cu plecaciune (2)

aici e greul. despre bobby torok a fost simplu. oarecum imi alcatuisem din minte descrierea lui, omagiul meu. mereu in mintea mea. mi se mai intampla sa intorc capul dupa barbati care ii seamana. o fi el? si imi amintesc ca nu are cum.

acum e greul. de aceea am tot amanat sa scriu despre oameni care m-au marcat. cine sunt eu sa vorb despre el. bine ca si el e tot om si un om obisnuit. asa ne-a obisnuit dl. profesor sa vorbim despre scriitori. sa ii dam jos de pe soclul unde i-a urcat criticii. sa avem mereu privirea proaspata cand le analizam operele chiar daca e vorba de - vai! - marele mihai eminescu ( a se citi nu va atingeti de el ca atacati, manjiti intregul popor roman). cred ca de la dl profesor am retinut eu ideea ca un om inteligent nu poate fi decat modest, pt ca daca e inteligent stie ca intotdeauna e loc de mai mult, de mai bine, ca intotdeauna mai ai ceva de invatat.

mircea cartarescu dap, despre el o sa va vorbesc. zambesc. dl profesor nu retinea nume, doar chipuri.

intamplarea a facut ca de mai multe ori sa ne intersectam. eu - un nimeni si cel care e considerat, criticii zic, cel mai important scriitor postmodernist. ce nu doreau, ce criticau li s-a intamplat. au fost introdusi in manuale sa chinuie copiii. bine ca majoritatea profesorilor sunt in varsta si postmodernismul e la sfarsit de manual si nu se mai face. dar domnii profesori de liceu au grija sa zica despre acest curent ca nu merita, ca tot modernismul...

sotia, prima, mi-a fost profesoara de literatura universala un an sau un semestru in liceu. am facut impreuna dante. luat eu infernul si vrut sa raspund. nu mai imi amintesc multe de atunci. doar ca era greu sa o urmaresti, ca nu avea stare, se tot plimba prin clasa. era frumoasa, chiar era, dar ochii de ,, turcoaica" nu i-am retinut. zambesc. ce vremuri. avea mersul frumos, da, asta am retinut.

i-am citit cartile inainte. nu am fost extaziata precum colegele mele cand am aflat ca imi va fi profesor. bea multa cafea. prea multa. vorbea liber despre literatura de parca spunea un basm. si ne punea sa vorbim despre reactia noastra citind blaga. si eu eram suparata - dar nu distrugem astfel ,, corola de minuni"? copil si eu.

apoi imi amintesc cenaclul de luni, prima data cand am fost. debusolare, ingramadeala, bisericute. era invitata monica lovinescu. se tinea pe atunci cenaclul la subsol, la bar.

mie mi-a placut mai mult cand s-a tinut intr-o sala. acolo am simtit ca sunt la cenaclul. nu ca ne asezam frumos in banci, dar s-au citit poeme care mi-au placut. chiar am prins atunci texte frumoasa. cred ca am avut noroc pt ca mi-a placut asa de mult ca am tot revenit. pana cand cenaclul a inceput sa adune o alta serie de studenti ale caror texte nu mai imi placeau. in loc sa zambesc fericita, am inceput sa rad de vulgaritatea presupusei poezii. ma scuzati, dar daca tu imi spui cum ti-ai frecat-o si sperma a sarit intr-un ghiveci si din sperma a iesit o floare sau ca ti-ai tras-o in fund si acum te doare de nu poti sta jos eu rad si rad. si am ras de nu ma mai puteam opri si am iesit din sala si dusa am fost. feminismul acela in care femeile vorbesc mai urat decat barbatii ca sa isi arate ce? ca nu mi-am dat seama, ei bine mie nu imi place. minimalismul (daca asa s-a numit) seriei anterioare de studenti mi-a placut mult, mult de tot. din pacate, multi au cazut in plasa aceasta a vulgaritatii, si-au ratat debutul si acum doar pronuntarea numelui lor provoaca rasete. pacat.

ah si treb sa va povestesc despre dl profesor si uite ca m-a luat valul. chiar nu stiu ce sa va mai spun. era cu par scurt, cu par lung, mai tot timpul obosit, dar retinand enorm de multe versuri ceea ce ne cam bloca. ah, stiu. sa nu radeti! momentul meu de glorie: aveam un optional cu dl profesor si treb pt nota finala sa alcatuim un eseu despre elemente postmoderne de orice domeniu vrem noi. si eu am scris despre filmografia finlandeza. m-am bucurat ca i-a placut. m-am bucurat mai mult ca era cineva interesat de pasiunea mea de atunci

am fost o studenta mediocra. am luat 8 parca la examenul de literatura ( nu la optional). m-am straduit cat am putut eu, dar atat mi-a iesit. dap, nota de copil cuminte, dar fara originalitate.

ce am invatat eu de la dl profesor: mai mult decat literatura am invatat sa deschid ochii, sa gandesc inainte sa vad ce au spus criticii. si era frumos ca de multe ori descopeream ca uite si eu gandesc ca ei si eu am gasit aceleasi lucruri. si dialogul continua asa nu doar cu opera in sine ci si cu criticii. prostii, stiu. in mare, am invata sa ma basez mai mult pe ce cred eu, pe ce gandesc eu.

