stricat calculatorul - reparat un amic, multumesc ca am mai ramas asa cu bani. probleme cu tenul de la schimbarile bruste de temperatura. plecat la munte ca sa vad prima zapada - a inceput sa ploua cum am ajuns noi si oboseala peste poate ca plecat de la serviciu direct in tren, intors la serviciu direct din tren. disparut motanul, deja am iesit de doua ori dupa el si nu apare, e timpul sa il declar disparut. ea nu raspunde la telef asa ca nici nu am cui sa imi plang eu ih, suferinteleee...
asa ca, ia sa vedem in aceasta stare de zile mari, ce o iesi. deja m-am apucat tot prin metrouri sa citesc un fel de antologie de literatura - cum sa ii spun...- dă lesbiene? suna asa prost. dar cica asa e titlul ,, literatura dă lesbiene". va tin la curent.
pana una alta sa terminam odata cu george balan. nu imi cereti sa pun diacritice ca abia reusesc sa ma mentin coerenta. cat de cat.
deci, ultima oara parca va spusese despre neoplatonism, despre capitolul doi din a doua carte din trilogia lui balan. asa, despre spiritul socratic in istorie, despre relatia erastos si eromenos.
in capitolul III, alteritatea ca destin e vorba despre sexualitatea ascunsa, descoperita tarziu, despre feminitatea homosexuala si homofobie. cam amestecat, nu? vorbeste aici despre michaelangelo, cel care si-a descoperit sufletul pereche la 70 de ani cu un baiat care abia avea 20, ce poate nici nu era homo, ci doar din admiratie fata de spiritul marelui pictor nu s-a indepartat, ci a acceptat iubirea acestuia. despre beethoven cel care ... hm, aici avut putine probleme. stia sau nu stia ca este. era? faptul ca nu a avut nicicand o relatie cu o femeie nu e concludent. infierea cu lupte legale a unui nepot care incearca sa se sinucida pt a scapa de sub dominatia unchiului prea posesiv e o dovada ca beethoven era gay? balan incearca sa sustina ca da, ca e o forma ascunsa, singura pe care o putea accepta marele compozitor, mult prea moralist. cam ciudat pt mine. prea ciudat.
de ce michelangelo si beethoven? pt ca balan are o teza de sustinut. gay nu inseamna slab, feminin neaparat. ambele personalitati au fost virile, puternice din toate punctele de vedere. ambele au adus schimbari in domeniile artistice din care faceau parte. cu michaelangelo m-a convins. da, sculpturile sale aduc in prim plan corpul barbatesc tanar. exista apoi sonetele acestuia. nu exista indoiala. cu beethoven - eu una am inca indoieli.
homosexualitatea feminina nu se refera la lesbianism asa cum speram tot speram eu. nu, e vorba despre barbatul gay care se comporta mai feminin. vorbeste aici despre dandy, despre o lume in care componenta masculina la femei nu socheaza, dar orice element feminin atrage blamarea. spune frumos aici balan ca frica de a fi ,,feminin" arata dispret fata de femei.
vorbeste aici despre doua cazuri care au dus la excluderea sociala ( de cercetat mai tarziu):
- sergentul american jose zuniga, soldatul anului pt razboiul din irak, exclus din armata imediat dupa ce si-a recunoscut public preferintele(1993);
- fotbalistul britanic justin fashanus, alungat din viata sportiva , amenintat cu legea de o pretinsa victima, se sinucide in 1998.
pe de alta parte avem modele de eroine in care masculinitatea este evidenta: ecaterina teodoroiu si ana ipatescu la noi, ioana d'arc, cristina a suediei, elisabeta I a angliei, ecaterina cea mare a rusiei, eleonor roosevelt si cate altele.
mi-a placut f mult povestea transexualei charlotte von mahlsdorf.cica exista si un documentar arte despre ea ,,sunt propria nevasta". ne naste baiat, desi se simte fata. isi ucide tatal care nu o accepta cum era. dupa ani de inchisoare corectionala pt minori, isi duce viata conform trairilor sale si asa trece de nazism , de comunism ( traieste in germania ,, democrata", estica), ajunsa un fel de emblema a orasului al carui nume l-a preluat si de ce nu al statului de vreme ce in 1993 primeste crucea de merit din partea presedintelui statului.
