţi deţinuţi în vreme ce ceilalţi colegi priveau „spectacolul”. Mutaşcu a fost şi el violat şi bătut în repetate rânduri. După 30 de zile de arest preventiv, Cucu a mărturisit procurorilor că în secţiile de poliţie se petrec adeseori violuri. „La întoarcere, şeful arestului poliţiei m-a bătut în prezenţa a circa 20 de deţinuţi pentru că „am făcut arestul de ruşine”. Mutaşcu a fost acuzat de relaţii homosexuale cu un minor, pe baza alineatul 2 al articolului 200. Cucu a fost acuzat conform alineatul 1 al articolului 200 şi a fost judecat ca adult. Un articol publicat în ziarul poliţiei din Timişoara în perioada când ancheta era încă în desfăşurare descrie cazul în detaliu, incluzând numele, adresele complete şi chiar şi pozele celor acuzaţi. Tratând vinovăţia celor doi ca un fapt deja dovedit, articolul îl învinovăţeşte pe cel mai tânăr dintre cei doi, Cucu, un „pericol social”: ancheta a zguduit oraşul datorită cazului delicat şi oarecum ieşit din comun. Derulând faptele şi ţinând cont de vârsta învinuiţilor, veţi rămâne consternaţi de abilitatea lor. [...] Iniţial ei nu au recunoscut învinuirea adusă, adică raporturi sexuale între persoane de acelaşi sex. Dar, prin probele administrate şi în urma raportului medicului legist, s-a constatat că este vorba de un caz tipic de homosexualitate. Ciprian Cucu, „fetiţa”, era pasivul, iar Mutaşcu Milorad, activul. Halal activitate! E trist că se întâmplă astfel de lucruri, că tinerii noştrii cad în dezmăţ, departe de controlul social. Ce o să urmeze? Reforma sau sfârşitul tragic, căderea în viciu? Unul dintre ziarele naţionale a preluat ştirea şi a făcut numele celor doi de notorietate naţională. În cursul primei luni de arest, atât Cucu cât şi Mutaşcu au fost siliţi să se supună la un examen medical genital dureros şi umilitor. „Expertiza medico-legală menţionează că nu s-a putut stabili dacă am întreţinut sau nu relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex”, spune Cucu. „Atât procurorul cât şi medicul legist au insistat să afle „cine a fost pasivul şi cine a fost activul” în relaţia mea cu Marian”. Amnesty International şi Comitetul Helsinki Român au acţionat în apărarea celor doi. Cucu a fost eliberat din arest preventiv după două luni. Mutaşcu însă a fost deţinut pentru încă două luni. Pe 22 mai, după ce a fost diagnosticat cu o gravă şi desfigurantă infecţie a pielii braţelor şi picioarelor, Mutaşcu a fost şi el eliberat. Procesul celor doi a început pe 9 iunie. Mutaşcu a fost condamnat la doi ani de închisoare, iar Cucu la un an. În principal datorită presiunilor comunităţii internaţionale, aceste sentinţe au fost suspendate. Calvarul celor doi însă nu s-a încheiat aici. Cucu a fost exmatriculat din liceu pentru că „profesorilor le era frică de efectul pe care orientarea mea sexuală l-ar fi avut asupra celorlalţi elevi”. Alertaţi de notorietatea cazului, toţi patronii cărora Mutaşcu li s-a adresat au refuzat să-l angajeze. Când, în cele din urmă, Mutaşcu a reuşit să-şi găsească o slujbă, hărţuiala continuă a colegilor l-a forţat să părăsească postul. În mai 1995, Mutaşcu s-a sinucis. Cucu scrie: S-a sinucis din pricina presiunilor şi izolării la care a fost supus. Trăisem cu speranţa că într-o zi vom putea fi din nou împreună. L-am iubit enorm de mult şi nu puteam concepe ideea că l-am pierdut. Dar destinul mi-a smuls în final şi ultima speranţă. Marian nu mai exista. O parte din mine a coborât alături de el în pământ; cealaltă a continuat să trăiască în ura şi dizgraţia celor ce mă înconjoară. Este enorm de greu să trăieşti într-o societate bolnavă de prejudecăţi care te condamnă pentru lucruri de care nu eşti vinovat.

si link la situl unde am gasit . se pare ca tipul are legatura cu acceptul :uhhuh:
http://www.suntgay.ro/ma_informez/legis ... omaneasca/

daca nu v-a ingrozit indeajuns cazul lui ciprian cucu, mai intalniti si alte declaratii in acel raport . si nu s-au intamplat demult. chiar cine ne tine la curent cu evolutia lucrurilor? intreb si eu ...

1993 / 1995 - wtf !!!