as putea sa va spun si cum m-am simtit parasita cand l-am vazut cu colega blonda de mana la universitate. cand am aflat ca s-a casatorit cu fata aceea de la cenaclu (ea sau blonda? si acum ma incurc), am ramas fara cuvinte. si ma gandeam ca si copilul cel cu puzzle-ul si familia si poeziile despre familie si viata casnica? caci doar el si arghezi scrisesera despre lumea noastra obisnuita. da, dlui prof ii placea mult arghezi. dar astea sunt nimicuri, nimicuri. si chiar si atunci ma simteam rusinata ca vedeam, ca gandeam asa ceva. nu e treaba mea.

stiu ca e scriitor pt cei mai multi, pt mine e in primul rand dl profesor.

* asa o compunere de clasele I-IV mi-a iesit de imi vine sa rad in continuu. cred ca totusi e de la primavara. eu primavara ma indragosteam pur si simplu, si daca nu eram cu nimeni eu eram indragostita. de flori, de mirosul lor, de frumusetea anotimpului. si mergeam prin parcuri cu zambetul pana la urechi.

cu plecaciune (1)

e o datorie veche. inca de cand a aparut blogul asta ,si uite ca are acum mai mult de 100 de postari, mi-am promis ca voi scrie despre oameni care m-au format, carora treb sa le multumesc. greu ce mi-am propus si spre sa iasa frumos ca treb sa fie ca un fel de omagiu - nu va place cuvantul, nu conteaza, asa trebuie sa fie - multumire, plecaciune, omagiu. ordinea e aleatorie.

bobby torok - numele nu va spune nimic mai mult ca sigur. sa o iau cu inceputul. dupa '90 multi romani s-au intors in tara. pt ca vroiau sa participe si ei la acel inceput. pt ca visau ca si noi atunci. curand a venit blazarea, dar atunci - la inceput - eram cu totii entuziasmati. istoria se cladea sub ochii nostri, cu noi.
bobby torok era un roman de origine maghiara emigrat in state. se intorsese, avea un magazin de articole pentru femei pe o artera principala din capitala. nu stiu cum a intrat in legatura cu o realizatoare de la radio unifan, unul din primele radiouri de la noi. diana singer avea o emisiune vineri seara - azilul de noapte. si bobby era invitat acolo. asteptam cu nerabdare ziua de vineri, pierdeam noptile cu urechea lipita de difuzorul radioului care de prea multe ori se auzea cu bruiaje.

cum sa vi-l descriu pe bobby... parea ca stie tot despre toate. cu siguranta inventa multe. printre sunete de bricheta si de tras din tigare, povestea nimicuri. vorbea despre orice. poate era doar moda talk-showurilor, habar n-am. ah, da, era fun Howard Stern si folosea un limbaj mai colorat. nu cred ca il imita. stiu ca s-a terminat emisiunea cand el a cerut ascultatorilor bancuri vulgare cu personalitati, un fel de legende urbane. se spunea ca a facut-o intentionat: se plictisese de emisiune dupa ce diana se retrasese si voia sa o incheie cu scandal. si i-a iesit. atunci a spus si povestile lui creanga.

aducea muzica din afara si pe atunci muzica gen ufo imi parea foarte dura. nu intelegeam nimic din ea, incercam sa o ascult pentru ca era parte din emisiune.

am vazut atunci un reportaj foarte scurt la tvr cu azilul de noapte, emisiunea lor. reportajul era scurt pt ca pe atunci televiziunea si radioul erau in competitie. radioul era mai ,, adevarat" pt ca televiziunea de stat era a partidului la putere ( neocomunistii), iar radioul chiar si de stat era impartial. asa ca eu alegeam radioul. era mai profi.acum si televiziunea a pierdut teren in fata calculatoarelor.

si erau in reportajul acela si interviuri cu ei doi. arau exact cum imi imaginasem: ea oxigenata, ciufulita cum erau rockeritele pe atunci / el solid si barbos, daaa - extrem de inalt. nu stiu de ce, dar mic si gras chiar nu mi-l puteam inchipui. sunau tipe la radio si printre rasete era vesnicul schimb de replici in loc de buna seara - hai sa ... (ele)/ sigur, anytime, anywhere (el). nu intelegeam eu prea multe atunci din vorbele astea, dar imi placea ca bobby tinea mereu partea femeilor si vorbea frumos despre ele.

ii placeau femeile si se lauda ca e mare fustangiu. zicea ca boala lui de la asta i se trage. a murit de cancer la prostata. nu stiam ce boala era. nu spunea.

era bolnav cand a cumparat radioul din care fusese dat afara. nu mult dupa ... s-a sfarsit. mult timp nu am stiut ce s-a intamplat cu el. rar, din ce in ce mai rar, imi aminteam de el. si asa cum scriu eu acum, altii si-au amintit de el, pt ca de la el invatasera meseria de dj. era o emisiune a lui silviu munteanu la city fm parca si vorbea un fost dj de la uniplus despre bobby si asa am aflat cum si de ce a disparut. doar moartea putea sa il faca sa dispara asa in necunoscut. pt ca un om ca el simte nevoia mereu sa spuna, sa iasa in fata, pt ca trebuie sa zica, sa schimbe conceptii, sa influenteze.

