rondo capriccioso - lorena lupu

hai ca incep, treb sa incep de undeva, asa ca incep asa:

lorena lupu, cum am aflat eu prima data de numele asta. era legat de andrei ruse. Stiu ca a fost o cearta intre ei, nu stiu detalii , nu m-au interesat . incercam sa mai aflu noutati despre ruse, ce a mai scris. Soni nu m-a convins, cel putin din reclama pe care si-a facut-o prin videopoemul de pe youtube si fragmentul publicat pe net. Cred in continuare ca ruse este un autor important al noii generatii ( fuck, ce naspa suna ), douamiisti sau cum li s-o spune. Nu ma credeti pe cuvant, cititi black job
si iote aci si versurile care mie mi-au placut cel mai mult din acest volum

daca mi se desface siretul
nu ma mai aplec sa-l leg
sperand ca o sa ma-mpiedic
ca un tampit
sperand c-o sa apari de undeva
intinzandu-mi mana
sa ma ridici din hohotele graselor

(IV. noiembrie&more)

ruse este cel care care mi-a facut cunostinta cu videopoemul la noi, stiu ca nu e primul dar e cel care imi place mie cel mai mult. Il gasiti pe youtube ca supraego . El este insa cred ca primul scriitor care a stiut sa foloseasca internetul pt a-si face reclama intr-un mod inteligent si literatura nu a iesit in dezavantaj cum se temeau cel mai multi. Volumele lui chiar s-au cumparat si omul are grupuletul lui de fani. Uite aici combinatie reusita intre reclama - versuri - videopoem cocaine. nu mi se pare ca i-a mai reusit cu soni. Cartea trebuie sa poata sta in picioare si dincolo de imagini si reclama.

Veti zice desigur care e legatura dintre cei doi tineri autori? ( acum nu stiu cat de tineri mai sunt, in sens literar nu mai cred ca sunt tineri). Pai zic eu ca lorena a invatat ceva din colaborarea cu ruse atat cat a fost : tritonic unde publica primul sau volum e cel la care publica si ruse si apoi a invatat ca internetul nu e in lupta cu literatura , ci e un mijloc de a te apropia de cititor.

De la ruse intrat pe blogul lorenei. Recunosc ca nu mi-a placut, mi-a stricat chiar dimineata candva - era ceva despre un reportaj cu un sportiv suedez - pt ca eu am o mare problema cu limbajul mai frust si de atunci am evitat sa citesc ce scrie pe acolo. Vad inceputul postarii pe cartiergay si chiar daca mi-ar placea sa citesc si restul imi amintesc de nervii din dimineata aceea si ma abtin. Anticipez acum, dar atunci pe moment a fost o cale spre blogosfera gay cu care incet - incet am inceput sa ma familiarizez.

Apoi lorena si gayfestul. Nu, nu am fost acolo cand a citit fragmentul din primul roman. Abia intrasem prin lumea asta a blogurilor si nu prea stiam exact cu ce se mananca. Vazut filmarea pe youtube , bine ca nu am retinut despre ce roman era vorba ca nu il mai cumparam. Adica ori inveti pe dinafara fragmentul si il dramatizezi sau cum s-o numi termenul , ori renunti la idee. Acompaniamentul cu chitara si vestimentatia ce anume trebuiau sa indice? Viata boema a lumii teatrale? Stiu si eu, daca citeam cartea dinainte ma prindeam, asa ...

Apoi lorena a citit fragmente din romanul sau cred ca ultim la un cenaclu de literatura. Mie nu imi place acel cenaclu, bine in afara de cenaclul de la litere ala tinut de cartarescu eu m-am cam ferit de lumea celor care se lauda intre ei ca ce bine scriu. Adica, intrat , vazut feţe si iesit in mare fuga. Lorena, ala e cenaclu in care daca nu ai facultate nu ai voie sa citesti ca cica nu te ridici la "nivelul lor intelectual" (what??!!). intrebat pe sor-mea care o fost pe acolo cum i s-a parut. Ea ca de ce intrebi? Eu ca am eu chef. Ca nu i-a placut. Vazut poze cu faţa ei ( a sora-mii ) ziceai ca e impaiata acolo si m-a bufnit rasul. Cred ca toti sunt impaiati in prealabil acolo.

Deci, nu - nu am cunoscut-o pe lorena personal, nu vrea sa o cunosc, nu imi place. Si da, mi se pare normal sa spun acest lucru din start. Constienta fiind de antipatia mea fata de persoana lorena lupu - asa cum apare ea in virtual , am incercat sa las timpul sa treaca pt a putea citi cartea cu mintea limpede diferentiind omul de scriitor. Cartea ei a fost prima care mi-a venit in minte cand am decis sa citesc literatura care abordeaza subiectul lesbianismului la noi ( da , stiu, iar suna rau). Inceput discutia cu unde sunt banii acceptului, lorena uf, injurat pe blogul ei, asta e: caci sunt cuvinte acolo care chiar tin de injuratura. Intre timp sosit cartea. Zic, mai las timp sa treaca - citesc celelalte carti . venit cartea, inceput citit prima pagina - lorena intra pe blog la wannabegay legat de o revista gay si iar incepe. Deja ma enerva situatia. Oricat ma feream - lumea asta fiind al naibii de mica - tot dadeam de omul lorena.

Na ca am citit si cartea. Imi parea rau cand am lasat-o din mana dupa prima pagina. Cartea lorenei se citeste dintr-un rasuflu. Nu pt ca e o carte usurica, ci pt ca e o carte placuta. Suparata fiind gaseam la inceput defecte. Ca naratorul - personaj face asa trimiteri gen soparla care mai tarziu nu vor mai fi intelese de cititori, ca in acest fel cartea e de moment . cine va mai pricepe trimiterile la reclame sau la cantece la moda? Apoi m-am linistit, ai un narator - student care abia a terminat facultatea. Asta e limbajul specific varstei. Asa vorbeam cu totii pe atunci. Ma rog, asa vorbeau cu totii ca eu am incercat sa fiu asa spirituala si va invidiam pe voi astia cu asocieri amuzante spontane.

