duminică, 5 septembrie 2010

* * *

mai bine fara titlu. greu imi pot gasi cuvintele. o emisiune de divertisment si totul pare a fi amuzant pana cand se pune in scena o farsa in care o mama trebuie sa afle ca fiica sa este lesbiana. drama mamei este reala. m-au speriat rau de tot reactiile femeii. si nu e din margine de tara, si se vede ca e o persoana dezghetata. spune ,, acum asa ceva inca nu e acceptat aici", iar la sfarsit ,, a ramas fata mea". dar doare cand zice ,, eu ma omor" sau ,, vreau sa raman o persoana demna". ce a deranjat cel mai tare este ca printesa brianna nu a oprit-o cand a spus ca pentru bani fata ei s-ar fi lasat atrasa intr-o relatie anormala. gluma are si ea o limita. sau oi fi eu mult prea serioasa atunci cand nu trebuie.
mai bine va dati singuri cu parerea aici. cititi si comentariul de la sfarsit sa vedeti ca nu intotdeauna gluma e o gluma pentru unii.

marți, 24 august 2010

Se duce lumea de rapa - si noi cu ea

Berlin Jocuri Olimpice 2010 - o atleta stabileste un nou record mondial. Arata ca un barbat, apar suspiciuni. Se cer verificari. Se spune ca si alearga ca un barbat. Daca e hermafrodita? Zvonurile spun ca a fost si verificata, i s-au dat hormoni ca sa fie mai aproape de o femeie. Are doar 19 ani, nu sunt intregi la minte!

Dar ce spune ea - "Some of the occurrences leading up to and immediately following the Berlin world championships have infringed on not only my rights as an athlete but also my fundamental and human rights, including my rights to dignity and privacy."--Caster Semenya on being barred from racing.http://www.guardian.co.uk/sport/2010/mar/30/caster-semenya

Probabil pe viitor atletele vor fi verificate inaintea Jocurilor Olimpice ca sa se stabileasca daca sunt 100% femei si pot concura cu femeile. O sa fie stabilite procente in masura in care sunt femei. Rasul - plansul.

duminică, 22 august 2010

din vecinatati

blonda pitzi de la turism si-a facut jurnal. nu dau link ca nu ii fac reclama. nici negativa. nimic! intai ras, apoi vazut barna din ochiul nostru. adica scrie acolo sus ,, pe cat posibil - impersonal" si in ultima vreme, destul de lunga, impersonalul s-a dus pe apa sambetei. dar nah, citim noi, dar chestii de specialitate, sigur nu v-ar interesa( si bine faceti). asa ca blogul asta a devenit din exhibitionism mai curand un spatiu al refularilor.

noi si blonda pitzi. macar ea isi cauta fanii.

vineri, 6 august 2010

un pas inainte, doi inapoi

discutie cu maica-mea. aceeasi tema. punctul culminant: cine e fata aceea pt tine? de ce sta cu tine? e prietena mea. adica cum? liniste de o parte. liniste de cealalta parte. adica esti o les-bi-a-na! nu pot sa va descriu cu ce scarba a pronuntat cuvantul. silabisit, sacadat si parca scuipat. i-am inchis. cum a ajuns aici discutia? nu mai imi amintesc. si acum cand scriu imi tremura mainile, desi a trecut ceva timp de atunci. de nervi probabil. o jignea, de aici a pornit discutia, si o tot jignea pana nu am mai suportat. si i-am zis-o. ce i-am zis era interpretabil. dar ea a interpretat corect.

iubita a auzit discutia. a zis sa o sun din nou. sa ma controlez. nu e bine sa te certi cu parintii. nu sti niciodata cand ai nevoie de ei. sa o sun si sa ii spun ca nu e adevarat. am ezitat. nu asta vroiam. am ezitat pt ca la mine minciuna are picioare scurte. pt ca oricum tatal meu cred ca stie. credeam. acum nu mai sunt asa sigura.

si am sunat. si i-am zis ca nu e adevarat ce crede ea. a zis ca ma tine sub observatie. si a continuat. ca e un pacat. acum cuvantul ,, pacat" in gura maica-mii suna ciudat. nu e o persoana credincioasa. adica nu merge la biserica nici de paste. nu se inchina cand trece pe langa biserici. a repetat ce a auzit. atat. scarba aceea, cuvantul acela scuipat era tot o mima. faptul ca inteleg nu ma face sa fiu mai calma. sa ne intelegem eu si maica-mea nu am fost niciodata pe aceeasi lungime de unda. puse in aceeasi camera, nu putem respira acelasi aer.

si a doua parte. mers la ai mei. s-a dovedit ca da, am nevoie de ei. as fi preferat sa nu am. o sa incerc sa evit intalnirile cu ei. intotdeauna se ajunge la aceeasi discutie: ce cauta acolo fata aceea? si imi pare rau, dar nici la telefon, cu atat mai putin fata in fata, nu pot spune ce crede iubita ca ar fi bine: ,, suntem doar prietene". imi pare o minciuna cusuta cu ata alba. si groasa! eu am mai avut prietene/ amice si nu m-am mutat cu ele. intotdeauna m-am mutat cu cineva cand era vorba de o etapa intr-o relatie. iar ai mei o stiu! de aceea se si agita.

deci partea a doua. cand i-am vazut pe ai mei. fratele meu. sa zicem, pt ca e nevoie de un context, ca a fost prima persoana careia i-am spus ca ma vad cu o fata. prima persoana care a aflat ca nu doar ne vedem, dar ne si intelegem bine. parea sincer bucuros pentru mine. pana a realizat ca ... e o relatie. nu e o vorba de hichi-hichi, bang-bang. intrebarea care se pune fiind cam cat de bine ma cunoaste atunci.

primul cadou al ei care era o marturie ca ne vedem impreuna peste timp i-a provocat reactia:,, si cand va veti desparti, ce o sa faci cu cadoul?" m-a intristat. mi-a trecut. am pus pe seama faptului ca nu isi gaseste si el o prietena si el e mult mai dependent decat mine de afectiune. scrie proze romantice, ca sa intelegeti omul. eh si acum, acum a fost direct. i-am zis ca am implinit 1an impreuna. reactia a fost: ,, nu aveti un viitor impreuna, ti-l distrugi". repeta mizeriile maica-mii. le repeta si crede in ele. nu e un copil, da - iubita zice ca din cauza bolii nu are capacitate de discernere. dar, e fratele meu. si i-am zis : ,, nu ar trebui sa conteze ca sunt fericita cum nu am fost niciodata in viata mea? ar trebui sa te bucuri ca sunt fericita! esti fratele meu!" a repetat aceeasi mizerie.

la reactii explozive ma asteptam din partea maica-mii. e in firea ei si iubita zice ca si in firea mea. dar la felul de a gandi al lui frate-miu, nu. m-a izbit direct. si a durut mai mult. ma pregatesc psihic inainte oricarei discutii cu maica-mea. stiu mai mereu la ce sa ma astept. dar el, el era altfel. s-o fi schimbat. sau eu m-am schimbat.

uite ca nu mai imi tremura mainile. uite ca sunt ok. si da, voi incerca sa evit cat mai mult intalnirile cu ai mei. taica-miu tace. a tacut si la vizita aceea. abia de ne-am zis ,, buna " si ,, la revedere". a stat inchis in camera. maica-mea cand se enerveaza urla. daca era in casa sigur a auzit discutia. maica-mea tine sa impartaseasca oricui din casa problemele ei. cum o fi reactionat la parerile ei? nu stiu ce o fi in mintea lui. si prefer sa nu mai imi formez pareri dinainte. ma astept la orice de la oricine. poate ma judeca, poate merit sa fiu judecata.

vineri, 23 iulie 2010

ieri

vad ca e un subiect care tot revine prin bloguri - cuplul. cam la misto se vorbeste...