dupa aceea, am dat search pe google aproximand ortografia numelui sau si aflat de blogul dianei singer. vorbeste ea acolo intr-un post de sotia lui bobby. ca lucrurile nu erau asa roze. adica, isi lasase copii in state pentru romania. vorbea putin despre copii si cu tristete. nu a zis niciodata ca nu erau ai lui, ca erau ai sotiei dintr-o casatorie anterioara. vag parca spusese ca baiatul are probl, ca e cu drogurile. vag.

nu sunt eu in masura sa judec ce e mai important, viata ta personala, copiii tai, sau faptul ca ai influentat, modelat atatia alti copii. cred ca bobby era un ratacitor si, chiar daca nu era romania si sansa de a vorbi la radio, tot nu ar fi putut sta langa familie. era un vesnic adolescent, asta da. pana si eu realizasem asta inca de pe atunci si soclul pe care il urcasem incepuse sa mai scada din inaltime.

mai multe detalii aici sau aici

ah, maica-mea

cam cat de penibil poate fi sa ai peste 30 binisor si sa te plangi ca ai tai iti fac zile grele?

pana la urma, vorb cu iubita si spus ce scrisesem in postul anterior. intai s-a suparat ca , na, dupa atata timp inca ma mai gandesc la tampenii. dar i-am explicat ca atunci cand creierul meu incepe sa coaca mizerii e mai bine sa ii dau drumul decat sa il las sa coaca pana explodeaza. cum ar fi fost sa explodeze dupa ce ne mutam?

maica-mea revoltata: nu e normal doua fete sa stea impreuna (tipat in telefon), iti distrugi viitorul. treb sa ai familie si copii. extra, pai daca vroiam asa ceva, nu ar fi fost timpul deja sa fie asa? iubita zice ca lor le e mai greu sa inteleaga tocmai pt ca eu avut relatie lunga si cu un tip. si nu le e tututor? nu toti isi inchipuie ca ai de ales si ai ales sa fii altfel? cred ca ai ales inversa pt ca ... ce? habar nu am! si mi-e sila sa ma mai gandesc la asta. taica-miu scarbit, ales tacerea si figura scarbita ( comunicare de la sor-mea).

ma astept in week-end la vizita din partea lor, in forta, cu intrebari neplacute. nu stiu cum voi reactiona. cel mai teama imi e sa nu existe efecte asupra relatiei noastre. incerc sa o feresc pe ea. atat.

in rest, ma cunosc prea bine: intotdeauna cad in picioare. totul va fi bine. daca e vorba de forta, i can take it. can she?

* azi 7 luni. suntem fete mari, avem noi o gluma, mai avem putin si nastem :D

un NU colegei de apartament

deci aici e locul meu, al meu, pentru ganduri disparate, pt ineptii. al meu! si daca eu am chef aici sa imi vars toate necazurile o voi face. si daca citeste si se supara ... si eu ce sa fac? caci treb sa am si eu un loc al meu in care sa zic ce am de zis. ca in fata, mai greu.

deci, ce imi chinuie mie acum mintea? VREA SA SE MUTE CU MINE! stiu, stiu, probabil imi veti spune ca ar treb sa fiu o fericita pt ca mi-am gasit o persoana care ma iubeste, care sta cu mine - uite s-au facut aproape 7 luni- stiu asta. si apreciez. si o iubesc si eu. si totusi imi e teama. imi e foarte, foarte teama. ar treb sa fiu fericita ca avem unde sta impreauna. poate. nu stiu. imi e teama, asta e adevarul. foarte teama.

teama ca se va strica ce avem. teama ca vom deveni colege de apartament. teama ca poate vrea sa isi asigure un loc stabil in orasul acesta in care chiriile sunt scumpe. stiu ca ma iubeste. ar fi si cazul dupa 6 luni si. dar ma iubeste si ma iubea si fara sa stea cu mine. si nu cred ca e genul care sa vrea sa stea lipita de persoana iubita. nevoia. daca nu era nevoita, isi dorea oare? stiu ca a spus undeva pe la inceput ca nu si-ar dori asa ceva. eu asa am retinut. stiu ca oamenii sa schimba, stiu ca e greu sa te tot plimbi intre doua zone ale orasului. dubiile raman.

si daca incep discutiile cu: cine face de mancare ( eu), cine spala vasele ( mai spala si ea), cine arunca gunoiul ( eu), cine schimba nisipul pisoiului (eu), cine merge la cumparaturi si cara cumparaturile (eu, ei nu ii place), cine face curat ( ea e mai priceputa decat mine)? adica nu mai e in vizita si va trebui sa faca si ea o parte din treburi. si daca va treb sa ii spun eu si ea nu va intelege singura? si daca va uita si mie imi va fi jena sa ii spun? motiv de suparari care adunate dauneaza unei relatii. imi vine sa urlu.

stiam ca urma sa vina si etapa urmatoare. dar de fiecare data cand ma gandeam la asta imi spuneam, mai incolo, mai e pana atunci. ma voi gandi atunci. nu era vorba ei asta? mai e pana atunci! uite ca o pot folosi si eu si tot am amanat momentul pana cand uite ca el a venit si eu tot nepregatita sunt. tot imi e teama. si teama asta se prelungeste si o simt cum ea se indeparteaza de mine pt ca eu ... ezit.

acum daca se supara pe mine poate pleca. atunci poate va ramane cu mine pt ca nu are unde pleca. nu vreau asta. asta nu. niciodata.

imi vreau iubita. nu imi caut colega de apartament. cum naiba sa ii spun asa ceva? se poate spune asa ceva?!

