cu plecaciune (1)

e o datorie veche. inca de cand a aparut blogul asta ,si uite ca are acum mai mult de 100 de postari, mi-am promis ca voi scrie despre oameni care m-au format, carora treb sa le multumesc. greu ce mi-am propus si spre sa iasa frumos ca treb sa fie ca un fel de omagiu - nu va place cuvantul, nu conteaza, asa trebuie sa fie - multumire, plecaciune, omagiu. ordinea e aleatorie.

bobby torok - numele nu va spune nimic mai mult ca sigur. sa o iau cu inceputul. dupa '90 multi romani s-au intors in tara. pt ca vroiau sa participe si ei la acel inceput. pt ca visau ca si noi atunci. curand a venit blazarea, dar atunci - la inceput - eram cu totii entuziasmati. istoria se cladea sub ochii nostri, cu noi.
bobby torok era un roman de origine maghiara emigrat in state. se intorsese, avea un magazin de articole pentru femei pe o artera principala din capitala. nu stiu cum a intrat in legatura cu o realizatoare de la radio unifan, unul din primele radiouri de la noi. diana singer avea o emisiune vineri seara - azilul de noapte. si bobby era invitat acolo. asteptam cu nerabdare ziua de vineri, pierdeam noptile cu urechea lipita de difuzorul radioului care de prea multe ori se auzea cu bruiaje.

cum sa vi-l descriu pe bobby... parea ca stie tot despre toate. cu siguranta inventa multe. printre sunete de bricheta si de tras din tigare, povestea nimicuri. vorbea despre orice. poate era doar moda talk-showurilor, habar n-am. ah, da, era fun Howard Stern si folosea un limbaj mai colorat. nu cred ca il imita. stiu ca s-a terminat emisiunea cand el a cerut ascultatorilor bancuri vulgare cu personalitati, un fel de legende urbane. se spunea ca a facut-o intentionat: se plictisese de emisiune dupa ce diana se retrasese si voia sa o incheie cu scandal. si i-a iesit. atunci a spus si povestile lui creanga.

aducea muzica din afara si pe atunci muzica gen ufo imi parea foarte dura. nu intelegeam nimic din ea, incercam sa o ascult pentru ca era parte din emisiune.

am vazut atunci un reportaj foarte scurt la tvr cu azilul de noapte, emisiunea lor. reportajul era scurt pt ca pe atunci televiziunea si radioul erau in competitie. radioul era mai ,, adevarat" pt ca televiziunea de stat era a partidului la putere ( neocomunistii), iar radioul chiar si de stat era impartial. asa ca eu alegeam radioul. era mai profi.acum si televiziunea a pierdut teren in fata calculatoarelor.

si erau in reportajul acela si interviuri cu ei doi. arau exact cum imi imaginasem: ea oxigenata, ciufulita cum erau rockeritele pe atunci / el solid si barbos, daaa - extrem de inalt. nu stiu de ce, dar mic si gras chiar nu mi-l puteam inchipui. sunau tipe la radio si printre rasete era vesnicul schimb de replici in loc de buna seara - hai sa ... (ele)/ sigur, anytime, anywhere (el). nu intelegeam eu prea multe atunci din vorbele astea, dar imi placea ca bobby tinea mereu partea femeilor si vorbea frumos despre ele.

ii placeau femeile si se lauda ca e mare fustangiu. zicea ca boala lui de la asta i se trage. a murit de cancer la prostata. nu stiam ce boala era. nu spunea.

era bolnav cand a cumparat radioul din care fusese dat afara. nu mult dupa ... s-a sfarsit. mult timp nu am stiut ce s-a intamplat cu el. rar, din ce in ce mai rar, imi aminteam de el. si asa cum scriu eu acum, altii si-au amintit de el, pt ca de la el invatasera meseria de dj. era o emisiune a lui silviu munteanu la city fm parca si vorbea un fost dj de la uniplus despre bobby si asa am aflat cum si de ce a disparut. doar moartea putea sa il faca sa dispara asa in necunoscut. pt ca un om ca el simte nevoia mereu sa spuna, sa iasa in fata, pt ca trebuie sa zica, sa schimbe conceptii, sa influenteze.

dupa aceea, am dat search pe google aproximand ortografia numelui sau si aflat de blogul dianei singer. vorbeste ea acolo intr-un post de sotia lui bobby. ca lucrurile nu erau asa roze. adica, isi lasase copii in state pentru romania. vorbea putin despre copii si cu tristete. nu a zis niciodata ca nu erau ai lui, ca erau ai sotiei dintr-o casatorie anterioara. vag parca spusese ca baiatul are probl, ca e cu drogurile. vag.

nu sunt eu in masura sa judec ce e mai important, viata ta personala, copiii tai, sau faptul ca ai influentat, modelat atatia alti copii. cred ca bobby era un ratacitor si, chiar daca nu era romania si sansa de a vorbi la radio, tot nu ar fi putut sta langa familie. era un vesnic adolescent, asta da. pana si eu realizasem asta inca de pe atunci si soclul pe care il urcasem incepuse sa mai scada din inaltime.

mai multe detalii aici sau aici