1 an. ce ne-a adus impreuna? preferinta sexuala. ce ne-a facut sa ne intalnim din nou? ne simteam bine impreuna. cand vorbeam si cand taceam. nu va ganditi la prostii. pana acolo a mai fost drum. de ce a rezistat? contrastele se atrag probabil.

ei ii place vanilia, mie ciocolata = cumparam doua inghetate, prajituri, pachete de biscuiti
ei houseul, mie rockul = ascultam o zi profm, o zi cityfm
ei comedia, mie drama sau crime = alternam genul filmului sau serialului
ea e calma, eu exploziva = ma accepta, o admir
ea are nevoie de comunicare, eu sunt circumspecta cand vine vorba de oameni = incerc sa fiu ca ea, nu prea imi iese

amandoua reactionam cand suntem calcate pe batatura. reactionam unite.
avem grija una de cealalta.
ne place sa calatorim si sa vedem lucruri noi.

ce a facut sa dureze? ne-am dorit acest lucru. amandoua vrem stabilitate, liniste. si credem una despre cealalalta ca e cea mai frumoasa si cea mai desteapta. ne sustinem si ne incurajam, asta ne face sa fim mai bune in tot ce ne propunem.
nu e compromis. e mai curand bun simt. nu are sens sa cauti o copie a ta. ar fi si plictisitor.

* cred ca avem caractere asemanatoare, temperamente si gusturi diferite

joi, 22 iulie 2010

cea mai urata forma de misoginism

cea mai urata forma de misoginism, dar urata rau, in sensul de anormala, impotriva firii ( si tocmai eu ma gasesc sa vorb despre normalitate), este femeia care discrimineaza femei. intalnesti asa ceva in general in functiile de conducere. a razbit greu intr-o lume a barbatilor si te uraste pe tine, pustoaica care zambeste, e vesela, degajata si vai - blonda, caci tu chiar crezi ca vei reusi mai usor unde ea a reusit cu inteligenta ei extraordinara???
hei, daca zambesc si sunt simpatica si am lipici, nu inseamna ca nu am creier. tu judeci inainte sa cunosti. tu pui piedici mai mari decat un barbat. mitocaniilor unor barbati am invatat sa le raspundem, dar cum raspunzi unei femei care face alta femeie sa planga umilind-o, facand-o proasta direct sau indirect?
eu am gasit o singura metoda: ii intri sub piele, ca oricum va reusi candva sa treaca peste ambalaj, si - cand ii va fi lumea mai draga - atunci ii raspunzi cu ignorarea. pt ca inteligenta conteaza, tot respectul, dar trebuie sa fii inainte de toate OM.

miercuri, 30 iunie 2010

plictiseala

planificam vacanta. eu vreau sa fie in abis, cu surprize, poate neplacute, dar planificata in mare, nu in detalii - sa ne intelegem nesemnificative. da, stiu, pot ruina concediul. dar poate fi si placut asa.

altfel. plictiseala cum zice si titlul. citit mai mult carti de specialitate, care sigur nu v-ar interesa. despre un sistem care e putred, dar noi ne agatam de mituri pentru ca ... nu vrem sa acceptam ca se scufunda corabia. asta in mare. mai mult nu are sens, mai mult e doar statistica. dap, chiar si cu date refuzam evidentul.

ah, si citit prin metrou, pe unde am apucat ,, amantul dnei chatterley". nu mi-a placut. dar deloc. frumos in final conflictul vointelor celor doi indragostiti, dar in ansamblu cartea nu m-a impresionat. poate pt ca am citit prima varianta a cartii. poate. dar ideea ca femeii ii revine instinctualul, iar barbatului intelectul, sa fim seriosi - ideea e rasuflata.

vacanta placuta va urez si voua si v-as ura si soare, dar soarele imi e prieten doar sub umbrela sau sub sapcuta. asa ca va urez doar zile insorite si cam atat. sa vad cand ma va mai apuca dorul de scris pe aici.

sâmbătă, 29 mai 2010

reactia fata de scene in care sunt agresate femei

mi-am inceput dimineata de sambata, da? sambata!, cu un set de filmulete despre un experiment al unor ziaristi americani. se iau doua actrite, dragutele, una alba, una afro, se macheaza sa arate a riahnna ( daca am scris bine numele). se iau doi actori care sa le agreseze din rolul de prieten. scenele de violenta au loc intr-un restaurant ok, nu luxos, dar nici fast-food.

reactiile au fost aceleasi indiferent de culoare. nu cred ca ar fi la noi la fel daca am avea un cuplu gypsy, dar neah, noi mai avem ceva paine de mancat la acest capitol. oamenii au reactionat, femei, barbati, au intervenit.

mai interesant a fost cand le-au imbracat pe actrite sexy. cica acum o cam meritau. cica poate sunt prostituate si prietenul agresiv era proxenetul. dap, aici nu mai merge chestia cu painea de mancat. o femeie pare a fi prima vinovata intotdeauna. nu ajunge ca oricum ii repeta boul de n ori pe zi ca ea e de vina, trebuie sa vina si cei din jur cu aceeasi parere. pana cand ajungi si tu sa crezi ca doar tu, tu , tu esti de vina. pana cand ai impresia ca nu exista cale de scapare. sau exista, dar aceea ar fi sa dispari tu.

ce m-oi fi apucat eu acum sa va stric si voua sambata? in week-enduri, in concedii, in zilele libere ( alea sfinte: craciun, paste) sau mai putin sfinte ( anul nou), cand noi - astialalti, de gasim vina exact unde ar treb sa acordam intelegere si sprijin - eh, noi ne distram, sarbatorim, femeile alea sunt batute pana nu se mai recunosc in oglinda, pana ajung sa nege evidentul.

scandal in bloc, femeie care urla dupa ajutor. si deschid toti vecinii usile. nimeni nu intervine. si daca o faci pt ca asa simti ca e corect, iti vine sa iti blestemi zilele dupa. ca politistul te cheama in timpul serviciului tau, cand e si serviciul lui. si de infinite ori, ca nu ajunge o declaratie. dar vezi, tie iti e teama de al tau si te gandesti: daca tot ai facut un lucru bun de ce sa fii rasplatit cu o taiere de salariu de catre angajator. ah, si vecinii incep sa inventeze (ceva nou?!): ca ea e de vina, ca a dat petrecere, ca au baut, ca a ramas ala acolo dupa.

hei, o femeie si goala, si beata, si nebuna - nu e NICIODATA de vina. de vina este, daca vreti neaparat vina, cel care loveste. caci suntem oameni pt ca putem vorbi, pt ca putem sa sustinem o discutie in contradictoriu fara sa ridicam mana. daca nu, suntem animale! parte de vina o are si cel care sta si se uita si se amuza: vai draga a fost aici o scenaaa, pacat ca ai ratat-o!

agresata pe strada. ies toti sa se uite ca la circ. vezi o pustoica si te gandesti ca poate o sa te vezi pe youtube scuipata si lovita cu poseta de nebuna care zice ca te-a vazut la tv omorand copii. si gasesti vina in tine. tocurile nu aveau flecuri de cauciuc si scoteau un sunet stresant. erai imbracata prea eleganta pt o zona saraca. sau poate erau hainele prea stramte si nu ti-ai dat seama. sau poate erai prea macheata. si orice privire dupa iti pare ca e o avertizare ca iesi din tipar. ti se pare ca ti-ai cerut-o. si nu mai stii pe unde sa o iei. si nu mai stii cum sa te faci nevazuta.

cauti spray-uri cu piper si te intrebi daca iti trebuie autorizatie pentru. te intrebi daca sa iti schimbi in fiecare zi traseul spre munca. teama asta devine a doua ta natura.

experimentul ziaristilor - pag. 2

marți, 4 mai 2010

pentru EA

Si daca ti-as saruta talpa asa e ai schiopata putin de teama
sa nu imi strivesti sarutul?

