ridica-Te si mantuieste-ne! da-ne si noua dreptul de a exista

acesta era fragmentul la care imi venise mie ideea sa va traduc un discurs al lui stephen gordon (pag. 459):

,,Si-a inclestat mainile ( stephen) intr-un fel plina de manie. cat va mai continua aceasta nedreptate? Cat timp Dumnezeu va sta nemiscat si va indura acesta insulta catre creatia Sa? Cat va mai tolera afirmatia monstroasa ca homosexulitatea nu este parte din natura ? caci daca exista ce altceva poate fi? Toate lucrurile care exista sunt parte a naturii!
Dar cu aceeasi amaraciune ar putea vorbi de vietile irosite ale unor fiinte precum wanda ( pictorita alcoolica prinsa intre credinta ferventa si pornirea sa naturala), care, daramata in adancurile lumii, i-a oferit lumii chiar scuza pe care o cauta pt a ii arata cu un deget acuzator. Ce exemplu rau erau ei, cei mai multi dintre ei, si totusi - daca nu ar fi fost acel neprevazut accident din nastere, wanda ar fi putut fi o mare pictorita.
Si apoi ea ( stephen) ar fi discutat chiar despre oamenii diferiti de existenta carora a ajuns sa afle: femei si barbati cinstiti si muncitori, nu putini dintre ei inteligenti, si totusi care nu aveau curajul sa recunoasca ca sunt homosexuali. Erau cinstiti, se pare, in toate privintele cu exceptia acestuia, caci lumea le impusese aceasta minciuna dezonoranta. Drept urmare, singuri trebuiau sa spere ca isi pot gasi linistea, ca spere ca pot pretinde dreptul de a exista. Si in permanenta acesti oameni trebuiau sa duca cu ei acea minciuna ca pe un sarpe otravitor la san; trebuiau sa ascunda ca nedemna iubirea lor si ii nege existenta. Acea iubire care era poate cel mai frumos lucru al lor.
Dar cum ramane cu femeile care au luptat in razboi (primul razboi mondial la care stephen participa ca voluntar pe ambulanta) - acele femei linistite, extrem de slabe pe care le-a vazut prin Londra? Anglia le-a chemat si ele au venit; pt prima data, fara sa le fie rusine, ele au vazut lumina zilei. Si acum, pt ca ele nu erau gata sa dea inapoi si sa se ascunda prin gauri si colturi, chiar societatea pe care au servit-o s-a intors asupra lor pt a le scuipa; pt a le striga: ,, sa dispara acest cancer dintre noi, acest cuib de anormalitate si coruptie! " aceasta a fost multumirea pe care au primit-o pt munca pe care au depus-o din dragoste pt Anglia!
Dar cum ramane cu acea ciudata atractie spre religie care pentru foarte multi dintre ei mergea mana in mana cu homosexualitatea? Multi astfel de oameni erau profund religiosi si aceasta era cu siguranta problema care le aducea cea mai multa amaraciune. Ei credeau si prin credinta, ei tanjeau dupa o binecuvantare a ceea ce pt unii dintre ei parea foarte sacru - o unire prin credinta si devotiune.(cred ca se refera la casatorie) Dar binecuvantarea Bisericii nu era pt ei. Oricat de credinciosi erau, ducand vieti obisnuite, nefacand rau nimanui, Biserica ii alunga; binecuvantarea ei era strict rezervata celor normali.
Apoi stephen a ajuns la acel lucru care dintre toate reprezenta pt ea cea mai framantatoare problema. Tinerii, dar cum ramane cu tinerii? Unde s-ar putea indrepta pt a se distra inofensiv si natural pt varsta lor? Iat-o pe dickie west ( femeie pilot de avioane) si multi altii ca ea, tineri puternici, curajosi si buni ; si totusi izolati de multe din placerile care apartineau prin nastere oricarei persoane tinere - si mult mai demna de mila era o femeie care fiind normala in mare parte isi oferea dragostea unei lesbiene ( cred ca se refera la bisexuale). Tinerii aveau dreptul la distractiile lor inocente, aveau dreptul la un cadru social normal; aveau dreptul, intr-adevar, sa urasca izolarea pana cand ea le era impusa; pana cand, din ignoranta si furie, se indreptau spre singura viata sociala pe care lumea le-o oferea spre distrugerea lor; se indreptau spre cele mai urate persoane din tagma lor, spre aceia care bantuiau barurile Parisului ( se refera la barurile de drogati, singurele in care erau acceptati homosexualii). Iubitele lor erau neajutorate, caci ce puteau face? Si ele erau neputincioase, neavand nimic de oferit. Si chiar si heterosexualii toleranti erau neajutorati - cei care mergeau la petrecerile lui valerie ( valerie era un fel de gazda pt saloane literare, artistice), de exemplu. Daca aveau fii sau fiice, ii lasau acasa; si luand in considerare toate aspectele, cine i-ar putea acuza? Iar in privinta lor insisi , ei erau prea batrani - fara indoiala toleranti pt ca imbatraneau. (?! What? ! dupa cate stiu batranii nu sunt tocmai toleranti, si cu cat imbatranesti cu atat esti mai putin deschis la minte). Ei nu puteau oferi frivolitatile pe care tinerii era normal sa le ceara.

