pasiunea

Romanul lui jeanette winterson nu mi-a devenit drag de la inceput. Dupa vreo 20 de pagini de omorat gaini deja renuntasem. Prezentarea autoarei ca semanand in felul de a nara cu marquez nu m-a convins. Comparatia acesta am intalnit-o prea des. Apoi am gasit o asemanare a ei cu ishiguro sau kawabata care m-a facut sa ii mai dau o sansa. Eh si nu regret, chiar deloc. Nu stiu ce o fi fost in mintea mea de oi fi luat cand a fost oferta aceea cu 3 carti si platesti doar 2 atatea scriitoare. Stiu insa ca am stat o ora pana am decis.

Romanul lui winterson are loc in timpul razboaielor lui napoleon si urmareste destinele unui barbat si al unei femei. El e francez si se inroleaza in razboi pt gloria frantei, pt ca il adora pe napoleon, nu se precizeaza exact pana unde merge iubirea tanarului pt napoleon. Ea e venetianca si pasajul dedicat ei, desi ocupa o mai mica parte in carte, mie mi-a placut mai mult.

O cheama villanelle. E roscata si ii place sa se imbrace in haine barbatesti . imparte cartile la cazino. Se indragosteste de o femeie casatorita. incercand sa o uite, accepta casatoria cu un barbat care o doreste mereu imbracata in haine barbatesti.

Destinele celor doi - henri / francezul - si venetianca se vor intalni in timpul campaniei dezastruase in rusia. Ea fusese vanduta ca prostituata pt soldati de catre sotul razbunator, el dezerteaza pt ca nu mai crede in idolul sau.

Mi s-a parut totusi ca dincolo de artificiile narative, de povestirea destinelor celor doua personale ale caror destine se intersecteaza chiar inainte de a se cunoaste, care se intalnesc pt a se distruge reciproc, dincolo de toate acestea, talentul lui winterson sta mai mult in povestirile scurte, acele miniaturi pe care le vei tine minte si mult dupa aceea si poate nici nu vei mai stii de unde pornesc:

Ø Cum s-au cunoscut parintii lui henri = mama credincioasa fuge de familia ce o destinase unei casnicii de convenienta pt a se putea calugari si apoi ... apoi ... oh, eu nu am talentul lui winterson ( dar povestea aceasta mi-a amintit de 'gura satului' nuvela lui slavici, poate cea mai frumoasa poveste de dragoste din lit rom , stiu ca mie mi-a placut f mult cand eram adolescenta, era telenovela mea :) ) pag.20
Ø Povestea preotului irlandez raspopit, cel care vedea o femeie goala la mari distante ( eh, eh, aici abia am facut eu ochi), cum la plangerile enoriasilor, episcopul a studiat cazul si l-a imbatat pe preotul ce s-a dat singur de gol ( un fel de combinatie intre ochila si voyerila). cand mai merg spre sala si merg ceva drum pe jos si o tipa se uita la mine pt a-si confirma frumusetea eu mi-as dori asa sa fiu un fel de x-ray man, damn treb sa ma uit la desene sa imi gasesc un idol cu puteri din astea de a vedea dincolo de haine. pervert! si culmea, si eu le zambesc lor, dar 'ele nu stie' ce e in mintea mea (hi, hi) pag.34
Ø ,, fericit e un cuvant pt adulti. Nu-i nevoie sa intrebi pe-un copil daca este fericit, asta se vede. Copiii sunt sau nu fericiti. Adultii vorbesc despre fericire pt ca de cele mai multe ori nu sunt fericiti. Sa vorbesti despre asta e ca si cum ai incerca sa prinzi vantul."p.40
Ø povestea omului care ajuta pe toata lumea si sotia era puterea lui, desi era stearsa si nimeni nu o observa. dar cand sotia a murit, omul s-a stins. 'Ea era dumnezeul lui si asemeni lui era nebagata in seama' pag.42
Ø povestea degetelor palmate si a luntrasilor care merg pe apa , da, mi-a amintit de scriitorii sud-americani. p.70 descrierea venetiei ca loc in care se schimb strazile, apar si dispar case si care are drept zi- noaptea, in care totul e permis caci e orasul podurilor, al spatiilor neutre (78)
Ø cea mai frumoasa poveste = inima pe care a dat-o, dar la propriu iubitei, cea care ti-o poate prinde pe veci daca ti-o tese intr-o broderie, asa cum iti fura imaginea daca te picteaza. Povestile acestea cu furtul le stiam, cu tesutul si pictatul. (154)
Eram la nunta verisoarei si am fost pusa sa dorm cu bunica. Si tot ce ne-au dat sa ne invelim era o covertura din aia cu rapirea din serai, mai curand gen covor. Si eu nu puteam dormi si am gasit o carte in care un baiat de acolo din nord se indragostea de o ondina si fata ii spunea cat de mult ma iubesti, si el i-a zis ca ti-as da inima, si ea atunci chiar i-a smuls inima si asa s-a terminat povestea. Si m-am speriat caci nu mai continua , acesta era sfarsitul si apoi chiar nu am mai putut dormi. Si cand am incercat , am crezut ca a murit bunica pt ca sforaia ce sforaia si apoi parca nu mai respira. Si am sculat tot familionul ca a murit bunica. Povestea acesta m-a urmarit mult timp... chiar poti da inima. Dar o poti recupera? Ar fi asa de simplu sa mergi , sa o furi, sa o pui la loc cum face henri .
Ø 184 e pt mine. ' cand pasiunea vine tarziu in viata, este greu de indurat'. Mizezi totul pe un viitor nesigur/ traiesti clipa neasteptand nimic de la viitor / traiesti cu regrete ignorand ce simti.
Ø "se spune ca iubirea te inrobeste, ca pasiunea este un demon si ca multi s-au ratacit din prea multa iubire.stiu ca este adevarat, dar mai stiu si ca fara iubire, bajbaim prin tunelurile vietii noastre si nu vedem niciodata soarele" ( asta sa o pui pe o cartea unei tipe asa ca sa ii rupi inimioaraaaaaaaaaaa)

citatele si trimiterile se refera la editia din 2006,ed. Humanitas.