Nu eu am scris versurile acestea, dar trebuie ca ma simt precum el.
Tu esti de vina, doar tu, pentru ce sunt acum.

Si cum as putea sa iti spun in cuvinte ca tu esti totul pentru mine,
Totul de la prima raza de soare la ultima licarire a lunii,
Tu esti sarutul pe care il simt si cand nu esti cu mine,
Tu esti zambetul care imi apare pe buze doar cand ma gandesc la tine
Tu esti visul meu care nu credeam ca exista decat in literatura?

Iti multumesc pentru tot

joi, 8 aprilie 2010

cand doua tipe stau impreuna

pornind de la un post de pe pinkpong ( imi place sa ii spun pingo pongo). asta ca mi-a trecut stresul cu aranjatul in sifonier si am chef eu acu de vorbaraie inutila. by the way, sorry alexiuss ca incurcat borcane si am sters invers decat trebuia.

preambul: dap, mutat impreuna. hm, am eu o vorba, cum naiba poate sa isi faca coming outul o bisexuala/un bisexual? pe principiul ca suntem cu fundul in doua luntre, ca suntem - cum cu drag ne-a lumit o bloggerita un fel de strutocamila, ce ar treb sa spunem? oricum stai si te gandesti si inventezi scenarii si tot te ia prin surprindere ca pornesti de la cel mai rau posibil ( reactie violenta fizica sau verbala) la cel mai bun ( stiam, ce te agiti atat). si tot ...

acum a trecut ceva timp de atunci, nu mai tin exact ce si cum a fost. initial a zis ceva ce era dublu interpretabil si pt ca reactia mea a lipsit a spus ceva ce era negru pe alb: cuplu de femei. bineinteles tot pe tema nu e normal asa ceva, te gandesti la viitorul tau? dar nu ma asteptam. vorbim de tatal meu.

la ea a fost, n-a fost adica. a mai stat cu tipe, parintii sunt obisnuiti sa stea cu tipe, nimic deosebit, doua tipe care stau impreuna. de ce ar fi ceva deosebit. sigur ca nu se gandesc la ..., dar eu nu ma bag. e decizia ei. eu am ales sa nu neg, nici sa nu mint. bine, nici nu deschid subiectul.

reactia mea a fost ciudata. adica, am inceput sa tremur. eu treb sa anticip totul, la mine treb sa fie totul conform planului si daca sunt luata prin surprindere ma panichez. si am tremurat si pt ca nu ma puteam opri m-am retras in dormitor. cand a venit iubita, i-am scris pe un biletel tot ce imi spusese el.

apoi totul a decurs ca de obicei, adica ei doi au vorbit normal. i-a strans mana si i-a spus salut ca de obicei ( e normal sa strangi mana si sa spui salut unei tipe? nu se face asta intre barbati?). la inceput am fost putin stresate, congestionate, dar el a salvat situatie comportandu-se normal.

cand si-a adus lucrurile aici, acum vorb de iubita, tatal ei - cum ma tinea dupa umar pe strada. urasc apropierile. cica e un semn ca ma place. urasc exprimarea acestui tip de afectiune. adica ai mei nu ma tin dupa umeri. o singura data m-a mangaiat pe cap maica-mea dupa ce am castigat un examen, vai facandu-i mandrii ca imi sunt parinti. a fost ceva ciudat, de parca as fi fost un catel care a executat frumos o comanda.

cuprins ( vai dar ce preambul lung!): coabitarea - ce urat suna, concubinajul - mai rau, viata in doi - titlu de emisiune pe acasa tv
cica ne-am agitat degeaba, ca nimic nu s-a schimbat. adica oricum stateam mai mult impreuna si inainte sa stam impreuna. sigur a fost momentul anuntarii familiei ca urmeaza sa... dar asta a tinut tot de preambul. a fost momentul stresului meu ca unde naibii pun atatea haine ( postul sters). in realitate, acum pot spune la rece - sunt patru rafturi pt haine in sifonier din care doar unul e al ei, dar cand deschidea sifonierul cadeau toate hainele mele peste ea. si, de aceea, a treb totul rearanjat. plus ca, ok, imi fac acum mea culpa, eu am un fix cu spatiu, lucrul meu. instinct al proprietatii prea bine dezvoltat. greu cand treb sa imparti la doi totul. dar invat si eu incet incet. si dupa atatia ani de stat singura nu e usor.

altfel, tot asa, eu mai mult timp asa ca eu sunt insarcinata cu mancarea. in week-end cumparaturi, curat, spalat si mancare impreuna, bine fiecare cu ce e mai bun sa faca.

dar in ultima vreme am eu un pitic pe creier: altul, dar nu am vrut sa ii fac post separat ca ma trezeam iar ca sterg. daca eu iubesc la fel de ce trebuie sa ma supun altor reguli?!. iar am probleme cu exprimarea. sa va explic. iubitei nu ii place foarte tare sa vorb despre trecut. dar eu ma raportez la trecut. si compar: daca eu am trait cu un barbat si tot asa era, adica ma refer la convietuire, daca eu simt la fel ( bine ea e un om deosebit si iubirea mea pt ea e ... cum n-am mai simtit anterior si nu credeam ca voi simti vreodata), dar daca eu sunt tot eu, daca eu iubesc si traiesc langa un om pe care il iubesc si acum e o femeie ... de ce treb sa ma comport altfel?

sa va explic mai simplu. nu vreau sa o conduc la gara cand merge la parinti pt ca drumul de intoarcere spre casa e oribil. ma doare sa vad cupluri straight afisandu-si afectiunea cu nonsalanţa. o sa imi spuneti dar vai, tu, care la inceput te bateai cu pumnul in piept ca o tii de mana si o saruti in buricul orasului! da, dragilor, dar ... teama aceea creste pe masura ce tii la ea mai mult. teama ca ar putea vedea vreun nebun si sa o urmareasca dupa ce va despartiti si ... daca ar fi cu tine, te-ai pune in fata ei, peste tine nu trece nimeni. dar o poti apara cand e singura? si atunci te schimbi. si furi saruturi si strangeri de mana. si o vreme te minti: e ca in anii'60 cand atingerile si saruturile nu erau asa expuse si aveau mai multa valoare. dar apoi te roade. ca una e sa alegi tu sa nu te afisezi si alta e sa ti se impuna. sa traiesti cu teama aia care te roade. si nu pot purta pancarda dupa mine: target. daca simt la fel, mi s-ar parea normal sa fie totul la fel. sentimentul acela ca porti ceva ce te poate distruge, secretul care poate distruge, te transforma in timp pana cand ...

