realitate si fictiune in the well of loneliness ( idei razlete)

citind romanul, nu iti vine sa crezi ca hall e contemporana cu virginia woolf ( cica aceasta ca gasit cartea 'imposibil de citit' ) . avem doua carti care au o contribuitie la ... cum sa ii spun? Refuz literatura lesbi, imi pare ca reduce, la ... intruducerea subiectului lesbianism in arta/societate ( suna tare prost,stiu ). 'Orlando" in care totul e metaforizat, deci ascuns si, fiind si literar o reusita, trece de cenzura si romanul intra intre marele romane universale. Si un roman plictisitor, dar direct, care nu stiu in ce masura si-a atins scopul. hm, poate totusi forma conteaza. Degeaba intentia ta este buna, continutul reusit pt ca materia din care te insipiri e buna, daca forma va fi proasta pt ca nu esti inzestrat cu talent (vezi multitudinea de romane cu iubiri lesbiene care au aparut in literatura noastra douamiista). Stephen, ii spune un personaj din roman, are mai mult mentalitea unui boieras de tara. Si asa este si in literatura, un boieras de tara.

Cum? Adica, poftim? Avea 48 de ani cand a scris " the well of loneliness"? dar nu avea asa multa minte atunci. Sarmana, chiar credea ca face un bine. Adica a facut. Dar cartea e proasta. Intentia nu scuza calitatea cartii in literatura.

Interesant ca nu exista termenul de homosexual pe atunci, sinonimul pt 'invertit' era ' homosexualist'. Poate ca lingvistic era corect acesta.

Era dislexica, i se citea de catre iubita / sotia unui amiral cu care coabita de 10 ani . aceasta ii citea din carti de psihologie si john ( caci acesta era numele pe care si l-a ales radclyffe, renuntand la margarite) a amestecat aceste vagi informatii din stiinta cu catolicismul si spiritualismul , apoi cu idei ciudate din endocrinologie. Deci fumeia asta nu putea sa fie buna la nimic, dar se pricepea la toate.

Aflat apoi tot din prefata, ca de fapt nu a fost in stare nici sa creeze acele personaje. Sunt persoane reale, iar portretele fizice trimit clar catre oameni de arta ai vremii. Pana la urma romanul lui radclyffe hall s-a dovedit, pentru mine, o ocazie de a descoperi lumea acelor vremuri:
- jonathan brocket este in roman un dramaturg gay care se inspira din mizeriile celor din jur. Are o singura calitate, este f sincer cand stie ca poate face un bine. El este Noel Coward, dramaturg englez care face cariera in america. Am descoperit o sketch al lui aici. slabut, gen dem radulescu (nici sa ma gadil, nu rad )
- valerie seymour , matroana unui salon literar alaturi de cel al lui gertrude stein, agreata atat de lumea hetero, cat si de cea a invertitilor din care facea parte, reuseste sa se faca placuta tuturor prin f multa diplomatie. Ea este natalie barney despre iubirile careia am aflat din documentarul "paris was a woman" asa am aflat de relatia de 50 de ani dintre natalie si ciudata pictorita romaine brooks . la minutul 2:25 e un portret al Unei Troubridge, partenera lui radclyffe hall. Da, foarte interesanti anii '20 pt lesbiene, in paris.

scandalul a avut loc doar in marea britanie, in america romanul a fost publicat fara probleme, iar in franta nu a inteles nimeni care era problema legata de acesta carte.

Pana la urma, cartea nu si-a atins scopul inaltator la care visase autoarea :,, sa incurajeze invertitii sa se confrunte cu lumea ostila afisandu-si adevarata natura , si sa o faca cu mandrie si curaj" - nu e asta coming out, out and proud?. da, acum se stia , dar erau tolerate cat timp nu se afisau.

Sursa : Souhami, Diana - introduction to " the well of loneliness"
Wikipedia - http://en.wikipedia.org/wiki/Radclyffe_Hall