trying to find myself

nu am chef sa mai pun un post cu back, nici nu stiu cat de corect ar fi. tot ce pot face e sa dorm si sa dorm si sa dorm, rar mai intru pe bloguri si imi amintesc si e bine ca e un loc la care ma pot raporta. stabil. mai e si ea desigur. ma gandeam chiar sa imi recitesc blogul si asta e o metoda de a-ti aminti. cum poti abrutiza o persoana? dar e simplu: ii iei somnul, ii ceri deadlinuri imposibile, presiune, stres. schimbi locul, totul, nu mai ramane nimic cu care sa relationeze, nimic din viata anterioara. si nu ii oferi nici o motivatie clara, faci pt ca asa trebuie, de ce pui intrebari, asa fac toti, nu ti se cere creier, ala il folosesti pt a fi robot, pt a te executa. poate dramatizez, poate voi reciti candva acest post si voi zambi, dar ... asta pana cand va trebui sa reiau experienta, nu va fi cu nimic mai usor atunci pt ca acum am trecut prin asta. ii urasc si nici macar nu stiu pe cine, e mai usor cand e indreptat sentimentul spre o persoana, daca e o institutie cu cine te lupti si apoi de ce accepti?

uneori imi doresc sa fi fost lucratoare la banda, sa am o munca pur mecanica, sa iti fie ftt creierul , prostitutia intelectuala e mult mai grava. lobotomia.

ocazie f buna sa imi cer scuze daca acum doua sapt am intrat pe blogurile voastre si am postat tampenii pt ca refuzam sa fac ce mi se cere. pana la urma mi-a ajuns cutitul la os si a trebuit sa ma execut, dar cat am putut am fugit. sorry again.

*cand ma voi trezi sper sa fi putut sterge din memorie ultima saptamana, sa nu ma fi inrait

back

si ar treb sa imi fie rusine ca am disparut asa fara sa zic nimic. adica na, spune in descriere ca scriu cand am eu chef, dar se presupunea ca e vorba doar de chef. ori acum a fost cu totul altceva. disparut cica in concediu. a fost mai curand si serviciu si concediu. si eu dat banii inainte ca sa fiu sigura ca o sa si plec cu adevarat din orasul asta plin de praf si zgomot ( v-am zis ca pe aici, pe la mine prin cartier, cand nu urla cainii, urla gasca de oameni veseli din parculetul din fata blocului?!). dar si cu banii dati, tot nu imi venea sa plec. si am amanat absolut pt ultima clipa totul. cu lista si tot am uitat acasa lucruri importante, pt ca lista era incompleta, bineinteles. oricum a fost un haos plecarea, nici nu prea m-am distrat. sa imi amintesc sa nu mai plec niciodata, dar niciodata, in gasca. dat acolo peste copii plini de bani, oricum nu imi plac mie in mod deosebit copiii, dar de soiul acesta chiar am oroare. asa ca eu cred ca am platit pt ca nu mi-am luat la revedere.

poate reusesc sa imi fac pana la sfarsitul verii macar un week-end cu ea mai pe gustul meu. sper, slabe sanse, dar -cum era?- speranta moare ultima. sighisoara ar fi in plan. stiu orasul prea bine, ea deloc, dar ma simt bine acolo.

acum munca, oh, munca la greu, deci daca ma vedeti pe aici e sigur o incercare de a scapa de munca si e grav. chiar nu mai am ce cauta pe aici in urmatoarea saptamana. nu e de gluma!

diseara sunt eco

candva incercand sa mai inteleg si eu setarile de pe aici mi-am facut ordine prin articole, am zis s-o fac cat sunt inca putine. Ajuns la concluzia ca prea multe aveau eticheta personale si ca treb sa ramana la nr acela ca nu am chef sa imi plang suferintele pe aici. Mi-a zis o sora de blog ( ce super suna sora de suferinta asa) ca totusi ele au un sens , cica mai intra cineva si se recunoaste acolo si il ajuti. Sa zicem, nu pare convingator, dar mai stii.

ei si azi o sa cam abdic de la ce imi propusesem ( prima data conteaza ca dupa ... desi sper sa nu exagerez). Diseara sunt eco, adica ... diseara voi merge in parc cu cineva. De ce? Pt ca , ok, auzit eu ca cica doar pitzi se tin de mana pe strada, dar eu tinut cu ea de mana pe strada si ma durea undeva ce fel eram considerata. Ea zis insa ca daca te vede un cunoscut/coleg/vecin/ruda ( poate de ai tau, m-am gandit eu), si ieri dupa zile de nevazut era sa ma lipseasca si de acest elementar , banal, stupid de banal lucru. Din fericire, chipul meu destul de expresiv mi-a venit in ajutor si lucrurile s-au intors la normalul asa cum il vad eu.