Rezumat , scurt -scurt ca poate asa va conving sa cititi cartea: deci avem pustoaica asta care abia a terminat atf la bucuresti, vine dintr-un orasel de provincie cu valori mai traditionale. Citit undeva pe net, parca prin unica, o prezentare a cartii destul de reusita : da, e o carte mai mult despre lumea teatrului, despre problemele debutantului. Da, e si o carte despre dragostea dintre doua femei. Dar nu va entuziasmati, nicio scena erotica in toata cartea pt ca spune undeva naratoarea noastra ca fapta strica trairea ( ma rog ceva de genul: ca vinovat e tot facutul, iar sfant doar nunta, inceputul). Sunt cateva scene de un puternic erotism in carte , dar ele vin din felul in care simte personajul nostru, din sentimentele ei care dilata fiecare clipa incarcand-o cu valoare , nu din fapte . asta pt ca e aici mai mult admiratia novicei fata de o mare actrita care o primeste sub aripa sa protectoare. E adoratie, dar adoratia nu e tot o forma a iubirii, poate cea mai intensa?

Asa cum dealtfel ne si asteptam , iubirea aceasta nu poate fi implinita, spune si naratoarea in final: intr-o lume in care fiecare incearca sa razbeasca, oamenii se tin la distanta. De aici si vesnica adresare cu pluralul politetii dintre cele doua femei. Citatele mele sunt aproximative, nu reusesc eu sa exprim asa frumos ca ea. Cartea ei este clar lucrata, muncita, nu pare a fi - asa cum lasa impresia la inceput prin multiplele anticipari anulate - un jurnal al unui moment. Stie sa starneasca interesul, stie sa il intretina si pana la sfarsit intreaga poveste este frumoasa .

Daca ati ajuns pana aici cu cititul , desi vad si eu ca am tot scris si parca nu se mai termina uite si ceva picant. M-am tot gandit daca sa scriu sau nu partea asta. dar daca am gasit eu poate oricine sa gaseasca. Intalnirea dintre cele doua femei are loc datorita unei piese de teatru. Piesa face parte dintr-un curent la moda la britanici( blood and sperm) si este ultima piesa a unei autoare care a murit f tanara. Piesa ar fi trezit interesul spectatorilor, ar fi facut valva, era si f dorita in tara , tanara actrita vede acesta piesa ca pe o posibilitate de a iesi din anonimat. Totul se complica, normal. Dar mai multe - ia cititi si voi.

Nu despre asta vroiam sa va zic. Nu a fost greu sa aflu de pe net - si repet, oricine putea gasi - care este autoarea ( sarah kane), care este piesa ei ( 4:48 psychosis) si apoi sa dau search in romana cu lorena lupu. Aici putin derutata, in gardianul zice ca a tradus textul impreuna cu tudor tepeneag ( fiul unui mare român parca ii zice in roman, parizianul ), in alta parte pe net apare ca traducatorul e un marian popescu , adaptarea a facut-o lorena cu regizorul si in final apare si ca in roman + ca lorena e asistenta de regie ( cea netrecuta pe afis, soarta de negru specifica debutantilor). Da, si partea cea mai misto, artista e maia morgenstern. Fac rau ca zic? Oricine putea afla. Nu muream daca nu aflam . pana la urma cartea este o sublimare, cum spune si naratoarea. Pana sa aflu ma gandeam daca nu e leopoldina balanuta. Dar da, naratoarea insista f mult pe aspectul actritei, pe succesul sau , se spune undeva si de aerele de hollywood ale vedetei ( e 2005, perioada in care se zvonea ca maia ar putea fi nominalizata la oscar pt rolul din filmul lui gibson). Am facut rau ca am spus? Nu cred. Si daca se stie ce, pana la urma e o carte frumoasa despre o mare actrita, despre un om deosesbit si despre fascinatia pe care o exercita asupra celor din jurul sau. Prin cartea lorenei, avem si noi acces - profanii - la lumea aceasta glamour. Vedem culisele, aflam cum se naste o piesa.

*eu daca zic maia morgenstern ma gandesc la scena cand isi pune picioarul pe masa in balanta, ma gandesc la acea scena scurta din omul zilei parca era in care atinge o tipa pe picior( se discutase atunci despre implicatiile lesbiene ale gestului). Pt mine maia nu e actrita de teatru. Am vazut-o in ingerul albastru , rol se pare semnificativ potrivit prezentarii din wiki. Incercat sa vad piesa aceea de doua ori. Nu mi-a placut, mi s-a parut ca mizeaza prea mult pe grotesc, pe ingrosarea liniilor. Nu sunt critic de teatru, spun ce am simtit eu. cu trecerea timpului si afland de aprecierile celorlalti am dat vina pe admiratia mea pt marlene dietrich, dar e fals, e o scuza tarzie. Atat, nu mi-a placut. Electrizeaza, dar nu se poate reinventa. ( da, sigur, m-am gasit eu sa dau sentinte, imi merit oprobriul public)

cartea a aparut la editura tritonic , in 2007

** titlul da , ca mi-am amintit, vezi pag 70 cand se descrie trupul actritei in timp ce face gimnastica: " un trup ca un instrument muzical deosebit de valoros, ma cuprinde gandul, o vioara stradivarius, capabila sa recepteze si sa emita cele mai subtile accente ale celui mai capricios rondo din lume". termen din muzica de aici comparatia dintre corp si vioara. dar e aici trupul ca modalitate de expresie importanta pt un actor sau e si atractia carnala ( da, iar ma aventurez) - pana la urma cititi intreaga descriere lunga, cu multe detalii si nu cred ca sunt departe de adevar intr-un fel sau altul.

panza de paianjen - pledoarie pt un alt fel de canon

Incep sa cred ca nu ar fi o idee rea daca as gasi timpul sa trec prin librarii. Cartile prin colet postal sunt ca oul cu surprize. Stat 1 ora coada la posta , descoperit ca nu are primele 16 pagini cartea. Iesit din fire, calmat nenea de la editura ( scuze inca o data ca am facut urat), trimis alta carte - de data aceasta intreaga. Sa va mai spun ca am dat triplu fata de pretul cartii cand se vindea cu un anume ziar? Nu e vorba de bani, dar neah, cum naiba imi ies mie asa ... daca ar fi sa fac un pas sa ajung undeva, eh, nu - cine ? eu? pai eu as lua-o mult, mult ocolit, cu stat si gandit, e alba, e neagra, e maro, e kknie in dungi si apoi una la dreapta si una la stanga si hai ca deja m-am plictisit si v-am plictisit. Sa trec direct la subiect.

