5 luni

cam atat mi-a trebuit sa ma prostesc de tot. 5 luni. va dau voie sa radeti de mine. dar asa, din suflet. cica spuneam eu, pe undeva, nu conteaza unde, cum ma vad eu peste 10 ani, ca singura si impacata cu mine. ca imi e bine asa.

dap, si aseara sa vedeti ce patetica am fost. cum ziceam, puteti rade in continuare. stiu ca merit. uff, m-am trezit pe la 2 noaptea. statea cu spatele la mine. si mana mea, tanjea, mai- tanjea la modul propriu- dupa mana ei. si am vrut sa ii iau mana, dar statea cu spatele la mine si isi pusese plapuma la subtioara si nu puteam ajunge. dap, si atunci m-am gandit, creier, deah: gata, a inceput , nu , nu inca sfarsitul, doar degradarea. am inceput sa o luam in jos! unde sunt noptile cand imi simteam mana amortita pt ca nu stiu ce visa si imi prindea mana in menghina? si , va jur, aproape ca mi-au dat lacrimile. acum nu imi pot explica foarte clar ce a fost in mintea mea azi noapte, pe la 2. oi fi visat si ceva dramatico-siropos. o fi fost si filmul,, birdcage" pe care l-am revazut cu ea. e acolo in film un personaj gay care se bazaie din orice. da, a trebuit sa o mint ca am vazut filmul acum 10 ani, ca nu il mai stiu foarte clar. altfel nu se uita. dar am ras ca prima data, mai ales ca alaturi de ea, am gasit noi semnificatii, aluzii care imi scapasera.

asa si ... cand am vazut ca imi dau lacrimile, doar nu era sa stau sa imi plang de mila. nu, ca imi venea sa imi dau palme, dar imi era ca o trezesc. si am plecat din pat. am citit blogul, vezi raspunsul sters de mine ca la ora aia nu gandeam foarte clar si scrisesem ceva din care nu se intelegea nimic. si am incercat sa ma uit la un episod din L world, dar de cand a incercat si ea si ne-am plictisit, acum ma plictisesc si mai tare. mi s-a parut ca s-a trezit si ea si s-a dus la toilet. au auzit si lumina aprinzandu-se si usa, si apa la toaleta. tot. si urma sa ma certe, sa ma pupe facandu-ma o rasfatata mica, sa ma ia de mana si sa reluam somnul. si am inchis calculatorul. si ma indreptam ispasita spre dormitor cand am inteles ca mi s-a parut. doar nu era sa reaprind calculatorul? ca sa ce? iar plictiseala de L world?

am intrat in pat sperand sa adorm. am stat asa, am tot stat - din 5 in 5 min ma uitam la ceas: era 4. deja se intinsese tot patul, trebuia sa stau pe tablia de la pat ca sa am si eu loc. si chiar si asa eram cu un cot in gat si un genunchi in burta. si atunci a inceput sa sforaie. eh, imi spusese ca am voie sa o trezesc daca sfoaraie. asa ca i-am miscat cotul. si atunci a intins bratul si mi-a prins mana. deci, a se nota, nu eu am tras de ea, nu ca nu incercasem, ea singura mi-a dat mana. si am zambit si ma gandeam ca gata acum o sa adorm. aiurea, am mai stat, cred, o jumatate de ora, dar acum nu ma mai miscam sa ma uit la ceas ca sa nu o trezesc. m-a luat in brate si a inceput sa viseze. respira greu si dadea din picioare de unde am dedus ca alerga in vis. si a alergat ea ce a alergat, dar eu i-am pierdut urma si m-am trezit ca era imbracata.

nu auzisem ceasul. repede, repede: trebuie sa bem cafeau impreuna, sa fac sandvisuri, sa facem planuri pe ziua de azi. m-a sarutat si a urat(mi-a urat/ne-a urat) la multi ani. damn, iar mi-a luat-o inainte! vezi daca nu dormi noaptea! si i-am zis de noaptea trecuta. si a ras.

cum ziceam, 5 luni atat iti ia. e nevoie doar sa o tii de mana in fiecare noaptea pana cand mana ei nu poate exista fara mana ta. sa ii spui te iubesc si sa ii darui trandafiri si gata, e fleasca, e coca, e terminata. deci, eu deja ma declar siamez, parte din ea. sau amandoua suntem un siamez, whatever, intelegeti voi ideea caci, sper, voi ati dormit mai bine decat mine azi noapte.

*si cine zice ca peste 10 ani nu voi fi cum am spus. numai de nu as mai sta sa pandesc momentul cand o va lua in jos, numai de as trai doar momentul, fara teama, bucurandu-ma de frumusetea lui. atat. sa traiesc momentul.