vorbe despre lesbiene care trait vremea cand puteai intra la inchisoare pt ca erai altfel. si lumea s-a schimbat si ele tot merg cu doi metri in spatele iubitei si tot nu se pot tine de mana. si tot se tem ...

si daca lumea se va schimba si noi doua vom ramane asa cu frica in noi?

tampenii. vorbe. ganduri. sper sa nu sterg si postul asta. stiu ca multe nu au logica din ce spun si imi propusesem altceva, un post amuzant. dar uite pot incerca:

cum e sa stai in doua? hm, garderoba la dublu. poti schimba stilul de la o zi la alta. mai iei sport de la ea, clasic de la tine. nu faci combinatii ciudate, dar ai de unde alege. cumperi totul la dublu, ma gandesc la chestii mai intime ( fetele stiu la ce ma refer). si dap, te mai trezesti cu niste bichini in fata ta si te uiti, te tot uiti: astia ai cui naibii sunt, ai mei sau ai ei? si nu e cum am citit eu undeva ca in timp se regleaza mentruatia daca o tipa sta cu alta. basme. si-a reglat-o cu a sorei. de parca cu ea trebuia. so, luati-o logic: o sapt eu, o sapt ea, mai punem una de nervi de dinainte? ( asta e variabila) sau de mofturi ca as vrea si n-as prea vrea ( tot variabila) ce ramane : o saptamana, yes! sa dam drumul la camera? oricum numaram pe rand zilele pana cand suntem una sau cealalta available. ceea ce mareste suspansul, hai sa vedem partea buna a lucrurilor!

altfel, va spun eu, nu e nicio diferenta fata de viata oricarui cuplu din romania asta.

*ah si uitam ce era mai important: de multe ori stim ce simte cealalta, am trecut prin aceleasi experiente, trairi. in plus, o femeie e mai atenta la detalii si mai deschisa la dialog. urmarea: o viata mai linistita.

luni, 22 martie 2010

cu plecaciune (2)

aici e greul. despre bobby torok a fost simplu. oarecum imi alcatuisem din minte descrierea lui, omagiul meu. mereu in mintea mea. mi se mai intampla sa intorc capul dupa barbati care ii seamana. o fi el? si imi amintesc ca nu are cum.

acum e greul. de aceea am tot amanat sa scriu despre oameni care m-au marcat. cine sunt eu sa vorb despre el. bine ca si el e tot om si un om obisnuit. asa ne-a obisnuit dl. profesor sa vorbim despre scriitori. sa ii dam jos de pe soclul unde i-a urcat criticii. sa avem mereu privirea proaspata cand le analizam operele chiar daca e vorba de - vai! - marele mihai eminescu ( a se citi nu va atingeti de el ca atacati, manjiti intregul popor roman). cred ca de la dl profesor am retinut eu ideea ca un om inteligent nu poate fi decat modest, pt ca daca e inteligent stie ca intotdeauna e loc de mai mult, de mai bine, ca intotdeauna mai ai ceva de invatat.

mircea cartarescu dap, despre el o sa va vorbesc. zambesc. dl profesor nu retinea nume, doar chipuri.

intamplarea a facut ca de mai multe ori sa ne intersectam. eu - un nimeni si cel care e considerat, criticii zic, cel mai important scriitor postmodernist. ce nu doreau, ce criticau li s-a intamplat. au fost introdusi in manuale sa chinuie copiii. bine ca majoritatea profesorilor sunt in varsta si postmodernismul e la sfarsit de manual si nu se mai face. dar domnii profesori de liceu au grija sa zica despre acest curent ca nu merita, ca tot modernismul...

sotia, prima, mi-a fost profesoara de literatura universala un an sau un semestru in liceu. am facut impreuna dante. luat eu infernul si vrut sa raspund. nu mai imi amintesc multe de atunci. doar ca era greu sa o urmaresti, ca nu avea stare, se tot plimba prin clasa. era frumoasa, chiar era, dar ochii de ,, turcoaica" nu i-am retinut. zambesc. ce vremuri. avea mersul frumos, da, asta am retinut.

i-am citit cartile inainte. nu am fost extaziata precum colegele mele cand am aflat ca imi va fi profesor. bea multa cafea. prea multa. vorbea liber despre literatura de parca spunea un basm. si ne punea sa vorbim despre reactia noastra citind blaga. si eu eram suparata - dar nu distrugem astfel ,, corola de minuni"? copil si eu.

apoi imi amintesc cenaclul de luni, prima data cand am fost. debusolare, ingramadeala, bisericute. era invitata monica lovinescu. se tinea pe atunci cenaclul la subsol, la bar.

mie mi-a placut mai mult cand s-a tinut intr-o sala. acolo am simtit ca sunt la cenaclul. nu ca ne asezam frumos in banci, dar s-au citit poeme care mi-au placut. chiar am prins atunci texte frumoasa. cred ca am avut noroc pt ca mi-a placut asa de mult ca am tot revenit. pana cand cenaclul a inceput sa adune o alta serie de studenti ale caror texte nu mai imi placeau. in loc sa zambesc fericita, am inceput sa rad de vulgaritatea presupusei poezii. ma scuzati, dar daca tu imi spui cum ti-ai frecat-o si sperma a sarit intr-un ghiveci si din sperma a iesit o floare sau ca ti-ai tras-o in fund si acum te doare de nu poti sta jos eu rad si rad. si am ras de nu ma mai puteam opri si am iesit din sala si dusa am fost. feminismul acela in care femeile vorbesc mai urat decat barbatii ca sa isi arate ce? ca nu mi-am dat seama, ei bine mie nu imi place. minimalismul (daca asa s-a numit) seriei anterioare de studenti mi-a placut mult, mult de tot. din pacate, multi au cazut in plasa aceasta a vulgaritatii, si-au ratat debutul si acum doar pronuntarea numelui lor provoaca rasete. pacat.

ah si treb sa va povestesc despre dl profesor si uite ca m-a luat valul. chiar nu stiu ce sa va mai spun. era cu par scurt, cu par lung, mai tot timpul obosit, dar retinand enorm de multe versuri ceea ce ne cam bloca. ah, stiu. sa nu radeti! momentul meu de glorie: aveam un optional cu dl profesor si treb pt nota finala sa alcatuim un eseu despre elemente postmoderne de orice domeniu vrem noi. si eu am scris despre filmografia finlandeza. m-am bucurat ca i-a placut. m-am bucurat mai mult ca era cineva interesat de pasiunea mea de atunci

am fost o studenta mediocra. am luat 8 parca la examenul de literatura ( nu la optional). m-am straduit cat am putut eu, dar atat mi-a iesit. dap, nota de copil cuminte, dar fara originalitate.

ce am invatat eu de la dl profesor: mai mult decat literatura am invatat sa deschid ochii, sa gandesc inainte sa vad ce au spus criticii. si era frumos ca de multe ori descopeream ca uite si eu gandesc ca ei si eu am gasit aceleasi lucruri. si dialogul continua asa nu doar cu opera in sine ci si cu criticii. prostii, stiu. in mare, am invata sa ma basez mai mult pe ce cred eu, pe ce gandesc eu.

as putea sa va spun si cum m-am simtit parasita cand l-am vazut cu colega blonda de mana la universitate. cand am aflat ca s-a casatorit cu fata aceea de la cenaclu (ea sau blonda? si acum ma incurc), am ramas fara cuvinte. si ma gandeam ca si copilul cel cu puzzle-ul si familia si poeziile despre familie si viata casnica? caci doar el si arghezi scrisesera despre lumea noastra obisnuita. da, dlui prof ii placea mult arghezi. dar astea sunt nimicuri, nimicuri. si chiar si atunci ma simteam rusinata ca vedeam, ca gandeam asa ceva. nu e treaba mea.

stiu ca e scriitor pt cei mai multi, pt mine e in primul rand dl profesor.