* nu vreau sa o pierd. nu vreau sa se intoarca in orasul acela de provincie. dar as fi in stare sa merg dupa ea si in fundul lumii doar sa o vad o ora daca as stii ca ma iubeste.
** adevarul e ca nu avem niciodata certitudini. niciodata.

fara titlu

There are different kinds of bisexuality, as well. One typology, identified by Fritz Klein[3] identified transitional, historical, sequential, and concurrent types. Transitional bisexuality can be understood as a stage in coming out homosexual, and is primarily a behavioral reality, though attractions and fantasies can shift. Historical bisexuality is seen in the long sweep of a person's life, with greater or lesser mixes of heterosexual and homosexual components. Sequential bisexuality is also seen over a period of time, with relationships being first with one and then with the other gender. Concurrent bisexuality is the maintenance of relationships with persons of both genders at the same time.

restul: aici

am iesit eu nu stiu ce tip de bisexual in scala lui kinsley adaptata si cautam si eu ce inseamna. cred ca sunt cea mai buna dovada ca testul e stupid pt ca cel mai mult nu stiam unde sa bifez.am iesit 4

si ce am mai facut

diverse facut. o sa le structurez cat de cat ca sa aiba logica, sper sa imi iasa:

FILME - multe, prea multe, nu stiu cat mai imi amintesc din ele si sper sa nu uit pe cele mai importante:
1. precious - film nominalizat la oscar, sper tare sa ia desi ,, avatar" are cele mai multe sanse. eu l-am vazut pe cand l-a recomandat vlad, wannabegay. pana acum toate recomandarile lui au fost pe sufletul si gustul meu. frumos film, tot din seria baiatul sau fata de culoare care reuseste in viata. azi, ba nu, de ieri si cam din totdeauna, am eu asa o atitudine anti-americana. filmele asta cu saracul care ajunge sa reuseasca in viata pt ca societatea ii ofera oportunitati imi par asa de prefabricate, false. merita vazut filmul pt rolul mamei lui precious, mo'nique. e frumoasa scena in care plange si spune ca treb sa o iubeasca si pe ea cineva, asa ca si-a sacrificat fiica pt a-si pastra barbatul. rolul ei e greu, dar jucat cu atata naturalete...
2. the blind side - sandra bullock, nominalizata la oscar. nu mi-a placut niciodata actrita asta, nu m-a convins nici acum. intriga filmului e slaba, conflictul inventat spre final nu m-a facut sa ma implic. nu mi-a placut deloc. faptul ca porneste de la un caz real tot nu a ridicat filmul in ochii mei.
3. avatar - da, avatar, oh, vai, avatar. e din seria de filme pe care le vezi ca sa le poti critica apoi. asa am mers sa vad si ,, titanic". nu e un film asa de prost. desi ma indoiesc ca printre popcorn si cola americanii au prins mesajul filmului. profitul a fost pus inaintea vietilor unor oameni si istoria apropiata ne spune asta: razboiul inventat din irak a fost in centrul atentiei desi mureau de prea mult timp oameni in iugoslavia. ,, ne-am ucis mama" spune o replica din film - dap, si americanii polueaza cel mai mult pt ca la ei fiecare membru al familiei treb sa aiba o masina. pt ca ei sa isi respecte standardul de viata exagerat, nechibzuit, trebuie sa sufere tot ei. cred ca s-au oprit din mancat popcorn doar la efectele speciale. si ca sa imi inchei peroratia anti-americana: extraterestrii aceia umanoizi semanau foarte tare a amerindieni, o vina cu care traiesc, care va tot aparea in filmele americane. si toate regretele lor nu pot anula faptul ca sunt o natiune care s-a cladit pe exterminarea unei natiuni bastinase. profitul contra vietilor unor oameni sta la baza formarii lor ca popor. finalul victorios e fals, cat se poate de fals. regizorul a bagat o groaza de bani in film ( a se citi: in efecte speciale) si in promovarea lui, trebuia sa ii scoata de undeva. sigur va lua oscarul.
4.julie& julia - alt film de oscar. iubita plictisit teribil langa mine. mai avea putin si statea in cap numai sa opresc. da, e pretentios filmul si hilar pt noi. adica e un hobby sa faci mancare acolo. si ce fericita era cand si-a cumparat mojar si pisalog. sau avea 40 de ani cand a spart pentru prima data un ou. sau cum ii spunea instructorul ca trebuie sa devii parte din cutit pt a taia ceapa. chiar m-a amuzat. noi facem de mancare din necesitate. unele sunt mai norocoase si au ajuns sa dezvolte o pasiune din asta si aranjeaza frumos mancarea in farfurie. depinde banuiesc si de firea ta. cica un aspect placut contribuie la pofta de mancare. noi pofta de mancare avem oricum, timp nu prea. amuzant filmul, dar trebuie sa ai rabdare cu el. foarte multa rabdare. meryl streep nominalizata la oscar. e funny cum vorbeste pe nas si pretentios, dar ... atat.suntem obisnuiti sa o vedem jucand impecabil.
5.couples retreat - nu e film foarte bine cotat. dar mie nu imi plac foarte mult comediile si uite ca acesta apare aici pentru ca nu e foarte prost. e chiar ok. e de relaxare.
6. the hangover - cu siguranta ati vazut pana acum filmul acesta. daca nu, vedeti-l! la inceput pare asa din seria cu nunti, dar neah, va asteapta o surprinza. am ras cu lacrimi.
7. The Bad Lieutenant - un film cu nicholas cage intr-un rol care a devenit prea mult tipic pentru el. daca ai un rol de betiv sau drogat terminat - ai actorul: nicholas cage. nu ca ar juca rau, dar pt asa ceva a luat candva oscarul ( ah, cat de informata sunt despre premiile astea, eu, antiamericana -dar na, candva, descoperit filme interesante asa. si daca aveti filme europene ce credeti ca merita sa le vad, va ascult, chiar abia astept). revenind, filmul nu deloc slab, dar nici extraordinar. e ceva mai mult decat mediocru. daca vreti crima si politist, e ok.
8. everybody's fine - un film vechi, italian, reluat acum probabil la comanda lui robert deniro care, cum trece timpul!, acum e mai mult in roluri de pensionar. vorbit mult aseara, dupa film, cu iubita despre cum se straduie unii atat de mult sa pastreze imaginea de familie perfecta. daca e iubire sau egoism in a white lie. m-a impresionat, m-a pus pe ganduri. de la prima replica, iti dai seama ca e un film european la origine.
9. an education - vazut aseara, pe sarite. plictisitor, prea british si nu in sensul bun. joaca bine actrita tanara din rolul principal, dar ... cred ca sunt eu satula de moralizari. si din nou final fortat. a cata oara.