Stiam de cartea cellei serghi si o cautasem mult timp. Nici la anticariate nu o mai gaseai. Era o nevoie pe care cei de la acel ziar ( habar nu am cotidianu sau jurnalul cred ca era, sau adevarul, whatever) au speculat-o. si bravo lor, acelasi lucru l-a facut si florin calinescu la televiziunea lui difuzand filme vechi romanesti sau rusesti, de care stiam din auzite, la care faceau cei dinainte trimire , dar pe care nu le puteam gasi nicaieri. So, ideea conteaza.

Candva am colaborat cu o regizoare si vroia tipa neaparat scriitoare, femei - mirosea ea ca e o miscare care ar avea priza la public. Vorbit de literatura romana, ca sa fie hortensia. Zic, ok, dar atunci sa fie hortensia de dinainte de sburatorul. Sa fie 'femeia, in fata oglinzii' , sa fie ' fecioarele despletite'. Si incercam eu acolo sa ii argumentez de ce si ea repede ca nu, nu sa fie concert ca se vinde. Ii zic calm ca nu mai e deloc hortensia in manual. Ca a mai ramas doar simona popescu ratacita parca printr-un manual sigma de a IX-a si poate ioana parvulescu pe la impresii despre perioada interbelica, cumva tanaseasca pe la teoria literara, dar ma indoiesc. Mai are sens sa amintesc de blandiana? E de mult expulzata din manuale ( nu sustin ca ar fi fost valoroasa, nu despre asta discut aici).

Cand eram in liceu facusem o obsesie pt hortensia. Tot ciclul hallipilor si tot ce imi pica prin mana. Incercam cu disperare sa ma regasesc in ea. Sa vad cum priveste o femeie lumea. Si nimic. Stiti celebru pasaj cu tbc-istul care isi urmarea suflul bolnav prin plamani ( maxim parca se numea- verificat , maxentiu), nobilul de carton? Eh, pasajul acela laudat pt arta s-a descriptiva, pt finetea detaliului si prezent peste tot ca reprezentativ pt scrisul autoarei - acel pasaj pe mine m-a oripilat. Si peste ani am inteles si de ce. Lovinescu ! cititi-o pe hortensia in romanele, lucrarile dinainte de influenta lui lovinescu si veti descoperi altceva. Da, poate era ... vaga in exprimari, poate ca era mult prea impresionista, gasiti-i ce defecte vreti si probabil vor sta in picioare, dar pt mine e aceea este autentica hortensia. Ce a urmat e un monstru, o femeie barbat , o femeie care incearca sa fie ce nu e si devine ca un student la medicina disecand un cadavru.

Aplicarea unei critici masculine asupra unei literaturii feminine a avut acest efect. Se da un critic literar care dupa mine are mari probleme in proprietatea termenilor. El zice ca o caracteristica a romanului modern e obiectivitatea. Proust nu e obiectiv, romanul modern se liricizeaza , e profund subiectiv. Hortensia din primele romane e femeie, e cat se poate de subiectiva, poate in cheie minora, poate nu e valoroasa, dar e EA si era ceva interesant acolo. Pacat , f mare pacat!

O sa imi spuneti ca iar am divagat, nea - nea, aici va inselati - tocmai mi-am construit o demonstratie. Da, cartea cellei serghi nu e cine stie ce. Citind-o mi-a amintit f tare de 'patul lui procust' - aceeasi tehnica a jurnalului, aceeasi urmarire a unei povesti din mai multe perspective ( sa vad daca imi mai amintesc : pluriperspectivism, tehnica reflectarii poliedrice - deci cei care ati scapat de bac, nu ma injurati, mai bine opriti-va aici). Ce mai imi aminteste de camil in romanul acesta? Socialismul - dar era un curent de opinie printre intelectuali atunci si era ca socialismul din franta ( un ideal, nu ce a devenit). Personajele m-au enervat rau - dar f f f rau. Exista o ileana dima care e fata stearsa, bogata, naratorul din prezent, cel care citeste scrisorile dianei ( tehnica jurnalului raspandita in epoca). Eu as fi vrut ca ea sa fi fost alter-egoul scriitoarei si am sperat pana la sfarsit ca asa va fi. Trebuia sa imi indice fragmentul din jurnal de pe coperta a 4-a - dorinta cellei serghi de a fi o anais nin in literatura romana - ca nu. Diana - fata dupa care toti barbatii din carte si din societate suspina e copia in fictiv a autoarei. Se barfeste de altfel ca, pana la batranete, cella punea pe cartile sale aceeasi poza cu ea la 16 ani. Barfe, rautati , barbati ! ( hi , hi) . pana la urma ce e asa rau in a fi mandra de tine, in a scrie o carte in care te ridici pe tine in slavi, in a-ti imortaliza frumusetea adolescentina - asta dincolo de ridicolul situatie? Fiecare scriitor e dumnezeu in cartea sa.

Eh si acum ajung la fondul problemei. Recunosc ca nu m-am recunoscut in aceasta carte! Ca au fost f dese datile in care m-am intrebat ( nu ca ar fi prima data ) : cine naiba le invata pe fetele astea toate jocurile astea ale 'seductiei', jocurile in general cu dus si intors, cu eu vreau dar ma fac ca nu ca sa vad tu vrei, dar cat de tare vrei si tot asa. Le invata mamele? Le au in sange? Si daca da, ok, stiu ca nu sunt normala, dar in pusca mea, macar atat vroiam si eu. ca de multe ori stau si ma uit si ma uit si ma mir si nu inteleg nimic. Apoi descrierile alea luuungi , paote poetice, dupa mine plictisitoare, ale marii , ale nisipului cu atat de multe epitete, adjective si ce or mai fi. Neah, nu , nu mersi !

