1. kawabata - ,,frumusete si intristare" ( iubirea lesbiana ca privire in oglinda)

am pastrat cartea asta pt dupa . stiam ca imi place kawabata si l-am pus deoparte ca paleativ. e o nuvela a acestuia, cu o fata care a visat mult inainte cum se va intalni cu iubitul. am zambit citind aceast text, in metrou, printre oameni tristi, asa m-am indragostit de el. pt ca o carte ti se devaluie nu in linistea camerei, ci in nebunia multimii. daca are ceva sa iti spuna, iti va zice in cel mai mare haos, isi va gasi drum oricat de trist, suparat , cu ale tale esti.
complicatiile au aparut din pagina a doua, de prezentare a cartii "frumusete si intristare". o biografie a autorului care treb sa ne convinga sa cumparam cartea: "se sinucide, fara a lasa nicio nota, la doi ani dupa moartea prietenului sau, yukio mishima." si daca tot avem internetul la dispozitie, cine e mishima, si de unde legatura asta intre cei doi. partea acesta o voi continua mai incolo, acum sa revin la subiectul de acum.
despre cartea asta: nu e cea mai frumoasa, cea mai iubita de mine la kawabata. nu e urata, dar daca eu citesc kawabata astept pasaje lirice, nu epic. nu descrieri interminabile, ci mici fragmente de broderie. rare aici.
se da un scriitor de cca 50 ani. casatorit , cu copil , in urma cu peste 20 de ani are o aventura cu o copila de 17 ani. fata ramane gravida, pierde copilul, incearca sa se sinucida, este internata la azil de nebuni. desi rugat de mama fetei, barbatul nu divorteaza. pana aici nimic deosebit.
scriitorul nostru foloseste insa aceasta experienta pt a scrie o carte care va ramane cea mai bine vanduta opera a sa , singura pt care este cunoscut / recunoscut de cititori si critica, sursa unei situatii financiare bune pt intreaga familie. e ca si cum din tragedia fetei ar fi profitat cu totii. e ca si cum acesta carte l-ar fi ingropat insa ca scriitor.
partial adevarat. caci si fata recunoste ca prin aceasta carte, iubirea lor a ramas intacta dincolo de trecerea timpului. raportul fictiune- realitate.
mi-a placut mai mult personajul sotiei. ea este cea care dactilografiaza toate manuscrisele. ea este prima cititoare desi nu i se acorda f mult credit. bate la masina intregul text, renuntand la somn, vizibil afectata de lectura acesteia, imbolnavindu-se, pierzand in final copilul. pleaca de acasa cu copilul in spate , prin ploaie, nu vrea sa intre in casa, isi musca buza pana la sange, isi judeca sotul pt ce ia facut unei fete.
devine oare povestea asa mai intersanta? nu cred, nici acum.
dupa mai bine de 20 de ani, scriitorul vede intr-un coditian o poza cu fosta sa iubire, cu cea care ii marcase viata. devenise intre timp o pictorita apreciata, traise retrasa in tot acest timp intr-un orasel - statiune. tot banal.
kawabata introduce un nou personaj. la inceput, el pare doar de simplu decor. e o tanara eleva care locuieste impreuna cu pictorita. fata e trimisa sa il intampine pe scriitor la intalnirea dintre cei doi vechi iubiti dupa atatia ani de despartire. pare ceva legat de protocol. dar fata e un personaj ciudat, frumusetea ei atrage si sperie, ea este alungata de familie pt ca asociaza afectiunea cu durerea ( nimic ciudat pt un roman japonez/asiatic).
intre cele doua , pictorita si tanara, exista o relatie destul de lunga. fata insa e nemultumita pt ca simte ca nu o poate avea in intregime pe femeia matura pt ca aceasta e inca prinsa in trecut. vrea sa o elibereze, sa o razbune. va seduce intai pe scriitor pt a-l umili, apoi ii va seduce fiul pt a-l omori. Scenariu de film de actiune. chiar am avut deseori senzatia ca si vad platoul de filmare, aud muzica si valurile ( o mare parte din actiune se petrece langa mare/ lac - asocierea feminin- apa).

