iubire de mare viteza

M-am gandit mult la subiectul asta. Am încercat să îmi fac ordine in ganduri , am lasat timpul sa treaca in incercarea de a fi obiectiva.
Iesita dupa o relatie destul de lunga, dupa perioada de recuperare care a durat exact ca la carte ( desi nu stiam pe atunci) adica jumatate din perioada petrecuta impreuna, am cumparat un calculator. Teoretic aveam ceva ani de informatica in spate, dar numai teorie, nu stiam nici unde e butonul de start.
Internetul iti da impresia ca totul e accesibil. Intri pe google, introduci cuvantul si gata raspunsul. Imi amintesc cum cautam in zeci de carti ceva critica despre Nichita, ca sa aflu si parerile altora despre el. Descopeream ca imi pierdeam timpul degeaba pt ca nu erau decat vorbe goale. Acum insa, nu?, bagi "nichita - critica" si ai atatea rezultate ...(majoritatea referate dictate de profesorii de la scoala sau meditatii care la randul lor au copiat si compilat de prin carti ).
Inainte ... zambeam si tinta era atinsa. O singura data am fost refuzata si persoana avea pe cineva. Cu internetul era la fel de simplu, poate si mai simplu - un profil si ti-ai gasit iubirea cea mare. Atat de simplu, prea simplu. O iluzie. Si prima data am zis ca na trecusera ceva ani necesari pt recuperare, era nevoia. Apoi am zis ca e cui pe cui se scoate. Si scapam de o "iubire" aruncandu-ma in alta.
......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Si m-am speriat rau de tot. Rau . F rau. Si am zis ca asta se numeste promiscuitate, ca e un cerc al iluziilor din care nu mai pot iesi. Si o vreme m-am mintit si o vreme am ignorat. Si a durat pana am recunoscut in fata mea ca eram prinsa. A urmat sa recunosc in fata cunoscutilor ca eram dependenta. Am facut-o ironic cum mi-e firea. Am realizat ca pt unii era un motiv sa rada de mine. Nu a contat. Pt mine a contat ca am putut sa ma rup. Poate si rasul lor a ajutat.

Acum am cunoscut-o pe ea. Cine garanteaza ca e diferit? Nu cumva recidivez? Oh, a trecut ceva timp de atunci, mai aveam putin si ma calugaream .
As vrea sa pot sa imi impun sa cred ca maine doar ma voi plimba cu trenul. As vrea sa nu fi devenit o tipa sarcastica, care nu mai poate fi decat parodic romantica. As vrea sa cred ca se mai poate...

Proiectam asupra primului necunoscut visurile noastre avand senzatia ca totul se obtine asa usor. Traim viata cu f mare viteza. Intr-o luna de iubire din asta "de internet" epuizam o iubire de un an. Intr-o luna doar: flirtam, avem impresia ca facem dragoste, avem certuri si ne si despartim.

Si imi doream sa ma pot intoarce in lumea mea cu carti, sa nu fi cunoscut niciodata oamenii...