* asa o compunere de clasele I-IV mi-a iesit de imi vine sa rad in continuu. cred ca totusi e de la primavara. eu primavara ma indragosteam pur si simplu, si daca nu eram cu nimeni eu eram indragostita. de flori, de mirosul lor, de frumusetea anotimpului. si mergeam prin parcuri cu zambetul pana la urechi.

joi, 11 martie 2010

cu plecaciune (1)

e o datorie veche. inca de cand a aparut blogul asta ,si uite ca are acum mai mult de 100 de postari, mi-am promis ca voi scrie despre oameni care m-au format, carora treb sa le multumesc. greu ce mi-am propus si spre sa iasa frumos ca treb sa fie ca un fel de omagiu - nu va place cuvantul, nu conteaza, asa trebuie sa fie - multumire, plecaciune, omagiu. ordinea e aleatorie.

bobby torok - numele nu va spune nimic mai mult ca sigur. sa o iau cu inceputul. dupa '90 multi romani s-au intors in tara. pt ca vroiau sa participe si ei la acel inceput. pt ca visau ca si noi atunci. curand a venit blazarea, dar atunci - la inceput - eram cu totii entuziasmati. istoria se cladea sub ochii nostri, cu noi.
bobby torok era un roman de origine maghiara emigrat in state. se intorsese, avea un magazin de articole pentru femei pe o artera principala din capitala. nu stiu cum a intrat in legatura cu o realizatoare de la radio unifan, unul din primele radiouri de la noi. diana singer avea o emisiune vineri seara - azilul de noapte. si bobby era invitat acolo. asteptam cu nerabdare ziua de vineri, pierdeam noptile cu urechea lipita de difuzorul radioului care de prea multe ori se auzea cu bruiaje.

cum sa vi-l descriu pe bobby... parea ca stie tot despre toate. cu siguranta inventa multe. printre sunete de bricheta si de tras din tigare, povestea nimicuri. vorbea despre orice. poate era doar moda talk-showurilor, habar n-am. ah, da, era fun Howard Stern si folosea un limbaj mai colorat. nu cred ca il imita. stiu ca s-a terminat emisiunea cand el a cerut ascultatorilor bancuri vulgare cu personalitati, un fel de legende urbane. se spunea ca a facut-o intentionat: se plictisese de emisiune dupa ce diana se retrasese si voia sa o incheie cu scandal. si i-a iesit. atunci a spus si povestile lui creanga.

aducea muzica din afara si pe atunci muzica gen ufo imi parea foarte dura. nu intelegeam nimic din ea, incercam sa o ascult pentru ca era parte din emisiune.

am vazut atunci un reportaj foarte scurt la tvr cu azilul de noapte, emisiunea lor. reportajul era scurt pt ca pe atunci televiziunea si radioul erau in competitie. radioul era mai ,, adevarat" pt ca televiziunea de stat era a partidului la putere ( neocomunistii), iar radioul chiar si de stat era impartial. asa ca eu alegeam radioul. era mai profi.acum si televiziunea a pierdut teren in fata calculatoarelor.

si erau in reportajul acela si interviuri cu ei doi. arau exact cum imi imaginasem: ea oxigenata, ciufulita cum erau rockeritele pe atunci / el solid si barbos, daaa - extrem de inalt. nu stiu de ce, dar mic si gras chiar nu mi-l puteam inchipui. sunau tipe la radio si printre rasete era vesnicul schimb de replici in loc de buna seara - hai sa ... (ele)/ sigur, anytime, anywhere (el). nu intelegeam eu prea multe atunci din vorbele astea, dar imi placea ca bobby tinea mereu partea femeilor si vorbea frumos despre ele.

ii placeau femeile si se lauda ca e mare fustangiu. zicea ca boala lui de la asta i se trage. a murit de cancer la prostata. nu stiam ce boala era. nu spunea.

era bolnav cand a cumparat radioul din care fusese dat afara. nu mult dupa ... s-a sfarsit. mult timp nu am stiut ce s-a intamplat cu el. rar, din ce in ce mai rar, imi aminteam de el. si asa cum scriu eu acum, altii si-au amintit de el, pt ca de la el invatasera meseria de dj. era o emisiune a lui silviu munteanu la city fm parca si vorbea un fost dj de la uniplus despre bobby si asa am aflat cum si de ce a disparut. doar moartea putea sa il faca sa dispara asa in necunoscut. pt ca un om ca el simte nevoia mereu sa spuna, sa iasa in fata, pt ca trebuie sa zica, sa schimbe conceptii, sa influenteze.

dupa aceea, am dat search pe google aproximand ortografia numelui sau si aflat de blogul dianei singer. vorbeste ea acolo intr-un post de sotia lui bobby. ca lucrurile nu erau asa roze. adica, isi lasase copii in state pentru romania. vorbea putin despre copii si cu tristete. nu a zis niciodata ca nu erau ai lui, ca erau ai sotiei dintr-o casatorie anterioara. vag parca spusese ca baiatul are probl, ca e cu drogurile. vag.

nu sunt eu in masura sa judec ce e mai important, viata ta personala, copiii tai, sau faptul ca ai influentat, modelat atatia alti copii. cred ca bobby era un ratacitor si, chiar daca nu era romania si sansa de a vorbi la radio, tot nu ar fi putut sta langa familie. era un vesnic adolescent, asta da. pana si eu realizasem asta inca de pe atunci si soclul pe care il urcasem incepuse sa mai scada din inaltime.

mai multe detalii aici sau aici

luni, 22 februarie 2010

ah, maica-mea

cam cat de penibil poate fi sa ai peste 30 binisor si sa te plangi ca ai tai iti fac zile grele?

pana la urma, vorb cu iubita si spus ce scrisesem in postul anterior. intai s-a suparat ca , na, dupa atata timp inca ma mai gandesc la tampenii. dar i-am explicat ca atunci cand creierul meu incepe sa coaca mizerii e mai bine sa ii dau drumul decat sa il las sa coaca pana explodeaza. cum ar fi fost sa explodeze dupa ce ne mutam?

maica-mea revoltata: nu e normal doua fete sa stea impreuna (tipat in telefon), iti distrugi viitorul. treb sa ai familie si copii. extra, pai daca vroiam asa ceva, nu ar fi fost timpul deja sa fie asa? iubita zice ca lor le e mai greu sa inteleaga tocmai pt ca eu avut relatie lunga si cu un tip. si nu le e tututor? nu toti isi inchipuie ca ai de ales si ai ales sa fii altfel? cred ca ai ales inversa pt ca ... ce? habar nu am! si mi-e sila sa ma mai gandesc la asta. taica-miu scarbit, ales tacerea si figura scarbita ( comunicare de la sor-mea).

ma astept in week-end la vizita din partea lor, in forta, cu intrebari neplacute. nu stiu cum voi reactiona. cel mai teama imi e sa nu existe efecte asupra relatiei noastre. incerc sa o feresc pe ea. atat.

in rest, ma cunosc prea bine: intotdeauna cad in picioare. totul va fi bine. daca e vorba de forta, i can take it. can she?