mers la o terasa. Eu facut cum mi se pare mie normal , nu? Adica asezat langa ea. Ea zis dupa ca mai erau doua tipe in fata noastra, nu le-ai vazut? Nu , si as fi adaugat , eu eram atenta doar la tine. Eh - continua ea - tipele alea s-au asezat fata in fata, doar noi stateam de aceeasi parte a mesei. Well, is it me or something is really - but really stinky in here???dar sa mergem mai departe: stam noi la masa si ne tinem de maini, nu jucam cu degetelele si pus mana pe picior - nimic scarbos ( pipaiala in public) nu va inchipuiti prostii - doar se odihnea mana acolo in mod natural. Mie chiar mi s-a parut natural . si totul era ok. Da, dar cred ca eu nu sunt ok, pt ca la sfarsit ma pune sa promit ca nu vom mai merge niciodata la o terasa. Asta pt ca eu m-am scapat si am zis : dupa atatea zile in care nu ne-am vazut as fi dat toate discutiile astea pt un sarut. Si ea a raspuns, da ? eh , atunci nu mai mergem la terasa, tu ai vrut aici, de acum incolo mergem doar in parc. Si ne-am strans si mana barbateste ( mai ramanea sa ramanea sa semnez cu sange).

De aia voi merge in parc diseara. Da, vom astepta intunericul ca sa putem sa ne pupam. Kkt. Poate ar treb sa fiu fericita ca nu sunt tufisurile , ci doar o banca. Si e si mai misto cand langa tine sta un cuplu straight si mana aluia framanta tzatzele aleia si tu stai si astepti intunericul ca sa poti macar sa o tii in brate. Yuppy , i cant wait !

Ma gandesc deja sa imi schimb garderoba. Ce sens mai are sa ai rochite ? sa le pui doar sa te uiti in oglinda si sa mergi la serviciu? Pai eu vorbesc acum de haine de iesit afara, nu de mers la munca. Da, acum treb sa imi iau ( sper ca nu trening !!! ) bermude cred ca li se zice, pantaloni din aia trei sferturi, adio tocuri - expadrile , tenesi ( cred ca am niste tenesi jerpeliti pe undeva), bocanci cred ca nu se mai poarta. De oja nici nu mai poate fi vorba, asta ar fi culmea oja si tenesi. Deja am inceput sa port intens papucii cu talpa joasa, aia cu care de obicei merg sa iau paine sau sa arunc gunoiul.

Si ce ar mai urma? Un sac pe mine? Ma bucuram la inceput ca dupa 10 ani am renuntat la sutien de dragul ei, acum - nu prea mai imi pare o idee buna. Deja de ieri l-am pus la loc. Nu ma deranjeaza , am mai jucat jocul asta: suntem ca doua piese , treb sa ne tocim pt a ne potrivi, dar schimbarea la mine e nitel cam prea mare. Prefer muntele parcului. Nu cred ca e rusinos ce simt eu .

Si am decis ca sa las naibii toata lamentatia asta si sa pun mana sa fac putin curat pe aici, macar sa fie decent ca maine o bag in casa. La film - minti murdare! Chiar va fi un film ! ( si nu, nu film din ala, nu stiu - o comedie, un ice age 3, asta daca nu o fi prea comedie pt cat de profunda e ea, câh). sigur aici nu ne va mai fi mereu teama ca nu stiu cine ne vede si se uita urat la noi - precum acel cuplu de heteroi de la masa de alaturi care se tot ranjea la noi. Dar - caci mereu exista un dramatic dar - inca mai e ceva drum pana ne vom cunoaste. Si da, asa cum ne intelesesem de la inceput - eu sunt cea care tine frana.

Oricum tot mi se pare de cacao totul, prefer cinematograful, teatrul, plimbarile( nu in parc, pe strazi - bulevarde), dar ok, e cald, am aer conditionat, m-o reprezenta si casa mea , treb sa te zgarie motanul meu - poate si astea sunt parte din mine, insa as vrea sa nu devina o obisnuita, o chestie casnica.