partea a doua, la partea a doua si tot asa. adica nu am postat ca nu terminasem si acum reluam: motanul l-am gasit de dimineata ( ah, ce bine, nu stiti ce usurare, zicea iubita ca mi s-a luminat brust fata. adevarul e ca am dormit cu griji si mai implineam si noi 3 luni de cand eram impreuna ... eu si iubita, nu eu si motanul :D. iubita a venit acasa, stiam oricum ca o sa vina, grija mea era ca nu am cui sa ma plang. era la intalnire cu o prietena si nu e frumos sa fim stresante. nimanui nu ii plac stresantele si suntem un copil mare, chiar putem sa ne descurcam si singure, uf, uf. dependenta asta, dulce dependenta.
acum punem frumos de mancare si ne apucam imediat de continuat. voi reciti tot ce a iesit ca sigur nu prea mai are sens deja. nu ca ar fi avut de la inceput. dar macar azi suntem intr-o dispozitie mult, mult mai buna. ce soft am devenit ...
da, nu s-a dezghetat carnea si prea multa nu putem pune ca nu mai e loc de restul. iubitei ii place mult ciorba, am retinut noi. poate fi sau nu alta mancare, dar ciorba nu treb sa lipseasca. am invatat noi de la sadland sa punem legume proaspete si acum tot adaugam. ca doar e vara, doar nu punem din alea congelate! inainte puneam niste vegeta ( provoaca cancer), si arunca niste carne si cartofi si fidea si gata. ce atata complicatie!
iubita are si alte pofte dar alea nu sunt sanatoase. prajeli bleah. pe acelea le acceptam si nu le incurajam. le acceptam cu stoicism si luam si pastila de digestie dupa. hai ca am exagerat. mai ramane sa va spun (cenzurat).
pana se decongeleaza carnea termin aici. mancare nu o termin, dar macar ce am de scris. sper. deci unde ramasesem, iar si iar. asa, eram la capitolul III, alteritatea ca destin, si va spusesem deja despre michelangelo si beethoven ( de verificat cum le-am scris numele) ca titani ai culturii ce au schimbat cursul artei din care fac parte.
va spuneam despre homosexualitatea feminina, dar nu era vorba despre lesbianism decat in trecere. gata , stiu: in acest capitol e vorba despre gay puternici, in niciun caz delicati cum crede majoritatea ( michelangelo si beethoven) si femei puternice. era acolo ana ipatescu si ecaterina teodoroiu si zicea si de ana pauker, dar chiar si numele ei mi-a dat frisoane ( familia bunicilor suferit din cauza comunistilor).
va spusesem apoi despre trei cazuri de membrii lgbt : fotbalistul britanic si ofiterul american care isi recunoscusera alteritatea si avusesera probleme, fusesera exclusi, dar si alternativa: transexuala charlotte von mahlsdorf care devenise un simbol al germaniei.
accentul in acest capitol se pune asupra rolului homosexualului in societate. in societate in general, nu acum. caci nu am aparut noi acum. spune frumos george balan ca rolul nostru e sa le amintim celor macho ca nu e rau sa fii mai feminin. partea noastra masculina din barbati a adus razboaie. partea noastra masculina din femei a inventat crucea rosie ( tampenia asta ultima imi apartine). noi le amintim ca lucrurile nu sunt alb si negru. da, griul sperie.
alt rol, ar fi de ,, partener trezitor". exista un procent in noi de bisexualitate. in absenta intalnirii unui partener altfel, in absenta unei minti deschise, partea aceasta doarme. putem trai si fara? probabil ca da, dar e mai frumos asa. stiu ca e incorecta exprimarea: suntem ,,mai" completi doar daca ne acceptam in intregime. cu toate fatetele noastre. dar cati au curajul?