* azi 7 luni. suntem fete mari, avem noi o gluma, mai avem putin si nastem :D

vineri, 19 februarie 2010

un NU colegei de apartament

deci aici e locul meu, al meu, pentru ganduri disparate, pt ineptii. al meu! si daca eu am chef aici sa imi vars toate necazurile o voi face. si daca citeste si se supara ... si eu ce sa fac? caci treb sa am si eu un loc al meu in care sa zic ce am de zis. ca in fata, mai greu.

deci, ce imi chinuie mie acum mintea? VREA SA SE MUTE CU MINE! stiu, stiu, probabil imi veti spune ca ar treb sa fiu o fericita pt ca mi-am gasit o persoana care ma iubeste, care sta cu mine - uite s-au facut aproape 7 luni- stiu asta. si apreciez. si o iubesc si eu. si totusi imi e teama. imi e foarte, foarte teama. ar treb sa fiu fericita ca avem unde sta impreauna. poate. nu stiu. imi e teama, asta e adevarul. foarte teama.

teama ca se va strica ce avem. teama ca vom deveni colege de apartament. teama ca poate vrea sa isi asigure un loc stabil in orasul acesta in care chiriile sunt scumpe. stiu ca ma iubeste. ar fi si cazul dupa 6 luni si. dar ma iubeste si ma iubea si fara sa stea cu mine. si nu cred ca e genul care sa vrea sa stea lipita de persoana iubita. nevoia. daca nu era nevoita, isi dorea oare? stiu ca a spus undeva pe la inceput ca nu si-ar dori asa ceva. eu asa am retinut. stiu ca oamenii sa schimba, stiu ca e greu sa te tot plimbi intre doua zone ale orasului. dubiile raman.

si daca incep discutiile cu: cine face de mancare ( eu), cine spala vasele ( mai spala si ea), cine arunca gunoiul ( eu), cine schimba nisipul pisoiului (eu), cine merge la cumparaturi si cara cumparaturile (eu, ei nu ii place), cine face curat ( ea e mai priceputa decat mine)? adica nu mai e in vizita si va trebui sa faca si ea o parte din treburi. si daca va treb sa ii spun eu si ea nu va intelege singura? si daca va uita si mie imi va fi jena sa ii spun? motiv de suparari care adunate dauneaza unei relatii. imi vine sa urlu.

stiam ca urma sa vina si etapa urmatoare. dar de fiecare data cand ma gandeam la asta imi spuneam, mai incolo, mai e pana atunci. ma voi gandi atunci. nu era vorba ei asta? mai e pana atunci! uite ca o pot folosi si eu si tot am amanat momentul pana cand uite ca el a venit si eu tot nepregatita sunt. tot imi e teama. si teama asta se prelungeste si o simt cum ea se indeparteaza de mine pt ca eu ... ezit.

acum daca se supara pe mine poate pleca. atunci poate va ramane cu mine pt ca nu are unde pleca. nu vreau asta. asta nu. niciodata.

imi vreau iubita. nu imi caut colega de apartament. cum naiba sa ii spun asa ceva? se poate spune asa ceva?!

* nu vreau sa o pierd. nu vreau sa se intoarca in orasul acela de provincie. dar as fi in stare sa merg dupa ea si in fundul lumii doar sa o vad o ora daca as stii ca ma iubeste.
** adevarul e ca nu avem niciodata certitudini. niciodata.

marți, 16 februarie 2010

fara titlu

There are different kinds of bisexuality, as well. One typology, identified by Fritz Klein[3] identified transitional, historical, sequential, and concurrent types. Transitional bisexuality can be understood as a stage in coming out homosexual, and is primarily a behavioral reality, though attractions and fantasies can shift. Historical bisexuality is seen in the long sweep of a person's life, with greater or lesser mixes of heterosexual and homosexual components. Sequential bisexuality is also seen over a period of time, with relationships being first with one and then with the other gender. Concurrent bisexuality is the maintenance of relationships with persons of both genders at the same time.

restul: aici

am iesit eu nu stiu ce tip de bisexual in scala lui kinsley adaptata si cautam si eu ce inseamna. cred ca sunt cea mai buna dovada ca testul e stupid pt ca cel mai mult nu stiam unde sa bifez.am iesit 4

marți, 9 februarie 2010

si ce am mai facut

diverse facut. o sa le structurez cat de cat ca sa aiba logica, sper sa imi iasa:

