panza de paianjen - pledoarie pt un alt fel de canon

Incep sa cred ca nu ar fi o idee rea daca as gasi timpul sa trec prin librarii. Cartile prin colet postal sunt ca oul cu surprize. Stat 1 ora coada la posta , descoperit ca nu are primele 16 pagini cartea. Iesit din fire, calmat nenea de la editura ( scuze inca o data ca am facut urat), trimis alta carte - de data aceasta intreaga. Sa va mai spun ca am dat triplu fata de pretul cartii cand se vindea cu un anume ziar? Nu e vorba de bani, dar neah, cum naiba imi ies mie asa ... daca ar fi sa fac un pas sa ajung undeva, eh, nu - cine ? eu? pai eu as lua-o mult, mult ocolit, cu stat si gandit, e alba, e neagra, e maro, e kknie in dungi si apoi una la dreapta si una la stanga si hai ca deja m-am plictisit si v-am plictisit. Sa trec direct la subiect.

Stiam de cartea cellei serghi si o cautasem mult timp. Nici la anticariate nu o mai gaseai. Era o nevoie pe care cei de la acel ziar ( habar nu am cotidianu sau jurnalul cred ca era, sau adevarul, whatever) au speculat-o. si bravo lor, acelasi lucru l-a facut si florin calinescu la televiziunea lui difuzand filme vechi romanesti sau rusesti, de care stiam din auzite, la care faceau cei dinainte trimire , dar pe care nu le puteam gasi nicaieri. So, ideea conteaza.

Candva am colaborat cu o regizoare si vroia tipa neaparat scriitoare, femei - mirosea ea ca e o miscare care ar avea priza la public. Vorbit de literatura romana, ca sa fie hortensia. Zic, ok, dar atunci sa fie hortensia de dinainte de sburatorul. Sa fie 'femeia, in fata oglinzii' , sa fie ' fecioarele despletite'. Si incercam eu acolo sa ii argumentez de ce si ea repede ca nu, nu sa fie concert ca se vinde. Ii zic calm ca nu mai e deloc hortensia in manual. Ca a mai ramas doar simona popescu ratacita parca printr-un manual sigma de a IX-a si poate ioana parvulescu pe la impresii despre perioada interbelica, cumva tanaseasca pe la teoria literara, dar ma indoiesc. Mai are sens sa amintesc de blandiana? E de mult expulzata din manuale ( nu sustin ca ar fi fost valoroasa, nu despre asta discut aici).

Cand eram in liceu facusem o obsesie pt hortensia. Tot ciclul hallipilor si tot ce imi pica prin mana. Incercam cu disperare sa ma regasesc in ea. Sa vad cum priveste o femeie lumea. Si nimic. Stiti celebru pasaj cu tbc-istul care isi urmarea suflul bolnav prin plamani ( maxim parca se numea- verificat , maxentiu), nobilul de carton? Eh, pasajul acela laudat pt arta s-a descriptiva, pt finetea detaliului si prezent peste tot ca reprezentativ pt scrisul autoarei - acel pasaj pe mine m-a oripilat. Si peste ani am inteles si de ce. Lovinescu ! cititi-o pe hortensia in romanele, lucrarile dinainte de influenta lui lovinescu si veti descoperi altceva. Da, poate era ... vaga in exprimari, poate ca era mult prea impresionista, gasiti-i ce defecte vreti si probabil vor sta in picioare, dar pt mine e aceea este autentica hortensia. Ce a urmat e un monstru, o femeie barbat , o femeie care incearca sa fie ce nu e si devine ca un student la medicina disecand un cadavru.

Aplicarea unei critici masculine asupra unei literaturii feminine a avut acest efect. Se da un critic literar care dupa mine are mari probleme in proprietatea termenilor. El zice ca o caracteristica a romanului modern e obiectivitatea. Proust nu e obiectiv, romanul modern se liricizeaza , e profund subiectiv. Hortensia din primele romane e femeie, e cat se poate de subiectiva, poate in cheie minora, poate nu e valoroasa, dar e EA si era ceva interesant acolo. Pacat , f mare pacat!

O sa imi spuneti ca iar am divagat, nea - nea, aici va inselati - tocmai mi-am construit o demonstratie. Da, cartea cellei serghi nu e cine stie ce. Citind-o mi-a amintit f tare de 'patul lui procust' - aceeasi tehnica a jurnalului, aceeasi urmarire a unei povesti din mai multe perspective ( sa vad daca imi mai amintesc : pluriperspectivism, tehnica reflectarii poliedrice - deci cei care ati scapat de bac, nu ma injurati, mai bine opriti-va aici). Ce mai imi aminteste de camil in romanul acesta? Socialismul - dar era un curent de opinie printre intelectuali atunci si era ca socialismul din franta ( un ideal, nu ce a devenit). Personajele m-au enervat rau - dar f f f rau. Exista o ileana dima care e fata stearsa, bogata, naratorul din prezent, cel care citeste scrisorile dianei ( tehnica jurnalului raspandita in epoca). Eu as fi vrut ca ea sa fi fost alter-egoul scriitoarei si am sperat pana la sfarsit ca asa va fi. Trebuia sa imi indice fragmentul din jurnal de pe coperta a 4-a - dorinta cellei serghi de a fi o anais nin in literatura romana - ca nu. Diana - fata dupa care toti barbatii din carte si din societate suspina e copia in fictiv a autoarei. Se barfeste de altfel ca, pana la batranete, cella punea pe cartile sale aceeasi poza cu ea la 16 ani. Barfe, rautati , barbati ! ( hi , hi) . pana la urma ce e asa rau in a fi mandra de tine, in a scrie o carte in care te ridici pe tine in slavi, in a-ti imortaliza frumusetea adolescentina - asta dincolo de ridicolul situatie? Fiecare scriitor e dumnezeu in cartea sa.