Deci personaje nu, descriere peisaje nu - dar o fi problema la mine, deci nu critic, doar ca nu mi-au placut mie. ar fi ceva in descriera contextului social si poate chiar si politic interbelic. eu am zis de multe ori ca daca ar exista reincarnarea si ar trebui sa ma reincarnez tot in tara mea, as alege perioada interbelica. Si apoi felul in care cella reface lumea aceea mondena, din perspectiva unei femei ... Ah, in postfata autoarei zicea ca ea l-ar fi sfatuit pe camil ce imbracaminte sa puna personajelor sale in ultima noapte si patul. Mi s-a parut interesant de retinut.

Altfel - povestirea unei femei care tot cauta sprijinul in barbati - tatal, sot, iubiti - apoi nu poate sa se adapteze la singuratate cand nu e capabil sa duca ruptrua pana la capat si gaseste gaseste implinirea in socialism si ajutorarea celor saraci - nu mi-a placut, nu m-a convins. Diana ( era sa zic cella) e o femeie puternica, moderna in masura in care face o facultate, profeseaza si se intretine singura, apoi ii ajuta si pe ceilalti. Dar diana e si o femeie inca prinsa in elemente ale traditionalismul, conservatorismului care nu i se mai potrivesc. Si poate aici e drama personajului. Vrea sa fie ea multumita si nu prin familie ( sot ) si ajunge sa se cheltuie prin impresii de iubire, autosugestii. Analiza psihologica - atat cat exista - mi-a placut. Poate e mult spus analiza psihologica, dar avantajul jurnalului e ca este autentica acesta privire din interior a propriilor trairi. Avem vreun alt roman in lit rom in care un personaj (feminin) sa isi analizeze sentimentele in timp ce este in mijlocul evenimentelor care o transforma? Eu nu stiu sa fie altul. D-na T e produs al unui barbat, pt mine conteaza!

romanul ar fi trebuit sa se termine cand personajul isi descrie singuratatea. Poate e trist acest final, dar era mai bine asa. In singuratate si-ar fi gasit puterea, caci personajul nostru se cheltuie definindu-se prin raportare la ceilalti. Dar nu, cella se intalneste cu rebreanu ( camil era ocupat ) si "maestrul" ii pune mana pe umar cum i-ar fi pus dumnezeu mana in cap si ii zice : esti o scriitoare ( si te-am facut om) . dar ii mai zice ca sa nu publice cartea , sa o lase sa dospeasca 1 an . de ce? Pai el scrisese "marele roman" , epopeea , primul mare roman modern ( modern prin structura - adica bre, la inceput de secol 20 noi avem primul/ intaiul/ I/ numero uno roman legat, coerent !!!) - ion in 14 ani , si ea vrei sa scrie roman din impresii? Pai stai acolo si chinuie-te, macelareste-ti propriul roman. Si da, normal ca s-au intamplat lucruri care au facut-o pe autoare sa schimbe finalul, sper ca nu sa macelareasca cu totul romanul. E perioada marilor miscari ideologice, cella e evreica, e normal sa adere la socialism ( nu sariti, dar asta e adevarul: socialismul inseamna dincolo de ras, origine sociala, sexuala si asa mai departe) ca doar nu era sa fie cu nazistii. Si uite asa avem un final oribil , angajant care i-a facut mult bine autoarei cred in perioada comunista , un final gaunos, intr-un limbaj de lemn.

Concluzie? efectul majoritatii( rebreanu si lovinescu ) asupra minoritatii (autoarelor noastre). Nu il puneti pe camil la gramada. Stiu ca v-a picat la bac, dar nu e vina lui. el ofera poate cel mai frumos personaj feminin din lit noastra. El aduce prima doamna de la noi -dna T, el aduce prima femeie deschisa la minte care cumpara un prezervativ. Asta e misto final de postare - final cu prezervativ. :D

* lovinescu are insa meritul de a fi fost neutru intr-o lume antisemita ( mai are sens sa ascundem acest lucru cand vorbim de per interb?), se poate sa fi fost si el anti in convingere, dar la sburatorul nu se faceau diferente de acest fel - si da, a promovat si femei, dar ... supunandu-le unor criterii masculine
** poate voi gasi si timpul si rabdarea candva sa vorb despre literatura centrata pe vesnicul , arhi-cunoscutul dead white men care la noi inca e in vigoare ( mai putin dead, dar doar ca sa acopere niste ani, nu pt ca ar fi convinsi de valoarea acelei literaturi) , poate candva ar fi timpul sa se puna accentul mai mult pe receptorul care poate fi femeie, tigan, gay sau orice alta minoritate ( povesti, visez, bat campii, stiu, in another century maybe)

jurnalul meu de lesbiana - medeea iancu

Odata cu coletul cu gandurile unei lesbiene, am mai luat si alta carte, nici macar nu stiu daca merita sa scriu despre ea. Ma gandisem ca daca tot ma consta trasportul indiferent de nr de carti , de ce sa nu ma si amuz. Eh si asa m-am trezit cu "jurnalul meu de lesbiana" de medeea iancu, cu un subtitlu f pompos " sau despre fenomenologia imaginii".

Deci sa nu va fie mila de mine, cartea alexandrei toader mi-a luat cam 2 ore/ 2 ore jumate. Iar cartea asta maxim o ora. Daca scrii lesbiana pe coperta vinzi. Poate nu f mult, dar tot vinzi ceva. Adica ai un oarecare target ( de gang).

Cartea medeei iancu e o mare amestecatura: de pretentii filozofice , de fragmente de jurnal ( in care nu stiu care e partea lesbiana ca ea e cu una heloise in care incearca sa se regaseasca si iubeste pe unul de 47 de ani si isi aminteste de alt iubit ), de critica de teatru si de film, de teorie teatrala ( desi cam mult spus), fragmente de vise haotice avangardiste , daca nu ar fi doar pur haotice, descrieri ale unei lumi ce traieste in instinctual ( deja eu sunt imuna dupa vulgaritatile fracturistilor). Si toate acestea in doar 60 de pagini cu scris f spatiat. Draga medeea, daca nu vine inspiratia, daca nu ai nimic de spus, nu te forta.

