1. george bălan - iubirea interzisa

cartea face parte dintr-o trilogie publicata de autor in 2001, la o editura din republica moldova ( de aici impresia lui ca acolo oamenii ar fi mai deschisi), dupa ce lucrarea i-a fost refuzata de trei edituri din tara:
1. iubirea interzisa - redactata in spania intre 17 dec 1997 si 31 ian 1999 (de ce s-ar apuca cineva de o astfel de carte in timpul pregatirilor de craciun?)
2. celalalt eros - mart 1999-apr 2000 , fix un an, nu mai precizeaza locul, dar se pare ca ii vine tot mai usor sa scrie, odata ce a gasit structura
3. homofobia, tabloul clinic al unei psihoze - hei, vreau cartea, cel care ai imprumutat-o , las-o sa circule ca de aia a fost achizitionata ( eu vorbesc, or sa ma dea afara de acolo pana termin de citit tot ce am luat), adica: nu stiu nimic, nu era la raft
scurte date despre autor: george balan este cunoscut ca muzicolog, avea un fel de spectacole cu public in care explica muzica, ceva de genul iosif sava. Emigreaza in germania in 1977, conduce o scoala prin care formeaza ascultatori pt muzica cea serioasa (muzica clasica era cacofonie). Ca muzicolog, printre profani, este cunoscut pt seria de emisiuni tv cu caracter pedagogic ,, cum sa intelegem muzica?" (youtube). Bineinteles are si carti , dar vizualul are mai mare impact.
Nu pot trage concluzii legate de toata trilogia( pt ca nu am citit-o si nici nu stiu daca se va intampla vreodata), ci doar despre ,,iubirea interzisa" - scopul cartii este de a convinge cititorul sa fie sincer cu sine, sa aleaga drumul drept, sa aleaga ,, adevarul"in conceptie gideana : nu adevarul asa cum il accepta societatea, trunchiat, ci acela care iti va elibera tie sufletul ( sper ca am inteles bine). Cum se poate obtine aceasta sinceritate? Recunoscand ca esti ceea ce esti, fiind sincer cu tine, sustinandu-ti alteritatea public.
Acum voi fi rautacioasa - doar ma cunoasteti, nimic nou. George Balan tine acest discurs de-a lungul intregii carti, discurs frumos, nu am ce spune, dar ce gasim pe ultima coperta ( coperta a IV-a)? o poza a lui nici macar din profil, mai curand din profil - spate, asa o poza de ,, adio si n-am cuvinte". Da, stim ca romania e o tara inca homofoba, ca e periculos sa iti arati chipul pe o carte care iti poarta numele, ca poate asa se incearca protejarea celor dragi ramasi in tara. Dar mai scrie acolo sub poza ca prin aceasta trilogie, balan ,,intentioneaza sa isi incheie activitatea scriitoriceasca in limba romana". Adica, frumos, asa de ,, hai pa", eram gay, acum ma simt mai bine ca am spus-o.
Nu asa merg lucrurile, daca ii alegi ca modele pt cartea ta pe gide si klaus mann si alti oameni de cultura care merita tot respectul, daca ii prezinti ca exemple pt cititorii tai, de ce nu faci ca ei? Ei au inceput prin a-si declara alteritatea ( expresie care place mult muzicologului) si incepand de aici si-au scris opera.
Da, da, sunt rea, stiu, dar e un pas mare facut inainte aceasta lucrare si imi pare ca dupa ea urmeaza o mare fuga, si nu e de bethoveen (poate il infurii, si se razgandeste si mai scrie :P- vise, stiu)
Cititorul caruia se adreseaza george balan este un adolescent , eu asa il vad, cineva care tocmai si-a descoperit preferinta si ar putea afla astfel de ce trebuie sa fie mandru ca este ceea ce este, in ciuda a ce i se spune in jur. Cartea lui balan e un fel de "legendele olimpului" de alexandru mitru, adica o prezentare la nivel mediu , accesibila oricarui cititor, despre istoria personalitatilor gay. De unde impresia de accesibil si de cititor de nivel mediu ( maxim liceul sau cineva care a urmat o cariera in stiinte exacte si nu a mai deschis demult o carte)? Unele dintre informatiile prezentate de g. balan imi erau cunoscute de la cursurile de teoria literaturii sau literatura comparata. Ciudat insa ca profesorii nu aveau curajul -desi la nivel universitar, da? si dupa revolutie - sa mearga cu ideea pana la capat, sa traga concluziile, se vorbea in continuare in soparle si cine pricepea bine, cine nu - dar eu nu am spus nimic. Banuiesc ca s-au format asa si acum nu mai pot sa se dezobisnuiasca.