vorbeste aici george balan despre trei filme care abordeaza subiectul trezirii acestei valente in noi:
- kiss of a spiderwoman ( de vazut, stiu ca am pe undeva cd)
- maurice ( cica e mai buna cartea decat filmul, eu vazut doar filmul si da, mi-a placut mult pe moment)
-fresa y chocolate ( nu stiam de acest film cubanez, oscar 1997 pt film strain)
si daca tot am ajuns la liste, carti in care apare subiectul homosexualitatii:
- henri de montherland : ,, la ville dont le prince est un enfant"
- roger peyrefitte : ,, les amities particulieres"
- jean genet ,, le condamne a mort", ,, un chant d'amour", ,, querelle de brest" ( filmul querelle de fassbinder)
- herman melville ,, billy bud"
-pierre loti ,, mon frere yves",
mi-a placut apoi subcapitolul despre ,, coming in" . caci da, daca exista un coming out, exista si un coming in: constientizezi ca esti ce esti, dar te inchizi in tine. asa au fost errol flyn, tyron power, cary grant, rock hudson, anthony perkins, greta garbo, marlene dietrich, bette davis.
urmarile pot fi dezastroase. sigur ca vei continua sa existi ca om, dar esti o stafie. asa este thomas mann - moralistul care la batranete nu mai putea sa isi controleze instinctul, numai dupa baietei se uita in continuu spre rusine familiei.
in absenta iubitului dispare inspiratia: 18 ani cat a mai supravietuit dupa despartirea de verlaine, rimbaud nu mai scrie; balerinul rus vatlav nijinski la 29 de ani este deja un om mort pe dinauntru dupa despartirea de managerul si iubitul diaghilev.
si daca tot nu cred ca voi apuca sa pun mana pe vol III din trilogie, o scurta avanpremiera e in aceasta a doua carte :,,homosexualitatea - o incercare de psihanaliza". de unde ura asta contra care sunt altfel? stiti ca v-am zis undeva pe la inceput: de ce incepe de craciun, in pragul anului nou, trilogia george balan, de ce in pragul noului mileniu? acum stiu de ce, dar el nu o spune direct niciodata. se implinisera 2 milenii de cand cei altfel fusesera prigoniti de o religie care parca era obsedata de sex. startul il daduse sf pavel, caci isus a refuzat sa vorb despre acest subiect, caci d-zeu sunt convinsa ca are alte lucruri mai importante de facut. sufletul conteaza, nu ce faci tu in pat. ci daca iubesti si iubesti curat. pt mine nu conteaza barbat, femeie, dar cand ma gandesc cum vai ceilalti ma simt eu murdara. e mentalitatea pe care ne-au inoculat-o de mici. mizeria asta face sa ne speriem cand realizam prima data. caci prima reactie este: dar noi nu suntem asa. caci nu suntem, nu suntem, NU SUNTEM ASA.
in capitolul despre homofobie george balan nu vorb despre crestinism, acesta este subiectul care transpare din intreaga carte si mai este unul, dar deja am deviat o data. vi-l voi spune mai incolo. nu, in capitolul despre homofobie vorbeste despre bisexuali. da, aici e al doilea subiect mare al cartii, subiect drag mie. exista, dragilor, o vreme cand oamenii nu erau impartiti dupa atractia sexuala. nu erau gay si straight si bi. nu, nu. oamenii erau impartiti in buni sau rai, in oameni obisnuiti sau inzestrati. pe vremea aceea, dragii mosului, pe vremea aceea nu conta pe cine iubeai. si asa a fost posibil ca un bisexual ca cezar sa ajunga in fruntea tarii. aventurile lui cu femei casatorite sau cu barbati erau doar subiecte de glume deocheate. atat. sigur, sotia lui socrate era geloasa pt faptul ca isi petrecea timpul prea mult printre baieti. sigur bisexualitatea era o sursa de instabilitate pt familie. si poate de aici a pornit totul. familia - celula de baza a societatii! s-a trecut de la cetatea care avea nevoie de ,, batalionul sacru" de 150 de perechi de indragostiti care si-au dat viata pt lumea lor, la societate unde era bine ca totul sa fie mai clar, oamenii sa fie mai usor de controlat.
noah, cu ideea acesta o sa va las, nu sunt sigura daca am inteles-o bine, dar imi place ca incheiere. oricum am scris prea mult si cu siguranta si multe prostii.
data viitoare cap IV , despre androgin. alt capitol drag mie. ma bag la bucatarie. o zi buna va doresc, insorita la propriu si la figurat !
*sterg imaginea cu fumatul caci ... am luptat cu tigarea si ma declar invinsa!