* o sa pun repede un articol din ala seriosul ca sa nu citeasca nimeni ce tampenii am scris acum. Ah, si wannabegay, daca treci pe aici, ia mai intreaba o data de ce oare partea de curtare nu prea tine mult la gay. Pt ca nu prea ai cum sa faci curte cand esti limitat la spatiul privat !

citat aproximativ:
ea1: si iarna ce facem?
ea2: iarna mergem la tine
Corul : si iata cum tot agatamentul acesta e sezonier, adica depinde al dracu de anotimp, de vreme

** si daca diseara ploua? cica ii plac fulgerele

eu catre mine peste 10 ani

De la joacadeamine , preluat de la gramo. Nu ii cunosc. Dar am urgent nevoie si de ceva frumos. Prea multa mizerie s-a strans aici in prea putinul timp de cand am inceput blogul. Asa ca o sa ma joc si eu jocul lor.

Nu pot sa scriu fara sa ma gandesc la mine acum 10 ani, teama aceea ca am ramas in urma, ca nu am facut lucruri care trebuiau facute la timp si ca nu voi mai avea ocazia sa le fac vreodata si ca trebuie sa fortez destinul. Da, si sa ma compar pe mine de acum 10 ani cu mine de acum. Si doar asa ma pot gandi , macar in parte, cum voi fi eu peste 10 ani. Sigur, vor fi si oameni si situatii ...

Si se poate sa fie o filmare video? Cred ca mimica , gestica spun mai multe, iar eu inca mai am probleme cu camasa asta prea stramta de cuvinte. Deci ar fi un fel de transcript, in caz ca dispare aparatul necesar pt a pune in actiune filmarea (cum ar fi magnetofonul acum ).

Draga eu din viitor (zambet larg),

Ce mai faci? E mai bine? Mult mai bine? (pauza) Sper ca ai facut pace cu tine. Sper ca ai gasit acum puterea. Inca mai descoperi ? credeam ca se va incheia odata si odata toata povestea asta, dar banuiesc ca niciodata nu se va incheia. Mai puternica stiu ca ai devenit. Dar mai inteleapta? Ma supar pe tine daca ai ajuns sa critici acum tinerii si sa ii arati cu degetul. Nici tu nu ai fost mai buna. ( se poate pe undeva sa ma stramb sau sa strang din buze)

Nu cred ca ai gasit pe cineva, dar daca ai gasit sper ca nu e singuratatea aceea in doi de care te temeai. Caci daca da, renunta. Candva erai mai puternica si sunt sigura ca inca esti.

Toti sunt bine? Sper f tare ca inca sunt cu tine. C.? Eu zic sa iti aperi cu dintii singuratatea daca ea te face fericita. Nu te lasa invadata. Regaseste taramul pierdut.

Eu am incredere in tine. Hug. Hug. And lots of kisses ! (sters)

P.S. Sa nu te prind ca ai renuntat la sala. Daca nici motanul B. nu supravietuieste, eu sper f tare ca ai invata sa spui ,, nu" la toate insistentele de a mai creste animale.

Nici macar exercitiul acesta nu m-a facut sa ma simt mai bine. Trebuia sa fie ceva optimist. Desi , daca ii trimit asa ceva, s-ar putea sa realizeze ca e intr-adevar din ce in ce mai bine si va zambi.

In ritmul asta cred ca voi ajunge o batranica f senina ( sau senila). Stupid joke

gay-ul de serviciu

Toata viata am avut colegi gay. La liceu , la facultate, la serviciu. Mediu cu multe femei si uite ca se nimereau si tipi gay. Acum , cum sa le faci asa un semn ca si tu, ca nu sunt singuri? Chiar merita? Adica ce ati avea de castigat din asta? Tu te temi ca el nu isi va tine gura, el se teme la fel. Si decideti ca e mai bine sa taceti. Dar oare el stie ca si eu?

Eram o gasca de pusti care abia terminasera facultatea. Dupa serviciu, ieseam la o bere. Si , la o barfa idioata, tu te scapi si spui uneia. Aceea una ii spune lui ca tu esti convinsa ca el e gay. Si ,da, daca tot aveai de gand sa spui , ii ziceai lui direct, dar na, la bere ...

Eh si , normal, ceva nu mai e cum era. Poate si el stia de , dar nu se astepta ca tocmai tu sa il vorbesti pe la spate. Sau poate nu vroia sa se stie la serviciu, era decizia lui. Daca citesti aici, desi slabe sanse, imi cer sincere scuze. Legatura am rupt-o de mult.

Acum povestea se repeta. Si singura solutie pe care am gasit-o a fost sa tac. Cand se rade de el pe la spate spun ca doar li se pare. Sigur e doar o impresie. Poate chiar e o impresie. Daca se misca asa mai altfel sau are gesturi mai feminine ... nu inseamna neaparat ca e gay. Si e singurul mod prin care pot sa fac si eu ceva. Minimalizez. Sigur, se rade in jurul meu, de parca eu as fi singura care nu imi dau seama ca el e ...Ce naiva poti fi !