Daca nivelul de intelegere este accesibil, frazarea -modul de a construi mesajul - mie mi-a parut dificila. George Balan scrie precum sadoveanu, precum thomas mann, fraze luuungi, frumoase, deseori intrerupte de acuze aduse homofobiei societatii, dar cel mai adesea cu un ton ce aminteste de simfonii, de poemele lungi medievale. Da, da, de cronicari. Mi s-a intamplat sa imi zboare gandul aiurea in timp ce citeam, sa reiau - dupa ce facut autocritica- ultimul pasaj, sa constat ca nu pierdusem nimic.
Cum sa va explic. Stiti diferenta dintre documentarele franceze si cele britanice? Cele britanice se bazeaza pe informatii , sunt reci, cat se poate de obiective. ( de aceea s-a spus dupa razboiul din irak ca bbc treb sa prezinte ce a fost pe front , nu cbs , pt ca bbc ar fi prezentat ,,nedeformat"). Documentarele franceze sunt pline de discursuri, poetice, dar cu informatia - mai putin. Foarte subiective, de aceea impresia de act artistic mai curand decat de explicare stiintifica, de recuperare documentara.
Felul de a scrie a lui george balan mie mi-a amintit de documentarele franceze.
Filonul care uneste intreaga trecere in revista a prezentei personalitatilor gay de-a lungul istoriei - este klaus mann. Scriitorul nostru spune ca ar fi thomas mann, gide si klaus mann. Eu spun ca a fost doar klaus mann. De la el pornesc legaturile si cu ceilalti doi.
Prima legatura este de sange. Thomas Mann i-a fost tata. Si l-a criticat in fata societatii si a forurilor culturale pt ca a fost mai important pt el sa isi apare pozitia lui mincioasa de fals hetero si tata de familie. este o ocazie pt balan sa analizeze in paralel doua moduri diferite de a-si privi alteritatea ( voi nu v-ati plictisit de acest cuvant deja?). thomas mann este constient ca este gay, dar este las. Nici macar nu poti spune ca a fost mai important pt el sa fie scriitor si se temea sa nu isi pericliteze cariera. Nu, s-a folosit de literatura pt a-si inabusi pornirile, pt a le caricaturiza ( facand un rau felului in care erau priviti homosexualii, ca dezaxati, grotesti - vezi ,, moarte la venetia").
Ce nu mi-a placut : mi-a parut doar ridicola, dar demna de mila , nu de acuze, situatia lui batranului mann la varsta senectutii. Cum redusese tot interesul sau fata de tinerii barbati la fantezie, masturbarea aceea imaginara. Mie mi-a provocat mila, nu dispret. Poate pt ca sunt femeie, o fi asta
Alt lucru: george balan spune ca mann era atras de fiul sau adolescent ( da , de klaus, desi avea mai multi fii), pt ca asa scrie si in jurnalul lui th.mann, si spune ca acest lucru nu e anormal , ca se intalneste si la hetero. O fi , nu contest, si nici nu mai intereseaza hetero sau homo, nu e normal. Nici macar la nivelul atractie, al creierul si atat.
Si ultimul: nu sunt convinsa nici acum ca e important sa stim biografia unui autor pt a-i intelege opera, pt a o judeca din toate perspectivele - da. Asta da, dar nu imi influenteaza mie parerea ca cititor de literatura.
Sa va dau un exemplu. Citit ,, doctor faustus". Placut mai mult sau mai putin pt ca Th. Mann nu este un scriitor care sa trezeasca pasiuni. Cel putin nu in mine. Dar citit apoi eseul lui , ,, cum am scris doctor faustus" si mi s-a facut sila pe viata de acest autor. Povesteste acolo care a fost modelul celui mai oribil pasaj din roman: plimbandu-se cu nepotelul sau de mana prin parc, se uita la el si decide ca el va muri in chinuri groaznice ( de menengita) in roman. A fost prea mult pt mine. Adica, ce vreau eu sa spun, sunt lucruri care ma oripileaza mai mult decat acceptarea - minciuna legata de preferinte.