Valerie ( cea care o asculta pe stephen vorbind - matroana de saloane literare) ar fi vrut cu adevarat sa o ajute, dar avea putine sa ii spuna pt a o imbarbata. Era greu pt tineri, se gandise si ea la asta, dar unii s-au descurcat destul de bine, doar cativa au fost distrusi. Natura incerca sa isi duca rolul la capat; homosexualii apareau in numar tot mai mare, dupa o vreme numarul lor isi va spune cuvantul, chiar si in ciuda prostilor care inca ignora Natura. Ei trebuie doar sa supravietuiasca lumii lor - recunoasterea va veni. Dar intre timp, ei ar putea sa-si dezvolte mandria, ar putea sa invete sa fie mandri de izolarea lor. Asa incat ea gasea ca nu exista putine scuze pt sarmani prosti precum Pat ( cea care zbura din floare in floare, vesnica indragostita si suferinda), si mai putine pt betivi precum Wanda.
Cat despre cei carora le era rusine sa se declare, stand ascunsi de dragul unei existente linistite, ea ii dispretuia adanc caci, nu e asa, erau inteligenti; ei erau tradatori ai firii lor si ai celorlalti la fel ca ei, a insistat ea. Caci cu cat ajungea lumea sa realizeze mai curand ca odata cu homosexualitatea venea adeseori si inteligenta, cu atat mai curand lumea va inceta sa ii mai persecute. Persecutarea era intotdeauna un lucru monstuos, aducand ganduri monstruoase - si astfel de ganduri erau periculoase. ( homosexulii ca boala a lumii , ce ar trebui exterminata, oh, dar va veni curand nazismul, avea dreptate)
Iar in privinta femeilor care muncisera in razboi, ele au constituit un exemplu pentru generatia viitoare, si acest lucru in sine ar trebui sa fie o recompensa pt faptele lor. Auzise ca in Anglia multe astfel de femei ajunsesera sa creasca caini la tara. Ei bine, de ce nu? Cainii sunt oameni foarte buni pt a fi crescuti. ,, Plus je connais les hommes, plus j'aime les chiens." ( putina mea franceza traduce asa: cu cat cunosc oamenii mai bine, cu atat iubesc mai mult cainii - zicala aceasta ii apartine unui actor interbelic, fernand gravey). exista lucruri mai grave decat crescatoria de caini la tara.
Era complet adevarat ca homosexualii erau adeseori religiosi, dar mersul la biserica pt ei era o forma de slabiciune; ei trebuie sa fie o religie in ei insisi daca simt cu adevarat nevoia de religie. Iar in privinta binecuvantarilor, ele sunt un dat al biserii fara indoiala, dincolo de care sunt doar superstitii. "
Cam atat. Mie mi-a facut placere sa traduc acest pasaj. Multe dintre lucrurile spuse acolo inca mai sunt valabile.
Sper ca nu am incalcat vreun drept de autor prin ce am facut. fragmentul face parte din acelasi roman: hall, radclyffe - ' the well of loneliness' , virago press, london, 2008 ( deja am invatat pe dinafara)

* damn, acum mi-am amintit de pasajul cu negrii, si e foarte frumos. Cum de mi-a scapat? maine spun de el si o sa ma mai uit si pe textul asta ( acorduri si exprimare)
** si tot ca sa nu uit, ,, logodnicul" al hortensiei papadat-bengescu era tot asa cica din experienta ei ca infirmiera in primul raz mond. stiti ca si de ea se spunea ca era frigida, avea probleme cu barbatii? stiu ca intrec masura, dar intotdeauna mi-a parut ca ea, ca scriitoare, ar fi putut spune mai multe daca ar fi avut un mediu propice. poate imi amintesc sa citesc cartea asta, o si am, doar sa nu uit de ea.