Eh si acum ajung la fondul problemei. Recunosc ca nu m-am recunoscut in aceasta carte! Ca au fost f dese datile in care m-am intrebat ( nu ca ar fi prima data ) : cine naiba le invata pe fetele astea toate jocurile astea ale 'seductiei', jocurile in general cu dus si intors, cu eu vreau dar ma fac ca nu ca sa vad tu vrei, dar cat de tare vrei si tot asa. Le invata mamele? Le au in sange? Si daca da, ok, stiu ca nu sunt normala, dar in pusca mea, macar atat vroiam si eu. ca de multe ori stau si ma uit si ma uit si ma mir si nu inteleg nimic. Apoi descrierile alea luuungi , paote poetice, dupa mine plictisitoare, ale marii , ale nisipului cu atat de multe epitete, adjective si ce or mai fi. Neah, nu , nu mersi !

Deci personaje nu, descriere peisaje nu - dar o fi problema la mine, deci nu critic, doar ca nu mi-au placut mie. ar fi ceva in descriera contextului social si poate chiar si politic interbelic. eu am zis de multe ori ca daca ar exista reincarnarea si ar trebui sa ma reincarnez tot in tara mea, as alege perioada interbelica. Si apoi felul in care cella reface lumea aceea mondena, din perspectiva unei femei ... Ah, in postfata autoarei zicea ca ea l-ar fi sfatuit pe camil ce imbracaminte sa puna personajelor sale in ultima noapte si patul. Mi s-a parut interesant de retinut.

Altfel - povestirea unei femei care tot cauta sprijinul in barbati - tatal, sot, iubiti - apoi nu poate sa se adapteze la singuratate cand nu e capabil sa duca ruptrua pana la capat si gaseste gaseste implinirea in socialism si ajutorarea celor saraci - nu mi-a placut, nu m-a convins. Diana ( era sa zic cella) e o femeie puternica, moderna in masura in care face o facultate, profeseaza si se intretine singura, apoi ii ajuta si pe ceilalti. Dar diana e si o femeie inca prinsa in elemente ale traditionalismul, conservatorismului care nu i se mai potrivesc. Si poate aici e drama personajului. Vrea sa fie ea multumita si nu prin familie ( sot ) si ajunge sa se cheltuie prin impresii de iubire, autosugestii. Analiza psihologica - atat cat exista - mi-a placut. Poate e mult spus analiza psihologica, dar avantajul jurnalului e ca este autentica acesta privire din interior a propriilor trairi. Avem vreun alt roman in lit rom in care un personaj (feminin) sa isi analizeze sentimentele in timp ce este in mijlocul evenimentelor care o transforma? Eu nu stiu sa fie altul. D-na T e produs al unui barbat, pt mine conteaza!

romanul ar fi trebuit sa se termine cand personajul isi descrie singuratatea. Poate e trist acest final, dar era mai bine asa. In singuratate si-ar fi gasit puterea, caci personajul nostru se cheltuie definindu-se prin raportare la ceilalti. Dar nu, cella se intalneste cu rebreanu ( camil era ocupat ) si "maestrul" ii pune mana pe umar cum i-ar fi pus dumnezeu mana in cap si ii zice : esti o scriitoare ( si te-am facut om) . dar ii mai zice ca sa nu publice cartea , sa o lase sa dospeasca 1 an . de ce? Pai el scrisese "marele roman" , epopeea , primul mare roman modern ( modern prin structura - adica bre, la inceput de secol 20 noi avem primul/ intaiul/ I/ numero uno roman legat, coerent !!!) - ion in 14 ani , si ea vrei sa scrie roman din impresii? Pai stai acolo si chinuie-te, macelareste-ti propriul roman. Si da, normal ca s-au intamplat lucruri care au facut-o pe autoare sa schimbe finalul, sper ca nu sa macelareasca cu totul romanul. E perioada marilor miscari ideologice, cella e evreica, e normal sa adere la socialism ( nu sariti, dar asta e adevarul: socialismul inseamna dincolo de ras, origine sociala, sexuala si asa mai departe) ca doar nu era sa fie cu nazistii. Si uite asa avem un final oribil , angajant care i-a facut mult bine autoarei cred in perioada comunista , un final gaunos, intr-un limbaj de lemn.

Concluzie? efectul majoritatii( rebreanu si lovinescu ) asupra minoritatii (autoarelor noastre). Nu il puneti pe camil la gramada. Stiu ca v-a picat la bac, dar nu e vina lui. el ofera poate cel mai frumos personaj feminin din lit noastra. El aduce prima doamna de la noi -dna T, el aduce prima femeie deschisa la minte care cumpara un prezervativ. Asta e misto final de postare - final cu prezervativ. :D

* lovinescu are insa meritul de a fi fost neutru intr-o lume antisemita ( mai are sens sa ascundem acest lucru cand vorbim de per interb?), se poate sa fi fost si el anti in convingere, dar la sburatorul nu se faceau diferente de acest fel - si da, a promovat si femei, dar ... supunandu-le unor criterii masculine
** poate voi gasi si timpul si rabdarea candva sa vorb despre literatura centrata pe vesnicul , arhi-cunoscutul dead white men care la noi inca e in vigoare ( mai putin dead, dar doar ca sa acopere niste ani, nu pt ca ar fi convinsi de valoarea acelei literaturi) , poate candva ar fi timpul sa se puna accentul mai mult pe receptorul care poate fi femeie, tigan, gay sau orice alta minoritate ( povesti, visez, bat campii, stiu, in another century maybe)