Acum , daca stiu ca proust era un fervent frecventator al bordelurilor pt gay si ca in ,, sodoma si gomora" (vol. 4 din ,, in cautarea timpului pierdut") face un rau comunitatii, prezentand-o ca pe o cloaca de mizerie umana - voi citi altfel textul? Probabil imi va spune altceva, astept - nu stiu ce sa spun. Am mai zis undeva, forma e mai putin importanta decat continutul, dar ma refeream la raul moral - sa indemni tinerii la sinucidere, sa prezinti neutru scene de pedofilie. Rau moral e ce face si proust sau thomas mann? Nu stiu, chiar nu stiu acum. Cred insa ca e doar o reflectare a modului lor de a se raporta la aceea pornire sexuala. Nu se acceptau ca gay, deformau aceasta pronire pt ca asa o vedeau.
Uite am si dovada in acest sens. Gide merge la Proust, aflat pe patul de moarte, sa ii ceara socoteala pt felul in care a prezentat lumea gay in romanul sau. Ii spune ca a adunat acolo toata mizeria, ca a pastrat tot ce era frumos pt cuplurile hetero. Proust spune ca a pornit gresit, ca a dat tot ce fusese frumos in iubirile sale homo pt cuplurile straight , in primele romane, si ca acum ii ramasese doar mizeria. Dar ca pt el nu era nimic urat in ce a prezentat. Pt el, nu era nimic urat! Era lumea in care traia, pe care o acceptase. Si nu era urata pt el
Thomas mann este batranul care se indragosteste de un adolescent in ,,moarte la venetia", dovada stau privirile ingrozite ale sotiei si fiicei, jurnalul lui. el este acel personaj. El este cel care se macheaza pt a parea mai tanar. Si ce solutie se putea gasi decat moarte? Cine zice ca pedepseste personajul. Moare fericit! Cine spune ca e ridicol acel personaj? Asa era mann spre finalul vietii lui.Asa sunt poate toti indragostitii.
Da, nu treb sa isi acuze fiul stiind ca si el era. Dar ura tot ce tinea de familia sa, care nu treb sa existe( asa scrisese in jurnal). Traia detasat de ea. Folosindu-se de ea.
George balan se foloseste de operele lui klaus mann ca de pretexte pt a vorbi despre personalitati gay:
- prima lucrare a tanarului mann este despre alexandru macedon
- a doua despre ceaikovski = paranteza de 17 pagini pt a prezenta isteria bisericii aspra homosexualilor
- a treia despre ludwig II al bavariei = paranteza de 33 de pagini pt a inventaria toti regii cu aceste inclinatii ; doar o singura regina retine atentia, cristina a suediei, si spune autorul ca a fost laşă pt ca a renuntat la coroana fiindca nu se putea casatori. Aceasta pusa in paralel cu cel care a urmat-o, carol XII, culmea ironiei - tot homosexual. Doar ca el ar fi fost curajos, pt ca - precum richard inima de leu, precum frederic cel mare ( considerat sic! drept model de hitler), - a purtat tara prin razboaie interminabile, ca sa nu fie fortat sa se intoarca in ţara unde trebuia sa se casatoreasa pt a da tarii un urmas. Si el a avut curaj, ei au avut curaj? Au murit oameni , stateau in razboie ca sa poate coabita cu iubitii care le erau si tovarasi de arme. Unde e curajul?
- ultima carte, despre gide - este si ocazia de a ne lua ramas bun de la acesti doi scriitori. Klaus mann cere o intrevedere cu gide, acesta bolnav , i-o refuza. Plin de amaraciune, acumulata in urma imposibilitatii de a-si gasi drumul in cultura, politica, societate , klaus mann se sinucide. Gide va muri de batranete nu mult dupa aceea.
Parantezele lungi, din ce in ce mai lungi, sunt o tehnica folosita de balan. O alta este anuntarea subiectului capitolului urmator in ultima parte a fiecarui capitol. Nu va amagiti, nu veti afla curprinsul capitolului din titlurile pe care le poarta. Nicio sansa, treb sa cititi !
Din klaus mann, balan preia pasaje lungi atunci cand vrea sa vorbeasca despre felul in care traiau drama lor homoerotica personalitatile surprinse de acesta in romanele sale. Si preia pasajele ca si cum ar fi fragmente din jurnalul acelora. Este absolut sigur ca ele surprind corect trairea lor pt ca (pag.195) ,, homosexualitatea da nastere la incompatibil mai multe si mai subtile afinitati elective decat orientarea heterosexuala". Adica, in ciuda lipsei documentelor, mann a ghicit pt ca era homosexual precum personalitatile surprinse.
