broken down into pieces

mier, ora 8:30, 16 sept

Metroul e ca un loc de trecere, nu are spatiu, nu are timp pt mine, ca orice alt mijloc de transport in comun. De ce la mijloacele de transp in comun nu am idee. Banuiesc ca poate fi analizat de scormonitorii de creiere.
Nu , nu vreau sa incerc sa imi amintesc tot ce a fost atunci, prea mult pt mine. Prinsa intre motanul care nu mai vroia sa se intoarca, intre tanarul acela astenic care imi amintea de el, care vorbea singur in lumea lui, cu oamenii care incercau sa il ignore, gandindu-se poate , ca si ai mei inainte sa apara aceea coada de porcusor din "un veac de singuratate"- ,,fie in pustietate, sanatate sa fie, numai asta nu", si uite ca s-a intamplat. Cere-mi inca o data, hai cere-mi sa fiu optimista, intreaba-ma de ce nu pot fi cand sansele de recuperare sunt de 1%, dar da-mi 20%, nu zic 40-50, ofera-mi o cifra rezonabila, la 1% nu pot sa fiu optimista, pot doar sa incerc sa ma obisnuiesc cu gandul, poate in timp sa am intelepciunea lui taica-miu de a spune ca e sunt unii care nu se pot deplasa, care sunt total pierduti in lumea lor . de parca iti e mai putin foame daca te gandesti la somalezi. avea doua carti vechi, la cea de deasupra am vazut ca era editata la 'institutul european', erau carti in format mare, cartonate,precum cele pt copii, poate si erau pt copii. As fi vrut sa vorb cu el, nu m-am simtit puternica pt asta.
Pierduta acolo , fara timp, fara spatiu, in viermele ala de trecere - incercand sa imi opresc nenorocita aia de lacrima care se incapatana sa coboare, nu - sunt racita, de la sta imi sunt ochii lucitori, translucizi - sunt bine, doar de nu mi-as strica machiajul. Prinsa intre motanul care a preferat libertatea si fugea pe scari si ma tragea inapoi de parca as fi putut sa ma asez cu sezlongul in curtea blocului, sa ma mut acolo - intre boala lui la care ma gandisem toata ziua, incercand sa imi amintesc numele acelei cantarete de origine greaca, care zbiara, nu canta, care apasa in disperare clapele la pian, nu canta, de parca amintirea numelui ei ar fi fost o iesire din impas, o solutie ( nici pana acum nu mi-am amintit numele, netul s-a dovedit inutil, dupa ore intregi am renuntat) - intre ea care nu stiu ce mai vrea de la mine, era in timpul meu de recuperare si acum imi cere sa ne intalnim sa mergem la teatru ( o scuza putin credibila, caci ea mi-a zis clar ca nu rezista multe ore la teatru sau film, ca nu are stare sa stea mult in acelasi loc, ca ii lipseste puterea de concentrare), sa ii cer sa imi promita ce?
Si am plecat de pe scanul acela, metroul era mai mult gol. Nu stiu daca a vazut cineva ceva. Oricum oamenii ignora din politete, poate pt ca nu vor sa se incarce cu probleme celorlalti. M-am asezat cu fata la geamul de la o usa,cat mai departe, cat mai departe de locul acela, cat mai in fata (cei de pe scaune puteau vedea ceva? era de la curent). Reflectia mea in geam speram sa ma ajute. O doamna serioasa, machiaj impecabil. Trebuie sa pastram aparentele. Stricam bunatate de machiaj. Si gandul care tot revenea de a apasa pe butonul de alarma : aveam nevoie de mai mult timp pt a ma regasi. Nu puteam cobori asa, inca mai aveam nevoie de timp intre, de timp necontabilizat.
m-am bazat pana la urma pe cele 10 minute de la metrou pana la serviciu. Oglinda arata ca totul era in regula. Imi stergeam in treacat lacrima aia nenorocita, vai era doar o doamna preocupata de imaginea sa reflectata, care se tot aranja in geam, era poate prea mult machiaj in colturile ochilor - atat.
Trebuia sa ma adun. Nu am voie sa par fragila in fata lor. I'm strong, i am ok, i am and i will be fine. Always fine. No, not fine, more than fine, great - i'm doing great

Doar sa nu il mai intalnesc in metrou. Pot duce tot restul, ma voi obisnui cu casa aia goala, cu ea oh, o sa se sature de tot dusul si intorsul asta. sau doar voi refuza sa ii mai raspund la telef si la mesaje. Dar cu ... well, i'm not strong enough, not wise enough. And it's been how much? Almost 5years. Whatever, i'll be great as i said.

* stiu ca in strainatate exista support group pt familiile celor care au pe cineva drag bolnav de ...well, schizo, am spus-o, aici nu exista, am intrebat pe altii in situatia mea, am intrebat doctorul lui, nimic. Incercand sa imi amintesc numele acelei cantarete am dat pe youtube diferite criterii de cautare ( greek origin singer, strange music, strange music on piano, si orice mi-a trecut prin minte, schizophrenia - in final) si gasit oameni afectati de asa ceva vorbind despre. Cand voi avea rabdare, ma voi aduna si poate voi putea sa privesc. Da, e un blestem, atata au adunat (neah, neah, nu tigani - vai, in familia noastra, ce rusineee!) ca pana la urma au cules. Cel de sus are asa un simt al umorului ...
** am rezolvat ceva amintindu-mi? readucand totul in minte? As putea sa merg pe jos pana la serviciu, daca as stii ca m-ar feri de ... as face-o. dar orice loc de trecere, fie si o strada nepopulata ar avea acelasi efect when my whole world is goind down,down,down.