Da, si mie mi-a placut amelie poulain, ca altceva in comun cu acesta carte nu am gasit.

* si parca era don juan, eu de dom juan cum il ortografiaza medeea nu am auzit

so, e mai mult o carte de citit pe dunga, de rasfoit, are si poze, dar daca iti pui prea mult minte cu ea iti ramane mintea-n cruci

pasiunea

Romanul lui jeanette winterson nu mi-a devenit drag de la inceput. Dupa vreo 20 de pagini de omorat gaini deja renuntasem. Prezentarea autoarei ca semanand in felul de a nara cu marquez nu m-a convins. Comparatia acesta am intalnit-o prea des. Apoi am gasit o asemanare a ei cu ishiguro sau kawabata care m-a facut sa ii mai dau o sansa. Eh si nu regret, chiar deloc. Nu stiu ce o fi fost in mintea mea de oi fi luat cand a fost oferta aceea cu 3 carti si platesti doar 2 atatea scriitoare. Stiu insa ca am stat o ora pana am decis.

Romanul lui winterson are loc in timpul razboaielor lui napoleon si urmareste destinele unui barbat si al unei femei. El e francez si se inroleaza in razboi pt gloria frantei, pt ca il adora pe napoleon, nu se precizeaza exact pana unde merge iubirea tanarului pt napoleon. Ea e venetianca si pasajul dedicat ei, desi ocupa o mai mica parte in carte, mie mi-a placut mai mult.

O cheama villanelle. E roscata si ii place sa se imbrace in haine barbatesti . imparte cartile la cazino. Se indragosteste de o femeie casatorita. incercand sa o uite, accepta casatoria cu un barbat care o doreste mereu imbracata in haine barbatesti.

Destinele celor doi - henri / francezul - si venetianca se vor intalni in timpul campaniei dezastruase in rusia. Ea fusese vanduta ca prostituata pt soldati de catre sotul razbunator, el dezerteaza pt ca nu mai crede in idolul sau.

Mi s-a parut totusi ca dincolo de artificiile narative, de povestirea destinelor celor doua personale ale caror destine se intersecteaza chiar inainte de a se cunoaste, care se intalnesc pt a se distruge reciproc, dincolo de toate acestea, talentul lui winterson sta mai mult in povestirile scurte, acele miniaturi pe care le vei tine minte si mult dupa aceea si poate nici nu vei mai stii de unde pornesc:

Ø Cum s-au cunoscut parintii lui henri = mama credincioasa fuge de familia ce o destinase unei casnicii de convenienta pt a se putea calugari si apoi ... apoi ... oh, eu nu am talentul lui winterson ( dar povestea aceasta mi-a amintit de 'gura satului' nuvela lui slavici, poate cea mai frumoasa poveste de dragoste din lit rom , stiu ca mie mi-a placut f mult cand eram adolescenta, era telenovela mea :) ) pag.20
Ø Povestea preotului irlandez raspopit, cel care vedea o femeie goala la mari distante ( eh, eh, aici abia am facut eu ochi), cum la plangerile enoriasilor, episcopul a studiat cazul si l-a imbatat pe preotul ce s-a dat singur de gol ( un fel de combinatie intre ochila si voyerila). cand mai merg spre sala si merg ceva drum pe jos si o tipa se uita la mine pt a-si confirma frumusetea eu mi-as dori asa sa fiu un fel de x-ray man, damn treb sa ma uit la desene sa imi gasesc un idol cu puteri din astea de a vedea dincolo de haine. pervert! si culmea, si eu le zambesc lor, dar 'ele nu stie' ce e in mintea mea (hi, hi) pag.34
Ø ,, fericit e un cuvant pt adulti. Nu-i nevoie sa intrebi pe-un copil daca este fericit, asta se vede. Copiii sunt sau nu fericiti. Adultii vorbesc despre fericire pt ca de cele mai multe ori nu sunt fericiti. Sa vorbesti despre asta e ca si cum ai incerca sa prinzi vantul."p.40
Ø povestea omului care ajuta pe toata lumea si sotia era puterea lui, desi era stearsa si nimeni nu o observa. dar cand sotia a murit, omul s-a stins. 'Ea era dumnezeul lui si asemeni lui era nebagata in seama' pag.42
Ø povestea degetelor palmate si a luntrasilor care merg pe apa , da, mi-a amintit de scriitorii sud-americani. p.70 descrierea venetiei ca loc in care se schimb strazile, apar si dispar case si care are drept zi- noaptea, in care totul e permis caci e orasul podurilor, al spatiilor neutre (78)
Ø cea mai frumoasa poveste = inima pe care a dat-o, dar la propriu iubitei, cea care ti-o poate prinde pe veci daca ti-o tese intr-o broderie, asa cum iti fura imaginea daca te picteaza. Povestile acestea cu furtul le stiam, cu tesutul si pictatul. (154)
Eram la nunta verisoarei si am fost pusa sa dorm cu bunica. Si tot ce ne-au dat sa ne invelim era o covertura din aia cu rapirea din serai, mai curand gen covor. Si eu nu puteam dormi si am gasit o carte in care un baiat de acolo din nord se indragostea de o ondina si fata ii spunea cat de mult ma iubesti, si el i-a zis ca ti-as da inima, si ea atunci chiar i-a smuls inima si asa s-a terminat povestea. Si m-am speriat caci nu mai continua , acesta era sfarsitul si apoi chiar nu am mai putut dormi. Si cand am incercat , am crezut ca a murit bunica pt ca sforaia ce sforaia si apoi parca nu mai respira. Si am sculat tot familionul ca a murit bunica. Povestea acesta m-a urmarit mult timp... chiar poti da inima. Dar o poti recupera? Ar fi asa de simplu sa mergi , sa o furi, sa o pui la loc cum face henri .
Ø 184 e pt mine. ' cand pasiunea vine tarziu in viata, este greu de indurat'. Mizezi totul pe un viitor nesigur/ traiesti clipa neasteptand nimic de la viitor / traiesti cu regrete ignorand ce simti.
Ø "se spune ca iubirea te inrobeste, ca pasiunea este un demon si ca multi s-au ratacit din prea multa iubire.stiu ca este adevarat, dar mai stiu si ca fara iubire, bajbaim prin tunelurile vietii noastre si nu vedem niciodata soarele" ( asta sa o pui pe o cartea unei tipe asa ca sa ii rupi inimioaraaaaaaaaaaa)

citatele si trimiterile se refera la editia din 2006,ed. Humanitas.