In alta parte, balan spune ca un cercetator straight oricat de bine intentionat nu va intelege corect drama unui gay. Si da ca exemplu , cercetatoarea care a sustinut ca ceaikovski ar fi fost fortat sa se sinucida de catre familia regala pt ca se descoperise ca avea legaturi cu cineva de acolo. Sa zicem ca suntem de acord cu george balan, dar atunci si reciproca va fi valabila, nu? Un cercetator care este gay nu are cum sa inteleaga modul de a gandi al cuiva straight.
Pt ca george balan deformeaza, vrea neaparat sa gaseasca porniri homosexuale si unde nu sunt. Voltaire nu era atras de frederic cel mare, iar wagner nu era ispitit de ludwig II. Erau doar oameni de cultura, poate putin cam lacomi dupa bani sau dupa lux, aflati intr-un moment nu foarte bun in viata lor care au avut mana cereasca de a fi primit protectia unui rege. Da , regele era gay, da, apar in scrisorile celor doi derivate din cuvantul ,,iubire", dar iubirea e de mai multe feluri, daca americanii spun iubire in relatie tata-fiica nu inseamna neaparat ca ...O pastrare a masurii este necesara, un entuziasm netemperat dauneaza credibilitatii cartii.
O alta problema pe care am avut-o cu modul de a gandi al autorului nostru a fost felul acestuia de a vedea cuplul gay ideal, ,, adevarat". Prima data cand am citit am zis ca mi se pare. Dar nu era asa. E o idee mare si draga scriitorului. Iubirea ,,adevarata", asa cum apare legalizata inca din antichitate ( cam asa s-a exprimat el), este cea intre doi barbati la fel de virili, adica de masculini. Modelul este alexandru macedon indragostit de generalul sau heifaistion. Feminizarea este o decadere, demna de dispret. De aceea cezar era ,, femeia multor barbati". Sclavii erau folositi ca pasivi, unui barbat ii era refuzata orice feminizare. Imi pare doar mie ca nu prea ai cum sa lupti cu intoleranta , pastrand inca ceva intoleranta, dar in masura in care se suprapune cu modul tau de a privi lucrurile? Complicat, nu? ,, cel mai pur spirit de iubire virila, adica de la barbat la adevarat barbat"( pag.206), ok sa zicem ca e scos din context. Altul (pag.129): ,, Prin insasi natura ei, iubirea unui barbat pentru un alt barbat este menita sa reprezinte o potentare considerabila a barbatiei spirituale. Specificitatea ei consta tocmai in faptul ca atractia reciproca priveste doua fiinte perfect masculine, ceea ce influenteaza hotarator caracterul sentimentului si genereaza efecte proprii numai acestui gen de iubire. Ele se afla exact la antipodul efeminarii(...). O iubire autentica, normala intre doi barbati trebuie sa genereze neaparat forta si curaj(...); moliciunea ii este straina chiar in manifestarile ei de tandrete si lirism". Mie pasajul asta mi-a amintit de un film in care doi tipi se indragosteau dupa ce se batusera , scena de wrestling , pe covor. Asta fiind echivalentul pt tipe impingandu-se si paruindu-se prin ciocolata.
Inteleg ce vrea sa faca. Sa combata conceptia heterosexualilor ca gay-i au cu totii gesturi feminine, dar o combate excluzand cu totul posibilitatea sa existe si gay-i cu trasaturi mai afectate. Si care e problema? Cinste lor ca nu se ascund. Nu e bine sa generalizezi nici de o parte, nici de cealalta.
George Balan nu vrea sa idealizeze homoerotismul (alt cuvant drag lui). Asa ca , dupa ce vorbeste de cuplul cocteau - jean moreas, iubirea lor constituind energia necesara in creatia artistica, balan vorbeste si despre viata tulbure a unor homosexuali precum leonard bernstein, motherland, rudolf nureev, michel faucault, pier paolo pasolini( cap.54 ,, cealalta lege").

Chinuindu-ma sa inchei , ca asa nu mai termin niciodata, cartea este o poveste frumoasa, de la biblia unde scrie ca dumnezeu a facut ,,barbat si femeie", adica un hermafrodit, omul perfect, pana la intrebari legate de rolul sexului si vremelnicia relatiilor in cuplurile gay. cartea lui george balan este o lectura necesara oricarui gay in devenire. Aceluia care crede ca nu e de ajuns sa mergi prin cluburi si sa agati pe gay romeo. Aceluia care crede ca e nevoie si de putina cultura pt a putea lupta anarmat cu informatii in contra acuzelor aduse de majoritatea homofoba.