citit eu de pe vremea cand revistele de cinematografie erau despre filme si nu cancanuri, cine cu cine mai este si alte barfe, ca tarantino a reusit sa faca filme bune pt ca a cerut de la inceput sa nu existe difuzarea filmului ca test inainte de lansare pe piata. adica aduna un esantion reprezentativ de spectatori si la sfarsit acestia isi dau cu parerea si uite asa se modifica filmul. ca venii vorba, sfarsitul la ,, american beauty" a fost modificat intr-unul fericit prin acelasi procedeu. si cam asta e regula. de aceea avem asa filme, asa finaluri si cateodata filme asa discontinue ( macelarite la montaj).

tot asa citit in revistele acelea cu adevarat cinematografice - pro cinema era cam comercial, noul cinema era cu adevarat profesionist - un articol de centru despre un fel de - nu stiu cum sa ii spun - studiu csi de prin anii '50 prin care se spunea ca prin filme se poate americaniza lumea. suna a vadim, stiu. dar era cu citate din documentul csi si ... mi-a ramas fixat in memorie. deci, revin, stiti filme europene care merita vazute, spuneti-mi, dar nu almodovar, nu ratez un almodovar, sunt fan inarit.

FILM DE ARTA - am zis ca nu merita sa il includ in categoria anterioara. ,, Un chant d'amour" de jean genet. cica intra la expresionsm cinematografic francez. nu-mi pasa categorisirea. e un film frumos, foarte scurt, dar care se imprima pe retina. imagini ca niste fotografii, ca niste poezii. dansul acela atat de erotic. oh, nu e pt pudibonzi, are homoerotism si expunere de organe. dar e frumos. nu mai vreau filme care iti ofera simbolurile pe tava, care moralizeaza deschis, vreau filme care te lasa pe tine sa le descifrezi dupa firea ta, dupa sensibilitatea ta. vrea putina poezie, m-am saturat de proza fada.

citit apoi in pdf the thief's journal de jean genet. si critica lui satre la opera lui genet. si tot ce am putut afla despre aceste foarte foarte interesant personaj.

dap si era sa uit de un film frumos. dar uite poate actioneaza subconstientul, caci la filme de arta ii sta locul. terry gilliam e o alta manie a mea. apropo de filme care nu spun, care continua dincolo de ecran ca actorul care iese din pelicula din ,, trandafirul rosu din cairo" de woody allen. nu stiu de ce, in ultima vreme ma obsedeaza ideea centrala dintr-un film al lui allen cu un evreu care se tot transforma la propriu in functie de mediul, oamenii langa care statea. da, stiu care e interpretarea acestei obsesii. pot ghici si eu si voi ce ma deranjeaza. de ce ma simt putin ca acel evreu. si ma deranjeaza rau ca e asa. prefer sa nu dezvolt aici. unele lucruri trebuie lasate sa coaca.