intersectari

inceput sa citesc anais nin - incest. Realizat ca e volumul doi din jurnalul ei, realizat ca vazut o ecranizare a acelui prim volum candva de craciun sau era anul nou, si eu incercam sa ma concentrez asupra filmului, frumusetea ce intriga a mariei de medeiros, asta in timp ce raspundeam de complezenta unui fat-frumos karatist ce incerca sa ma convinga cat de importanta e vointa, mai importanta decat forta intr-un meci ( nu avea el idee cat de mult imi exersam eu vointa cu el in acele momente).

Si dupa 10 pagini in care autoarea tot vorbea de importanta ei in cuplul henry miller - june , mi s-a acrit de atata narcisism si am zis ca ar fi frumos sa vad acel film cu adevarat. Si in timp ce il downloadam, am vazut pe desktop zacand de ceva timp un film in patru episoade - portrait of a marriage . prea lung, il lasasem la urma, miniserial britanic de televiziune nu imi retinuse atentia.
Recunosc ca mi-a trebuit efort sa urmaresc filmul si din plictiseala cand treceam de la un episod la altul am cautat pe imdb. Aflat ca la baza filmului sta o autoare, ca e un film ce reda o poveste de iubire reala dintre doua scriitoare britanice ( cum ne mai amuzam stand in pauze langa ferestre calculand cati regi gay si cate scriitoare lesbi sunt la britanici)

Si iar trecand de la un episod la altul ( sunt doar 4, deci nu va fi asa lunga povestea mea), am citit biografia celor doua. Mai ales a personajului principal. vita sackville - west nu a aparut niciodata in prea lunga lista de autori britanici. Nu am auzit niciodata de ea. Am ascultat cel mai important poem al sau, the land si nu am fost impresionata. Poate chiar nu e o autoare importanta in lit engleza, poate ca viata ei a lasat mai multe urme.

Miniserialul acela urmareste iubirea dintre vita si violet, din cate am putut sa imi dau seama iubirea asta nu a durat f mult , 4 ani maxim , dar a fsot de o intensitate ce a distrus totul in jur. De aceea e considerata cea mai importanta iubire din viata vitei . plus scandalul pe care l-a provocat in epoca. Filmul am zis ca m-a plictisit si doar pt ca alternativa era sa muncesc am reusit sa il vad pana la capat. Dar si cand a ajuns la punctul maxim de tensiune , uh, atata tensiune izbucnind brusc, mentinerea tensiunii, sublinierea imposibilitatii de a iesi din acesta stare, m-a luat, recunsc, prin surprindere.

Biografia vitei sackville-west e destul de interesanta. Toata viata a fost casatorita cu un singur barbat. Ambii bisexuali , in interviurile tarzii era evident ca tin unul la celalalt, si in film apare ideea aceasta. Am uitat sa zic, la baza filmului sta un roman scris de unul din fiii vitei. So, da, tineau unul la celalalt cei doi soti, dar ... o fi mintea mea bolnava, o fi fost chiar intentia regizorului ... cei doi soti par mai curand prieteni f buni, casnicia lor e bazata pe respect. E singurul lucru stabil in viata lor. Nu e pasiune acolo. Ii uneste mai curand pasiunea pt gradinarit, bisexualitatea, trecutul comun.

Viata Vitei ( pleonastic, nu?) e un roman : iubirea de la 7 ani pt o fata mai mare decat ea, iubire ce a durat 14 ani si mai ales scurta relatie cu virginia woolf si multele, multele femei ce au urmat dupa. Poate relatia cu woolf e cea mai importanta contributie a vitei in literatura britanica. Nigel nicolson - fiul care a scris biografia vitei - spunea ca Orlando este cea mai lunga scrisoare de dragoste din literatura engleza ( scrisoare prin care virginia isi declara iubirea fata de vita). Si chiar si virginia woolf recunostea ca romanul o are ca sursa pe vita, dar e drumul invers , barbat ce devine femeie.
Citit cartea Orlando inainte sa apara in materia de studiu ( ca sursa pt postmoderni) stiu ca scrisesem si ceva in jurnal, ma derutase, stiam dinainte despre ce era vorba, dar felul in care era scris... apoi a urmat examenul in care ne cerea sa recunoastem dintr-o singura fraza autorul si cartea si mi s-a facut sila de toata literatura lor, nu pt ca am avut restanta, ci pt ca mi se totul prea absurd. Si da, era si 'valurile' pe acolo ... candva voi reciti orlando

filmul lui sally potter cu tilda swinton ( oscar pt rolul avocatei lipsite de scrupule in michael clayton) vazut iar , dar candva voi face efortul sa reiau totul in paralel acum stiind si despre vita

Si atunci cred eu ca intalnirea intre anais nin/ filmul henry si june, pe de o parte, si filmul portrait of a marriage/ biografia vitei sacket- west/ orlando - virginia woolf/ sally potter - tilda swinton, pe de alta parte - nu e intamplatoare.

Si apoi am mers si mai departe: in acelasi an cu publicarea lui orlando si in contextul scandalului legat de viata trepidanta vitei, apare romanul the well of loneliness de radclyffe hall. Well, romanul virginiei woolf a scapat pt ca era stilizat, cel al lui hall nu pt ca era prea direct. Dar si procesul ce a urmat a facut mai multa reclama cartii. cele doua autoare lesbiene, virginia woolf si vita sackville -west ( da ce lung nume mai are !!), au fost chemate ca martore la proces, inca au preferat sa nu fie implicate. eu nu prea stiam povestile astea si mi-au placut.