FILME - multe, prea multe, nu stiu cat mai imi amintesc din ele si sper sa nu uit pe cele mai importante:
1. precious - film nominalizat la oscar, sper tare sa ia desi ,, avatar" are cele mai multe sanse. eu l-am vazut pe cand l-a recomandat vlad, wannabegay. pana acum toate recomandarile lui au fost pe sufletul si gustul meu. frumos film, tot din seria baiatul sau fata de culoare care reuseste in viata. azi, ba nu, de ieri si cam din totdeauna, am eu asa o atitudine anti-americana. filmele asta cu saracul care ajunge sa reuseasca in viata pt ca societatea ii ofera oportunitati imi par asa de prefabricate, false. merita vazut filmul pt rolul mamei lui precious, mo'nique. e frumoasa scena in care plange si spune ca treb sa o iubeasca si pe ea cineva, asa ca si-a sacrificat fiica pt a-si pastra barbatul. rolul ei e greu, dar jucat cu atata naturalete...
2. the blind side - sandra bullock, nominalizata la oscar. nu mi-a placut niciodata actrita asta, nu m-a convins nici acum. intriga filmului e slaba, conflictul inventat spre final nu m-a facut sa ma implic. nu mi-a placut deloc. faptul ca porneste de la un caz real tot nu a ridicat filmul in ochii mei.
3. avatar - da, avatar, oh, vai, avatar. e din seria de filme pe care le vezi ca sa le poti critica apoi. asa am mers sa vad si ,, titanic". nu e un film asa de prost. desi ma indoiesc ca printre popcorn si cola americanii au prins mesajul filmului. profitul a fost pus inaintea vietilor unor oameni si istoria apropiata ne spune asta: razboiul inventat din irak a fost in centrul atentiei desi mureau de prea mult timp oameni in iugoslavia. ,, ne-am ucis mama" spune o replica din film - dap, si americanii polueaza cel mai mult pt ca la ei fiecare membru al familiei treb sa aiba o masina. pt ca ei sa isi respecte standardul de viata exagerat, nechibzuit, trebuie sa sufere tot ei. cred ca s-au oprit din mancat popcorn doar la efectele speciale. si ca sa imi inchei peroratia anti-americana: extraterestrii aceia umanoizi semanau foarte tare a amerindieni, o vina cu care traiesc, care va tot aparea in filmele americane. si toate regretele lor nu pot anula faptul ca sunt o natiune care s-a cladit pe exterminarea unei natiuni bastinase. profitul contra vietilor unor oameni sta la baza formarii lor ca popor. finalul victorios e fals, cat se poate de fals. regizorul a bagat o groaza de bani in film ( a se citi: in efecte speciale) si in promovarea lui, trebuia sa ii scoata de undeva. sigur va lua oscarul.
4.julie& julia - alt film de oscar. iubita plictisit teribil langa mine. mai avea putin si statea in cap numai sa opresc. da, e pretentios filmul si hilar pt noi. adica e un hobby sa faci mancare acolo. si ce fericita era cand si-a cumparat mojar si pisalog. sau avea 40 de ani cand a spart pentru prima data un ou. sau cum ii spunea instructorul ca trebuie sa devii parte din cutit pt a taia ceapa. chiar m-a amuzat. noi facem de mancare din necesitate. unele sunt mai norocoase si au ajuns sa dezvolte o pasiune din asta si aranjeaza frumos mancarea in farfurie. depinde banuiesc si de firea ta. cica un aspect placut contribuie la pofta de mancare. noi pofta de mancare avem oricum, timp nu prea. amuzant filmul, dar trebuie sa ai rabdare cu el. foarte multa rabdare. meryl streep nominalizata la oscar. e funny cum vorbeste pe nas si pretentios, dar ... atat.suntem obisnuiti sa o vedem jucand impecabil.
5.couples retreat - nu e film foarte bine cotat. dar mie nu imi plac foarte mult comediile si uite ca acesta apare aici pentru ca nu e foarte prost. e chiar ok. e de relaxare.
6. the hangover - cu siguranta ati vazut pana acum filmul acesta. daca nu, vedeti-l! la inceput pare asa din seria cu nunti, dar neah, va asteapta o surprinza. am ras cu lacrimi.
7. The Bad Lieutenant - un film cu nicholas cage intr-un rol care a devenit prea mult tipic pentru el. daca ai un rol de betiv sau drogat terminat - ai actorul: nicholas cage. nu ca ar juca rau, dar pt asa ceva a luat candva oscarul ( ah, cat de informata sunt despre premiile astea, eu, antiamericana -dar na, candva, descoperit filme interesante asa. si daca aveti filme europene ce credeti ca merita sa le vad, va ascult, chiar abia astept). revenind, filmul nu deloc slab, dar nici extraordinar. e ceva mai mult decat mediocru. daca vreti crima si politist, e ok.
8. everybody's fine - un film vechi, italian, reluat acum probabil la comanda lui robert deniro care, cum trece timpul!, acum e mai mult in roluri de pensionar. vorbit mult aseara, dupa film, cu iubita despre cum se straduie unii atat de mult sa pastreze imaginea de familie perfecta. daca e iubire sau egoism in a white lie. m-a impresionat, m-a pus pe ganduri. de la prima replica, iti dai seama ca e un film european la origine.
9. an education - vazut aseara, pe sarite. plictisitor, prea british si nu in sensul bun. joaca bine actrita tanara din rolul principal, dar ... cred ca sunt eu satula de moralizari. si din nou final fortat. a cata oara.

citit eu de pe vremea cand revistele de cinematografie erau despre filme si nu cancanuri, cine cu cine mai este si alte barfe, ca tarantino a reusit sa faca filme bune pt ca a cerut de la inceput sa nu existe difuzarea filmului ca test inainte de lansare pe piata. adica aduna un esantion reprezentativ de spectatori si la sfarsit acestia isi dau cu parerea si uite asa se modifica filmul. ca venii vorba, sfarsitul la ,, american beauty" a fost modificat intr-unul fericit prin acelasi procedeu. si cam asta e regula. de aceea avem asa filme, asa finaluri si cateodata filme asa discontinue ( macelarite la montaj).

tot asa citit in revistele acelea cu adevarat cinematografice - pro cinema era cam comercial, noul cinema era cu adevarat profesionist - un articol de centru despre un fel de - nu stiu cum sa ii spun - studiu csi de prin anii '50 prin care se spunea ca prin filme se poate americaniza lumea. suna a vadim, stiu. dar era cu citate din documentul csi si ... mi-a ramas fixat in memorie. deci, revin, stiti filme europene care merita vazute, spuneti-mi, dar nu almodovar, nu ratez un almodovar, sunt fan inarit.

FILM DE ARTA - am zis ca nu merita sa il includ in categoria anterioara. ,, Un chant d'amour" de jean genet. cica intra la expresionsm cinematografic francez. nu-mi pasa categorisirea. e un film frumos, foarte scurt, dar care se imprima pe retina. imagini ca niste fotografii, ca niste poezii. dansul acela atat de erotic. oh, nu e pt pudibonzi, are homoerotism si expunere de organe. dar e frumos. nu mai vreau filme care iti ofera simbolurile pe tava, care moralizeaza deschis, vreau filme care te lasa pe tine sa le descifrezi dupa firea ta, dupa sensibilitatea ta. vrea putina poezie, m-am saturat de proza fada.

citit apoi in pdf the thief's journal de jean genet. si critica lui satre la opera lui genet. si tot ce am putut afla despre aceste foarte foarte interesant personaj.

dap si era sa uit de un film frumos. dar uite poate actioneaza subconstientul, caci la filme de arta ii sta locul. terry gilliam e o alta manie a mea. apropo de filme care nu spun, care continua dincolo de ecran ca actorul care iese din pelicula din ,, trandafirul rosu din cairo" de woody allen. nu stiu de ce, in ultima vreme ma obsedeaza ideea centrala dintr-un film al lui allen cu un evreu care se tot transforma la propriu in functie de mediul, oamenii langa care statea. da, stiu care e interpretarea acestei obsesii. pot ghici si eu si voi ce ma deranjeaza. de ce ma simt putin ca acel evreu. si ma deranjeaza rau ca e asa. prefer sa nu dezvolt aici. unele lucruri trebuie lasate sa coaca.

The Imaginarium of Doctor Parnassus vazut in episoade, in mai multe zile caci cere mult filmul. ofera mai mult decat neuronii pe care te obliga sa ii folosesti, dar tot imi scapa semnificatia lui. spunea undeva la inceput ca pariu cu diavolul al dr parnassus era oamenii au nevoie de povesti. caut eu morala, caut eu cu disperare semnificatii, creierul meu fiind deformat de la prea multe filme americane? de revazut filmul dupa ce va inceta sa mai imi spuna ceva acum, la prima vizionare. fara sa ma gandesc aleg imaginile fantastice ale lui gilliam si ale lui tim barton ( alta iubire a mea) in fata celor de spoiala, de luat ochii mancatorului de popcorn ale lui cameron.

SERIAL - ,, Glee", aflat de acest serial cand citit ca o actrita care joaca in el e les asa cum foarte tare banuiam si eu. my gay radar works sometimes. serial tampitel, de adolescenti. dar va recomand episodul 4 care e cu un pusti gay, dap, totul e idealizat, tatal stia si il accepta, dar e amuzanta scena in care o echipa de fotbal danseaza. o gasiti si pe youtube, dar tot episodul mi-a placut foarte tare. e clar ca ideea e furata de la dansatorul acela, shane mercado care a postat pe youtube creand mari furori o reconstituiere a dansului lui videoclipul lui beyonce.

