cum ne vad ceilalti

documentarul de pe youtube ( via florentina ionescu blog si pinkthink - thanks batman)

Prima reactie cand am avut acest film: in multimea de urlatori din noua dreapta mi s-a parut ca recunosc chipul lui. undeva el credea ca ne uneste rasismul. Eu fusesem crescuta asa, el il dobandise din nevoia de a gasi ceva ce i-ar justifica superioritatea. Faceau un cuplu bun, el si taica-miu. El si familia tatalui meu cu matusile adunate in mijlocul sufrageriei, femei la 60-70 de ani judecandu-si fratele (alt frate) care se casatorise cu o tiganca, greseala care nu putea fi iertata, pata pe familie din care iesisera ,, corcituri". Poveste veche cu care crescusem.
Si pt un moment mi-a trecut prin minte: ar ridica piatra? Nu spun daca ar lovi. Recunoscandu-ma, ar ridica piatra? Stia ca sunt asa. Oh, nu uit cand am agatat impreuna o colega ce parea bi. Jocuri de-ale noastre. Dar nu? Bisexualele sunt acceptate caci sunt vazute ca "deschise la minte" , momeala buna.
Ar ridica piatra? Imi place sa cred ca nu. Dar la indemnurile celorlalti, ai grupului, probabil ca da. Nevoia de apartenenta la un grup. Stiu eu unde a ajuns pe acest drum?
Apoi mi-am amintit de o discutie cu ea tot pe la inceputuri:
Ea1: si daca noi nu mergem cine sa mearga?
Ea2 : nu e treaba mea. Nu e locul meu acolo!
Ea1: si atunci cine sa lupte pt noi ( poate ca "lupte" nu a fost cuvantul folosit, pare prea angajat si ea ... nu e asa), daca nu facem ceva cum sa se schimbe ceva ( ceva este destul de vag, probabil ca l-am folosit intens)
Ea2: iti dai seama ce ai avea de pierdut daca s-ar afla? ( si cu asta mi-a inchis gura)
A urmat o discutie despre gayfestul din 2008 care nu fusese cu batai caci ea stia doar de cel din 2007 sau mai vechi. I-am zis ca nu obligatoriu e cu batai. Dar ea asta vazuse la tv. nu stie de semne lesbi, nu stie ce e acceptul, nu stie nimic din ce ar putea sa fie definitoriu pt noi, ea stie ca ii plac femeile , ca dintotdeaun a fost asa. Intr-un fel eu cred ca e mai "originara" decat mine care am tot stat si gandit.
Dar avea dreptate, as fi dispusa sa pierd totul pt ? pe la 30 de ani , am lasat totul. Nu mi s-a parut corect sa nu pot face tot ce vreau. Si vorbesc aici, de exemplu, despre mersul la nudisti. Adica na, de ce sa nu pot merge? Pt ca ma pot intalni cand mi-e lumea mai draga cu si s-a dus dracu totul? Si am plecat si am luat-o de la capat. De la zero. Dar a fost aiurea, eu la 30 de ani langa pusti care nu terminasera nici facultatea. Am renuntat, nu mi s-a parut corect. Parintii mei au facut eforturi sa ma tina in facultati. Eu aveam nevoie de stabilitate, de confort. Nu puteam sta gramada la parinti incercand sa gasesc un alt drum in care sa pot fi libera. Am cedat.
Si daca as participa as fi singura, clar nu ar fi de acord cu mine. Poate ar veni sor-mea, dar asa mai curand " pt ca eu sunt deschisa la minte, eu sunt de acord cu gay-i" ( e simpatica pustoaica). As veni ca o stafie, ca cei din videoclip - mascata. O stafie, prezenta acolo cu trupul, incapabila sa imi asum identitatea. Pt ca as risca mai mult decat pot duce. Si sincer - cand am facut acest blog tocmai isi anuntase retragerea visible/invisible - de ce ? pt ca afisa steagul gay si nu participase. Poate ca nu toti putem sa o facem . poate ca sunt prea multe de pierdut. O viata. Imi iubesc meseria. Cum zicea acolo : trebuie sa stii ca nu iti lasi hainele la sfarsitul orelor de lucru. Ca esti un model si in afara. Ca ti se impun reguli si nu e doar ce poti oferi , dar si ce ti se cere. Poate ca atunci nu am realizat asta. acum am vazut si partea buna si cele rele le pot duce. Whatever it takes.
Nu am de gand sa pretind ca pot schimba mentalitati din interior. Sunt ce sunt prin tot ce fac.