Anul era 1928. dea, si eu sunt in 2009 si nu am gasit nicaieri cartea asta, the well of loneliness. Nici la o librarie de vinde carti in engleza, nici la noi tradus . ah stiati ca acceptul are biblioteca? Are ceva carti pe acolo si banii pt abonament nu sunt cine stie ce. Asta pt ca auzisem eu discutii legate de aparitia unei reviste gay, well, o biblioteca mai bine dotata pe mine nu m-ar deranja.

*scriu fara sa ma mai opresc, pun linkuri cu gramada ( care bineinteles nu merg in mare parte), ce bine ca inca nu stiu sa pun filme sau trimiteri pe youtube. so, i'm my own best reader

un nume ce nu poate fi ortografiat corect pe tastatura unui român

din declaratia fiicei sale, Marie-France Ionesco - eugen ionescu nu se mai numeste asa, ci eugene ionesco ( cu accent care nici nu exista pe tastatura unui roman, chiar si daca trec pe diacritice). Aha si acum ce urmeaza. Adica , autorul acela dramatic pe care l-am studiat in a 12-a la autori romani din diaspora nu mai exista?

Cica nici sa nu mai apara piese ale lui ionescu ( na, ca eu tot asa il scriu) in limba romana ca la noi totul se trasforma in circ. in loc sa fie cerc de dezbateri cu critici literari si ziaristi si regizori, la centenarul ionescu se urmarea reprentarea acelora piese pana la epuizare in toata tara. Ce sa spun, da, asta e modul nostru tembel de a celebra un autor...

Si ionescu, popescu, -escu e roman. Adica si in filmele straine cand vor sa introduca un criminal roman ii pun sufixul -escu la nume. Si daca il deranja atat de mult originea lui de ce nu si-a schimbat numele? Pt ca devenise deja celebru ? pt ca nu se astepta la succesul ' canteretei cheale'? pt ca poate tocmai acest nume de care i-a fost apoi rusine, cum si-a negat si originea partial romana ca autor, l-a facut celebru, l-a facut poate altfel in multimea de autori francezi.

Nu cred ca e rusinea ca are rude mai sarace. In jurnal sau spune ca se simtea exilat in romania. Ca s-a simtit mintit si pierdut in bucurestiul care nu avea nimic din frumusetea parisului, ca a urat sistemul de invatamant din tara noastra, ca a facut tot posibilul sa plece de aici.

Doare al naibii si fiica dramaturgului stie asta si spune in finalul scrisorii sale. Si am incercat sa inteleg. Si apoi am zis, well, daca si mircea eliade si cioran erau partial francezi sau germani sau orice alta natie occidentala ar fi facut la fel? Sursa adevarata a deciziei lui marie- france ( era sa scriu deciziei mariei) , dupa cum sustine presa ar fi - ca s-ar teme de alte noi asocieri dintre extrema dreapta si numele tatalui sau. ,, cinci piese scurte" in regia lui dabija la teatrul odeon interpreta rinocerii ca o metafora a regimului antonescu. mergand pe aceeasi logica, autorul ' profetismului romanesc' probabil s-ar fi dezis de romania -mai ales ca la el nu e loc de interpretare- de vreme de asocierile din trecut puteau sa ameninte prezentul omului de stiinta si al profesorului universitar.

Si eu ce fac cu volumul " nu" de eugen ionescu? E scris in tara, si e poate cea mai interesanta carte de critica literara de la noi. Pai , maria - francesca, sa vad daca am inteles corect: eugene ionesco ala e autor de piese de teatru francez, dar eugen ionescu e un autor roman cand a scris orice altceva in afara de dramaturgie. Logica fiind ca " limba este patria unui autor" . ma bucur ca mircea eliade si-a scris fictiunea in romana, altfel cine stie cine se trezea dupa moartea lui sa ii caute prin jurnale.

Cunosc atatia oameni care se mandresc cu originea lor straina -e poate parte din cautarea noastra de a ne distinge intr-o masa: pustiul care spune ca e francez dupa bunici de parca ar fi un titlu de onoare, el nu e roman - e francez; homeless-ul derutat, mai mare decat mine, om fara capatai , care se lauda ca e ' broscar' . si oameni ca astia deseori incep o propozitie cu ' romanii sunt...' sau o termina cu ' mama lor de romani', uitand ca si ei sunt romani in mare parte. Eh, eu nu am avut succesul asta. eu am auzit " rusi imputiti" cand nu gasea sonorul original la filmul" mongol" ,ci doar dublarea rusnaca, eu am auzit ' bulgarii au ceafa groasa'. E mai usor sa jignesti cand originea e in est, asa cum e usor sa te consideri superior cand originea e in vest.
scrisoarea fiicei lui ionescu Da si eu am fost indocrinata in scoala ca ionescu are originea in caragiale si nu stiam despre ce scrisese el in jurnale ( seamana putin cu povestea cu petrache poenaru si romania e buricul pamantului - noi am inventat tot inaintea celorlalti).

* pe vremea lui ceasca, noi citeam rinocerii ca pe o şopârlă pt regimul ceausescu, fiind evident ca e o trimitere spre orice fel de regim totalitar ( iar amintirea aceastei evadari dintr-o perioada in care nici nu puteai sa respiri nu imi poate fi anulata )

gandurile unei lesbiene - alexandra toader

Cartea Alexandrei Toader a avut parte de destul de multa reclama pe net. Pe forumuri dedicate lesbienelor, pe blogul raţuştei vesele ( pseudonimul pt virtual al autoarei).

Primita pe net, de la o editura din iasi. Faina tanti de la telef, intai cu o voce asa plictisita daca vreau sa accept coletul. Eu zic da, ea brusc schimba tonul. Eu zic cati bani, ea zice nu stiu nici banii , nici nr de carti da' vreti coletu'? de-a dreptul memorabil.