Eu sunt considerata doar o tipa mai excentrica. Ca femeie , nu prea esti luata in serios, dar nici nu traiesti cu teama.

balasturi

Exista oameni care strang dupa ei amintiri. Care considera ca s-au imbogatit prin persoanele cunoscute. Banuiesc ca depinde mult de temperament.

Nu imi place ca , vrei nu vrei, ajungi sa iti imparti muzica, filmele, cartile, amintirile, un fragment din viata ta cu persoane ce se dovedesc simpli pasageri. Si apoi incerci sa revi la muzica ta, viata ta, cartile tale si le regasesti avand si amprenta trecerii lor. Egoism, stiu.

Daca am putea face primii pasi in tacere ...

At least, i had never shared my home - my shelter, my kingdom. My heart ...

http://www.youtube.com/watch?v=-YO9FpWX57E

iubire de mare viteza

M-am gandit mult la subiectul asta. Am încercat să îmi fac ordine in ganduri , am lasat timpul sa treaca in incercarea de a fi obiectiva.
Iesita dupa o relatie destul de lunga, dupa perioada de recuperare care a durat exact ca la carte ( desi nu stiam pe atunci) adica jumatate din perioada petrecuta impreuna, am cumparat un calculator. Teoretic aveam ceva ani de informatica in spate, dar numai teorie, nu stiam nici unde e butonul de start.
Internetul iti da impresia ca totul e accesibil. Intri pe google, introduci cuvantul si gata raspunsul. Imi amintesc cum cautam in zeci de carti ceva critica despre Nichita, ca sa aflu si parerile altora despre el. Descopeream ca imi pierdeam timpul degeaba pt ca nu erau decat vorbe goale. Acum insa, nu?, bagi "nichita - critica" si ai atatea rezultate ...(majoritatea referate dictate de profesorii de la scoala sau meditatii care la randul lor au copiat si compilat de prin carti ).
Inainte ... zambeam si tinta era atinsa. O singura data am fost refuzata si persoana avea pe cineva. Cu internetul era la fel de simplu, poate si mai simplu - un profil si ti-ai gasit iubirea cea mare. Atat de simplu, prea simplu. O iluzie. Si prima data am zis ca na trecusera ceva ani necesari pt recuperare, era nevoia. Apoi am zis ca e cui pe cui se scoate. Si scapam de o "iubire" aruncandu-ma in alta.
......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Si m-am speriat rau de tot. Rau . F rau. Si am zis ca asta se numeste promiscuitate, ca e un cerc al iluziilor din care nu mai pot iesi. Si o vreme m-am mintit si o vreme am ignorat. Si a durat pana am recunoscut in fata mea ca eram prinsa. A urmat sa recunosc in fata cunoscutilor ca eram dependenta. Am facut-o ironic cum mi-e firea. Am realizat ca pt unii era un motiv sa rada de mine. Nu a contat. Pt mine a contat ca am putut sa ma rup. Poate si rasul lor a ajutat.

Acum am cunoscut-o pe ea. Cine garanteaza ca e diferit? Nu cumva recidivez? Oh, a trecut ceva timp de atunci, mai aveam putin si ma calugaream .
As vrea sa pot sa imi impun sa cred ca maine doar ma voi plimba cu trenul. As vrea sa nu fi devenit o tipa sarcastica, care nu mai poate fi decat parodic romantica. As vrea sa cred ca se mai poate...

Proiectam asupra primului necunoscut visurile noastre avand senzatia ca totul se obtine asa usor. Traim viata cu f mare viteza. Intr-o luna de iubire din asta "de internet" epuizam o iubire de un an. Intr-o luna doar: flirtam, avem impresia ca facem dragoste, avem certuri si ne si despartim.

Si imi doream sa ma pot intoarce in lumea mea cu carti, sa nu fi cunoscut niciodata oamenii...

obiceiuri mai suspecte

incercand sa transfer am remarcat ceva . f des eu vorbeam despre cum agati femei, cum le recunosti ca fiind ca tine, cum trasmiti semnalul. cum faci totusi sa nu devii un stocker . cum te bucuri de vagoanele vechi din metrou sau tramvaiele ceva mai aglomerate. fuck, hai ca iar ma comport aiurea. deci, sunt cuminte. mai incolo, poate ma dau in petic, acum nu am chef, acum sunt serioasa.

sper sa imi treaca