The Imaginarium of Doctor Parnassus vazut in episoade, in mai multe zile caci cere mult filmul. ofera mai mult decat neuronii pe care te obliga sa ii folosesti, dar tot imi scapa semnificatia lui. spunea undeva la inceput ca pariu cu diavolul al dr parnassus era oamenii au nevoie de povesti. caut eu morala, caut eu cu disperare semnificatii, creierul meu fiind deformat de la prea multe filme americane? de revazut filmul dupa ce va inceta sa mai imi spuna ceva acum, la prima vizionare. fara sa ma gandesc aleg imaginile fantastice ale lui gilliam si ale lui tim barton ( alta iubire a mea) in fata celor de spoiala, de luat ochii mancatorului de popcorn ale lui cameron.

SERIAL - ,, Glee", aflat de acest serial cand citit ca o actrita care joaca in el e les asa cum foarte tare banuiam si eu. my gay radar works sometimes. serial tampitel, de adolescenti. dar va recomand episodul 4 care e cu un pusti gay, dap, totul e idealizat, tatal stia si il accepta, dar e amuzanta scena in care o echipa de fotbal danseaza. o gasiti si pe youtube, dar tot episodul mi-a placut foarte tare. e clar ca ideea e furata de la dansatorul acela, shane mercado care a postat pe youtube creand mari furori o reconstituiere a dansului lui videoclipul lui beyonce.

CARTI - de fapt una singura. citit si cartea lui genet, ,, the thief's journal" dar e traducere si mai e si in format pdf, de pe calc. am nevoie de o carte pe care sa pot insemna pasaje care imi plac si cand am citit, cu ce ocazie luat cartea. ce faci cu o carte in format audio? ii zgarii cd/dvd la pasajul care iti place? las sa raman eu asa conservatoare. sper sa nu ajungem si noi sa punem doar coperti in biblioteci pt ca dau bine.

ma numesc Rosu de orhan pamuk. ce am scris imediat dupa ce am citit: ,,. O carte care cuprinde totul, viata, iar viata are o poveste, totul are o poveste, calul din miniatura, copacul din miniatura, meddahul care se machiaza si imbraca ca o femeie, fie si moneda calpa, totul. O carte despre jumatatea de sec XVI, sfarsitul unei lumi, a unei arte, miniatura, si totul pe firul epic al unei roman politist. Povestea adevarata este a felului in care se povesteste. Din perspectiva miniaturii acelei vremi, totul e inauntru, totul conteaza, atentia acordata pt un singur capitol vreunui detaliu nu face decat sa sporeasca ideea ca totul conteaza, caci intregul spune povestea.
Se intelege ceva din ce am spus? Dincolo de multumirea ca am terminat cartea cum mi-am propus, nu e doar fascinatia pentru o altfel de lume, cum era cea japoneza?
Interesant ce spune acolo, daca va indepartati de ceea ce va creaza voua personalitate din dorinta de a fi ca cei din occident, nu veti ajunge ca ei, caci ei au inainte secole de experienta, doar va veti pierde pe voi."

MUZICA - imi propusesem candva sa spun despre grupurile si albumele care au tot rulat in playlistul meu tot anul 2009, dar cum nu am facut-o la timpul potrivit, si aici s-a adunat prea mult scris ramane doar sa enumar: kings of leon - ,, only by the night" (2008), la roux - album omonim 2009 ( facut pasiune pt vocalista, dar nu e, teapa - gayradar gresit), the gossip - ,, music for men" (2009). luat si discografia puscifer, dar single-ul ,, the mission" cu Milla Jovovich e o intamplare, ei cantand cam house. deci, neah. altfel, ramas pana la urma tot cu discografia de la lhasa, the white stripes si godsmack pe repeat. stiu ca nu par a se combina, dar la mine se combina foarte bine.

mai nou:
1. eh, din adolescenta mea de grunge, a revenit pearl jam si e asa placut sa canti iar pe versuri si muzica asa simpla. asa ca, bonus - pt ca stiu ca e chin sa citesti asa mult, dar asta imi e stilul - hai sa incercam impreuna versurile. daca si zambiti va iese mult mai bine: yeah, yeah, yeah, yeah, fight to get it back again
yeah, yeah, yeah, yeah, yeah ( numarat eu, sunt 4, apoi 5 yeah-uri)

the fixer

apoi, am fost eu asa de incantata ca a aparut in sfarsit sa fie cunoscuta, bagata in seama, o trupa de gothic punk foarte iubita de mine: scary bitches. ok, deci asta cere chiar videoclip: ,, lesbian vampyres from outer space"



nu aveam habar ca au un aspect asa glamour (kitschos de fapt) si cand am vazut prima data picioarele vocalistei in chiloteii aia sclipiciosi m-am intrebat daca nu sunt picioare de barbat. dar tot imi plac, tot mai dantui pe ele.