in roman e un scurt fragment care pare a nu avea legatura cu firul narativ mare. o poveste despre un sot ( tatal pictoritei) care ar fi avut un copil ilegitim cu o europeanca. totul e doar o presupunere neconfirmata , necercetata a mamei artistei. nimic altceva. dar de unde povestea acesta? Mie imi plac povestile acestea aruncate asa ca semintele ce vor rodi in functie de imaginatia cititorului. daca vor rodi, pt ca acesta poveste pur si simplu sa arata ca uite adulterul nu e nimic deosebit. si atunci e un punct mort. o simpla divagatie.
dar eu nu si nu, fata aceea sigur-sigur e eleva pictoritei, ele sunt surori, si si ... iubirea lor e incestoasa si si ...daca pictorita a fost slaba preferand sa idealizeze aceea relatie care i-a distrus viata, uite sora ei - la aceeasi varsta ( daaa? sa mai spuneti ca e intamplator) va alege actiunea , razbunarea. ah, ce imi plac telenovelele astea !

titlul este explicat in coperta a patra: "la sfarsit, dragostea s-a transformat pe neobservate din frumusete care intristeaza in tristete care infrumuseteaza." am citit fraza asta de mai multe ori si nimic, cred ca e prea profunda pt mine . (" tristete care infrumuseteaza"? what?)
stiu ca imi placuse cartea imediat dupa lectura, subliniasem chiar cateva pasaje pe carte si comentasem pe margine ( am obiceiul acesta), dar acum am recitit pasajele si nu mai imi par asa speciale. Simboluri care s-au dovedit doar elemente intr-un puzzle narativ.
cartea este scoasa la humanitas si face parte dintr-o colectie ce o arunca in derizoriu " cartea de pe noptiera" . adica e o carticica inainte de somn ( si adeseori dimensiunea mica a cartii e criteriul de selectie). mie asta imi inspira . degeaba spun ei ca ar insemna carti de care ramai vesnic indragostit, desi - mai stii - daca trec si dincolo de realitate, in vis, cum inchizi cartea, ele pot si asa sa isi arate puterea. oricum nu asta vroiam sa va zic, e o carte f bine ingrijita dincolo de "cartea de pe noptiera". Cu nota dinainte de text in care ti se explica pronuntia cuvintelor, observatii privind traducerea comparata si cea originala. Cu notele de la sfarsitul cartii in care afli informatii f intersante despre cultura japoneza, mitologia lor si tot ce iti poate trece prin minte si ar putea avea legatura cu cartea, ar putea sa ti-o faca mai accesibila. O placere sa intalneasc asa ceva. Nu mai credeam ca se mai poate, ca totul trebuie repede acum, facandu-se rabat de la calitate. Sper ca nu are legatura doar cu faptul ca acest autor a criticat adeseori in timpul vietii traducerile care i-ar distruge textele .
sursa : Kawabata, Yasunari - ,, Frumusete si intristare", ed. Humanitas, Buc, 2009 (later edit: o carte tradusa de sorin marculescu)

* am schimbat aspectul ca am zis ca poate asa pare ca am scris mai putin, adica nu: eu scriam putin si era doar o impresie ca scriu mult. una din ele, intelegeti voi. oricum parca prea erau trei cuvinte pe un rand. va zic eu , era chestiune de impresie.
** mi-am imaginat eu asa ca stand prin parc, pe banca ( da, inca nu am evoluat la terasa, cica cel mai inteligent cedeaza, dar las ca vine frigul si eu in casa vesnic o iau razna), o sa ma intrebe ce ai mai facut si eu o sa povestesc cartea asta si uite asa o sa dezvolt eu stiu ce talent narativ oral, ca eu sunt cam muta in realitate. cand eram mica ii povesteam sora-mii basme, scotand toata descrierea, copii mici nu au rabdare, vor repede actiune. ajunsesem o experta in povestit basme . vorbesc f f f serios. si as fi zic de oki, oaka si kaki - nu retin eu nume japoneze ( ok, ok, nume in general ), doar initialele si apoi le potrivesc, sau doar as fi zic ca aici cu scriitorul , si pictorita , si tanara, si sotia. as fi ...
m-a intrebat in schimb ce naiba fac eu pe aici. ce scop are un blog. pur exhibitionism as fi zis, dar nu cred ca stie cuvantul. a nu se pune interlocutorul intr-o situatie neplacuta.