Cumva grupata pe sectiuni, desi nu mi-am putut da seama intotdeauna care era subiectul comun, cartea alexandrei toader este un set de eseuri scurte pe teme care intereseaza comunitatea lgbt. Am remarcat f multe pagini despre religie, subiect care pe mine chiar nu ma intereseaza. Dar si acolo era frumoasa repovestirea pasajului despre distrugerea sodomei si gomorei. Se pare ca mai erau alte trei sate care au disparut - de aici intervine imaginatia autoarei - din cauza unei bombe nucleare. Asa a aparut Marea Moarta in locul celor cinci sate. Teoria ca in zona in care acum exista petrol ar fi fost un potop cum scrie in biblie imi e cunoscuta si se sustine cu date din stiinta, dar bomba nucleara pe vremea aceea ... e pura fabulatie. Bine, deseori sursele alexandrei toader sunt amuzante: Codul lui da Vinci si documentarele de la Discovery sau National Geographic ( parca la unul din aceste posturi se spunea ca isus era mai brunetel, nu cum apare in icoane).

Dar interpretarea biblica din perspectiva ei continua si acum devine amuzanta . Dupa distrugerea satelor in care erau pacatosii, au mai ramas pe lume Lot si fiicele lui. Si pt ca sa nu dispara lumea , semintia, fiicele isi imbata tatal si se culca cu el. Sex in grup, incest si alcool la un loc. Pai cum sa nu dai dreptate lui nenea ala de zicea in parlament ca e de preferat incestul homosexualitatii? Scrie si in biblie!!.

Alte subiecte, unul drag mie ar fi cel cu casnicia si homosexualitatea. Bine nu din perspectiva la care probabil v-ati fi asteptat. Nu la casatoria dintre persoane de acelasi sex, desi vorbeste si din acest punct de vedere. Nu. Femeile sunt crescute pt a trece din grija tatalui in a sotului. Parca inca am ramas acola, la perioada medievala. Simtim nevoia de a ne multumi parintii. parca nu suntem intregi daca nu apartinem unei familii , daca nu suntem soţii si mai ales mame.

Ce faci insa cand acest lucru nu corespunde cu cine esti tu? Mai bine va las sa descoperiti singuri cum trateaza alexandra aceasta problema incercand sa nu judece, pt ca nu exista cu adevarat "alegerea" cea mai buna. E usor de anticipat ce drum a ales ea de vreme ce are , in momentul scrierii cartii, o relatie de 4 ani cu o femeie. Asta apropo de faptul ca nu exista relatii cu vechime intre homosexuali in romania. Exista. Poate intrebarea se referea la barbati si acolo chiar nu stiu nimic. Dar intre femei se stiu cateva. Iata aceasta era cunoscuta si inainte de publicarea cartii.

Ar mai fi si problema homosexualitatii si internetului, dar de teama ca m-as putea incinge si spune multe tampenii pe moment ma abtin. Nervii mei nu sunt cauzati de lectura cartii , ba chiar as putea spune ca mi i-a mai temperat. There might be a light after all, but, neah, i dont think so ...

Referindu-ma doar la continutul cartii, un aspect nu mi-a placut. E o chestiune pur subiectiva cum e intregul comentariu de acum pe marginea textului. Pentru un hetero imaginea pe care o prezinta alexandra poate parea alb si negru . f des vorbeste -si nu doar in carte- de pilozitatea partenerei, de aspectul său mai barbatesc, exista chiar un pasaj in care este mandra ca aceasta poate repara chiuvete si schimba clanta. Autoarea se prezinta ca o papusa, delicata, sensibila, visatoare. La polul opus e partenera, o numeste chiar dominatoare. Eh, si apoi mai si spune undeva pe la inceputul cartii ca o lesbi, chiar si femme nu se deseneaza pe fata si nu foloseste rujul, bine o spune cu rezerve, dar ...alaturi de butch si femme exista multe alte nuante. E foarte riscant sa te prezinti fara sa ajungi un fel de model pt cititorii care poate chiar cauta cu adevarat acolo un model. Cred ca the L word a ajuns . destule modele. Poate va veni o vreme cand nu vom avea nevoie de filme sau de altii ca sa ne gasim in noi identitatea. Pana atunci mai e insa cale lunga si cand esti la inceput ... pt mine nu e ok ca un cuplu lesbi sa copieze familia traditionala in care una din partenere e casnica(recunosc ca aceasta imagine m-a speriat cel mai rau, dreptul de a munci reprezinta unul din cele mai mari castiguri ale femeii!) E asa de trist. Oricum, cu toate riscurile, am simtit nevoia sa adaug acest lucru. Imi asum propriile pareri.

Mai ar fi si altul , dar sa consider ca e figura de stil? Asa un fel de imagine apocaliptica scoasa la suparare? In discutia despre religie si homosexualitate zice ca religiosii ne considera neproductivi pt ca nu facem copii. Eh, si trec pagini ce trec si odata te trezesti cu o parere a autoarei : lumea e parasita de un dumnezeu care ne considera un experiment esuat, suntem in extinctie. Puse cap la cap, ar cam reiesi ca homosexualii sunt doar o parte a fenomenului ce ar reprezenta semne ale sfarsitului lumii. Si daca eu am vazut asta, iti dai seama ca unul pornit ar observa si mai repede?! Si nu cumva asta e parte din discursul alora religiosii? (zic, nu stiu sigur)

Cartea incepe si se termina cu autocarterizarea autoarei: sunt o visatoare, un copil care nu vrea sa se faca mare. De-a lungul discursului său de multe ori spune m-ati placea daca m-ati cunoaste, asta inainte sa stiti ca sunt lesbiana. La inceputul cartii zice: raportul cartii cu fictiunea ramane la latitudinea fiecaruia. Mi s-a parut ca s-a pus putin la adapost, mi se pare ca ezita f mult. Iar tonul pisicos - romantic cred ca nu mi-a placut pt ca nu imi place mie in general. :D

Atmosfera generala a cartii e de calm, de armonie. e o calitatea specific feminina. Intr-o dezbatere, barbatii se incing, cel mai adesea isi consuma astfel toata energia ( in final o dau si in bascalia tipic romaneasca). O femeie e mai calma, mai calculata. Si iese in final in castig.

Pe o scala de la 0-10 i-as da 7 pentru initiativa.

*cartea nu cred ca a beneficiat de un corector. Exista o greseala constanta in folosirea sintagmei pe care ( pe lipseste)
** mi-a placut coperta a patra in care scrie ca editura si finantatorii se dezic de continutul cartii