iubiri interzise

muncim prea mult. nu, tu, iubire, muncesti prea mult. rar avem un week-end intreg al nostru. eu am parte de stres la serviciu. nicio sansa sa pot rezerva un loc la vreun hotel/ pensiune in afara. las ca trece. si o sa fim mai puternice trecand prin asta. se aduna doar, se aduna si e greu. si uite asa trebuie sa profiti de orice oportunitate. mergi la teatru sa intrebi pt o colega de o piesa si intrebi intr-o doara daca se mai joaca ,,iubiri interzise" si fara sa eziti cumperi biletele. abia dupa realizezi ca atunci cand era spectacolul treb sa fii in alta parte si nu iti statea rau niste bani in plus. dar na, asta a fost primul impuls. nu e rau cateodata sa actionezi din impuls.

pana la spectacol iti tot repeti si spui oricui vrea sa auda sau nu - ca mergi la teatru! mergi la teatru! ai doar o ora libera inaite de piesa si afli de pe net ca piesa e de mishima. mishima acela despre care am scris legat de o carte execrabila - ,, soare si otel", cel care s-a sinucis in mod suspect atrang dupa el si un fel de secta de pustani debusolati. apoi citeste despre mishima dramaturgul. afli despre teatrul No ca e traditional, ca implica mai mult miscare de scena si deja iti scade de tot moralul. incerci sa ramai zambareata. in ultima clipa ii spui si iubitei ca na, s-ar putea sa nu fie extraordinara piesa. pai si de ce am mers? ca mi-au zis mai multe persoane ca s-ar putea sa imi placa. aha. si nu mai spune nimic, dar deja ii poti citi gandurile.

atunci iti spune si ea - ea care e franta de la serviciu acela care iti roade creierul pana te tampeste, pana te transforma intr-un automat - ca nu a mai fost niciodata la teatru. niciodata, niciodata? nu. nici cand erai copil, la teatru pt copii? zice ca nu. sau poate da. hm, deja iti intri in rol. deja esti mandra cand o conduci pe dalele de marmora de la national, pe scara impozanta. si ii spui ca vai, unde o fi garderoba? ca, na, garderoba - teatru, tot tacamul. te intreaba daca trebuia sa se imbrace in vreun fel. damn, ce bine ca nu mi-ai zis de acasa ca nu ai mai fost la teatru ca altfel si eu eram mai stresata, cine stie cat pierdeam sa imi aleg toalele.

zice ca sala e saracacioasa. ii promiti ca o vei duce la odeon, acolo sigur ii va placea sala. si te rogi sa fie buna piesa, dar o asiguri ca nu te vei supara daca va adormi. pot sa si sforai? a, nu, asta nu, te rog. si razi. la naiba, stam si in randul din fata, ne vad actorii, le stricam puterea de concentrare.

si piesa intarzie. scot ciocolata, o si mancam. trebuia sa fie surpriza pt la pauza. eram eu sigura ca va fi cu pauza. din lipsa de preocupare, dezvolt antipatie fata de vecina de scaun. adica vine din spate, sigur a platit pt un scaun din ala cu reducere si mai tine si un scaun liber, cel dintre mine si ea, ca sa isi intinda ea picioarele. tu simti ca incep sa dezvolt sentimente neplacute. ma rogi sa ma abtin. ma razbun trantindu-mi geanta peste geanta fantezi - ma lasi, fantezi? - a madamei celei nesuferite. ma simt mai bine cand tipa se uita la mine urat. daca nu era scaunul ala sigur o impingeam tot spectacolul cu cotul. norocul ei.

clar stresul incepuse sa se adune. toata ziua fusesem la un pas sa plang. dar stiti in continuu, ma abtineam. una din zilele alea naspa. in care totul e gri. nu, e negru. stiu si eu de ce, stii si tu de ce. nu imi place sa dormim certate, suparate, ma trezesc intr-o dispozitie nu foarte buna. slaba scuza, mai curand pms.

incepe spectacolul, telefoane pe mut. imi dai un cot, vezi e japoneza. dap, la toanele pe care le aveam eram deja sigura ca nu va fi japoneza in piesa. candva la bulandra a mai fost o piesa cu o japoneza in rol principal. nu mi-a placut piesa, am dat vina ca jucase dublura. acum intrebasem in ultima clipa daca va juca ea, iar tanti de la bilete mi-a zis intai ca nu a mai jucat de mult, iar apoi vazandu-mi reactia, ca poate, a vazut-o repetand. da, siiiiigur.

dap, a jucat japoneza. nu vorb foarte bine romaneste, nu cred ca e de profesie actrita, dar a dat un alt sens primei piese ( spectacolul contine doua piese apartinandu-i lui mishima). adica in piesa ea juca rolul unei tipe care traieste departe de realitate. traumatizata de parasirea unui iubit nu poate trece peste si il tot asteapta in gara sa vina.

am tot discutat dupa daca in prima parte, iubirea interzisa era cea lesbiana. am zis ca nu e asta. avem doua tipe - una de 40, o pictorita, interpretata f frumos de teodora mares si pustoaica traumatizata. da, seamana putin cu un roman despre care am vorb eu pe blog, al lui kawabata - ,,frumusete si intristare" - ocazie cu care mi s-a si recomandat sa merg la aceasta piesa pt ca seamana. dar ... am intalnit foarte des subiectul acesta in cartile japoneze, o tanara care ramane inghetata in timp pt ca un barbat nu si-a respectat promisiunea, pt ca a fost dezonorata de un barbat casatorit care a refuzat apoi divortul. ( yoshiyuki - ,, pana la lasarea serii", nu o carte prea rasarita, e un alt exemplu al obsesiei pt virginitate intr-o societate traditionala sau prezentata traditionala caci am doar perspectiva unor barbati pana acum).

de ce nu cred eu ca e iubire lesbiana acolo. si am vazut ca iubita e de aceeasi parere. pictorita de 40 de ani zice de mai multe ori : sunt singura, nu am fost iubita, nu mai sper sa am vreodata pe cineva. o rascumpara pe hanako de la gheise si devine pet-ul ei, animalutul ei de casa, ca sa aiba si ea un suflet langa ea. este aceasta iubire? e boala. ( faptul ca a jucat japoneza a facut ca acest pet sa fie mai exotic, lumea in care ea traieste mai indepartata).

personajul hanako ramane insa frumos prin poezia pe care o implica. caci aici are dreptate pictorita: e un diamant slefuit, perfect. traind prea mult in lumea ei, chiar si atunci cand se va intoarce barbatul iubit(marius bodochi), nu il va mai recunoaste. in lumea ei, el arata altfel. in lumea ei, timpul inghetase. asteptarea devenise starea ei. implinirea era exclusa.

daca e iubire interzisa in aceasta prima piesa, ,,hanjo", nu e vorba de iubirea dintre doua femei, ci dintre cineva care nu mai spera si cineva care traieste in vis. frumoasa imaginea teodorei mares strangand cu adoratie kimonoul lui hanako sau intinzand cu durere mana spre femeia care nu poate fi niciodata a ei.

a doua parte a spectacolului de la national e altfel. primul mi-a parut poetic, te impinge la vis. al doilea revolta, intriga, eu - na, recunoasc, am plans si uite asa m-am descarcat de tot stresul. mi-a fost mai bine dupa.

cei care au un frate sau o sora stiu despre ce vorbesc. intre doi frati care se iubesc foarte mult de multe ori e greu sa te strecori. e o legatura acolo care o depaseste pe cea pe care o poti avea cu altcineva. iubirea fata de cel/cea de un sange cu tine e indestructibila. si ii esti mama, sora, iubita, prietena, confidenta - tot.

aceasta e iubirea interzisa din a doua parte - ,, seijo". nu cred ca e vorba de incest. niciodata nu se face vreun apropo. voi daca vedeti piesa poate vedeti altceva. ochiul celui care vede, mintea celui care interpreteaza din perspectiva propriilor experiente schimba cheia piesei. da, e un moment in care cei doi frati se tin de mana, dar treb sa fii pe faza, sa prinzi scurtul moment.

ai asa o sora - fumiko - jucata frumos de carmen ungureanu ( doamne ce inalta e, si frumoasa, dar altfel, parca e din neam germanic, toti pareau pigmei pe langa ea). ea e sora care se prostitueaza pt a ii intretine fratelui iluzia unei vieti pline de bani, cu jocuri de noroc si mese la restaurante. apare apoi un frate mai mic, yuichi - marius manole, foarte credibil in rautatea mascata. (l-am recunoscut ca sigurul actor rezonabil din piesa aceea bulevardiera de la green hours - ,, sta sa ploua"). nu e neglijabil amanuntul ca fratele e foarte mic cand mama ii paraseste pt un alt barbat. ramasa ca mama surogat, sora devine tinta razbunarii, dar si adoratiei oedipiene. si isi accepta cu seninatate soarta. accepta moartea, o stie, o anticipa. o asteapta. alta iesire oricum nu exista.

deja si tu ca spectator banuiai ca nu avea cum sa se termine piesa cu fratele plecand cu iubita dupa ce a vandut casa - singurul avut care le ramasese. nu avea cum sa se incheie cu sora prostituata pe drumuri.

rolul amantei fratelui nu e foarte generos - brandusa mircea in rolul lui natsuko, dar e frumoasa replica aceea cu: intre voi nu ma pot strecura, nu e loc pentru mine.

trista, dar eliberatoare. prima data cand am simtit la propriu catharsisul de care tot auzeam legat de literatura, teatru. aveam nevoie. am iesit zambind de la teatru, am adormit zambind.

va recomand piesa. cu siguranta voi veti vedea altceva.

*dap, dupa discutii aprinse legate de donarea de sange, am cam decis sa merg si eu. cauza pe care ea o tot sustine, o propaga, atrage si altii sa doneze - mie nu imi prea placea. e mult de explicat. sa spun pe scurt ca iubita prefera a low profile ca lesbi. am incercat sa ii spun ca nu demult daca te declarai gay nu aveai dreptul sa donezi. cica era mare posibilitatea, in cazul tau ca gay, sa fii infectat cu boli transmisibile si de aceea. oricum, am decis ca e stupida ambitia. dupa lozinca mea noua- ia totul pe rand, nu te mai agita atat - voi face acum cum cred ca e corect. cand se va pune problema pt altceva, fiecare va decide cum crede mai bine. asa voi face eu, asa va face si ea. ambitia nu isi are locul cand e ceva mult mai important - vietile unor oameni.