CARTI - de fapt una singura. citit si cartea lui genet, ,, the thief's journal" dar e traducere si mai e si in format pdf, de pe calc. am nevoie de o carte pe care sa pot insemna pasaje care imi plac si cand am citit, cu ce ocazie luat cartea. ce faci cu o carte in format audio? ii zgarii cd/dvd la pasajul care iti place? las sa raman eu asa conservatoare. sper sa nu ajungem si noi sa punem doar coperti in biblioteci pt ca dau bine.

ma numesc Rosu de orhan pamuk. ce am scris imediat dupa ce am citit: ,,. O carte care cuprinde totul, viata, iar viata are o poveste, totul are o poveste, calul din miniatura, copacul din miniatura, meddahul care se machiaza si imbraca ca o femeie, fie si moneda calpa, totul. O carte despre jumatatea de sec XVI, sfarsitul unei lumi, a unei arte, miniatura, si totul pe firul epic al unei roman politist. Povestea adevarata este a felului in care se povesteste. Din perspectiva miniaturii acelei vremi, totul e inauntru, totul conteaza, atentia acordata pt un singur capitol vreunui detaliu nu face decat sa sporeasca ideea ca totul conteaza, caci intregul spune povestea.
Se intelege ceva din ce am spus? Dincolo de multumirea ca am terminat cartea cum mi-am propus, nu e doar fascinatia pentru o altfel de lume, cum era cea japoneza?
Interesant ce spune acolo, daca va indepartati de ceea ce va creaza voua personalitate din dorinta de a fi ca cei din occident, nu veti ajunge ca ei, caci ei au inainte secole de experienta, doar va veti pierde pe voi."

MUZICA - imi propusesem candva sa spun despre grupurile si albumele care au tot rulat in playlistul meu tot anul 2009, dar cum nu am facut-o la timpul potrivit, si aici s-a adunat prea mult scris ramane doar sa enumar: kings of leon - ,, only by the night" (2008), la roux - album omonim 2009 ( facut pasiune pt vocalista, dar nu e, teapa - gayradar gresit), the gossip - ,, music for men" (2009). luat si discografia puscifer, dar single-ul ,, the mission" cu Milla Jovovich e o intamplare, ei cantand cam house. deci, neah. altfel, ramas pana la urma tot cu discografia de la lhasa, the white stripes si godsmack pe repeat. stiu ca nu par a se combina, dar la mine se combina foarte bine.

mai nou:
1. eh, din adolescenta mea de grunge, a revenit pearl jam si e asa placut sa canti iar pe versuri si muzica asa simpla. asa ca, bonus - pt ca stiu ca e chin sa citesti asa mult, dar asta imi e stilul - hai sa incercam impreuna versurile. daca si zambiti va iese mult mai bine: yeah, yeah, yeah, yeah, fight to get it back again
yeah, yeah, yeah, yeah, yeah ( numarat eu, sunt 4, apoi 5 yeah-uri)

the fixer

apoi, am fost eu asa de incantata ca a aparut in sfarsit sa fie cunoscuta, bagata in seama, o trupa de gothic punk foarte iubita de mine: scary bitches. ok, deci asta cere chiar videoclip: ,, lesbian vampyres from outer space"



nu aveam habar ca au un aspect asa glamour (kitschos de fapt) si cand am vazut prima data picioarele vocalistei in chiloteii aia sclipiciosi m-am intrebat daca nu sunt picioare de barbat. dar tot imi plac, tot mai dantui pe ele.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

iubiri interzise

muncim prea mult. nu, tu, iubire, muncesti prea mult. rar avem un week-end intreg al nostru. eu am parte de stres la serviciu. nicio sansa sa pot rezerva un loc la vreun hotel/ pensiune in afara. las ca trece. si o sa fim mai puternice trecand prin asta. se aduna doar, se aduna si e greu. si uite asa trebuie sa profiti de orice oportunitate. mergi la teatru sa intrebi pt o colega de o piesa si intrebi intr-o doara daca se mai joaca ,,iubiri interzise" si fara sa eziti cumperi biletele. abia dupa realizezi ca atunci cand era spectacolul treb sa fii in alta parte si nu iti statea rau niste bani in plus. dar na, asta a fost primul impuls. nu e rau cateodata sa actionezi din impuls.

pana la spectacol iti tot repeti si spui oricui vrea sa auda sau nu - ca mergi la teatru! mergi la teatru! ai doar o ora libera inaite de piesa si afli de pe net ca piesa e de mishima. mishima acela despre care am scris legat de o carte execrabila - ,, soare si otel", cel care s-a sinucis in mod suspect atrang dupa el si un fel de secta de pustani debusolati. apoi citeste despre mishima dramaturgul. afli despre teatrul No ca e traditional, ca implica mai mult miscare de scena si deja iti scade de tot moralul. incerci sa ramai zambareata. in ultima clipa ii spui si iubitei ca na, s-ar putea sa nu fie extraordinara piesa. pai si de ce am mers? ca mi-au zis mai multe persoane ca s-ar putea sa imi placa. aha. si nu mai spune nimic, dar deja ii poti citi gandurile.

atunci iti spune si ea - ea care e franta de la serviciu acela care iti roade creierul pana te tampeste, pana te transforma intr-un automat - ca nu a mai fost niciodata la teatru. niciodata, niciodata? nu. nici cand erai copil, la teatru pt copii? zice ca nu. sau poate da. hm, deja iti intri in rol. deja esti mandra cand o conduci pe dalele de marmora de la national, pe scara impozanta. si ii spui ca vai, unde o fi garderoba? ca, na, garderoba - teatru, tot tacamul. te intreaba daca trebuia sa se imbrace in vreun fel. damn, ce bine ca nu mi-ai zis de acasa ca nu ai mai fost la teatru ca altfel si eu eram mai stresata, cine stie cat pierdeam sa imi aleg toalele.

zice ca sala e saracacioasa. ii promiti ca o vei duce la odeon, acolo sigur ii va placea sala. si te rogi sa fie buna piesa, dar o asiguri ca nu te vei supara daca va adormi. pot sa si sforai? a, nu, asta nu, te rog. si razi. la naiba, stam si in randul din fata, ne vad actorii, le stricam puterea de concentrare.

si piesa intarzie. scot ciocolata, o si mancam. trebuia sa fie surpriza pt la pauza. eram eu sigura ca va fi cu pauza. din lipsa de preocupare, dezvolt antipatie fata de vecina de scaun. adica vine din spate, sigur a platit pt un scaun din ala cu reducere si mai tine si un scaun liber, cel dintre mine si ea, ca sa isi intinda ea picioarele. tu simti ca incep sa dezvolt sentimente neplacute. ma rogi sa ma abtin. ma razbun trantindu-mi geanta peste geanta fantezi - ma lasi, fantezi? - a madamei celei nesuferite. ma simt mai bine cand tipa se uita la mine urat. daca nu era scaunul ala sigur o impingeam tot spectacolul cu cotul. norocul ei.

clar stresul incepuse sa se adune. toata ziua fusesem la un pas sa plang. dar stiti in continuu, ma abtineam. una din zilele alea naspa. in care totul e gri. nu, e negru. stiu si eu de ce, stii si tu de ce. nu imi place sa dormim certate, suparate, ma trezesc intr-o dispozitie nu foarte buna. slaba scuza, mai curand pms.

incepe spectacolul, telefoane pe mut. imi dai un cot, vezi e japoneza. dap, la toanele pe care le aveam eram deja sigura ca nu va fi japoneza in piesa. candva la bulandra a mai fost o piesa cu o japoneza in rol principal. nu mi-a placut piesa, am dat vina ca jucase dublura. acum intrebasem in ultima clipa daca va juca ea, iar tanti de la bilete mi-a zis intai ca nu a mai jucat de mult, iar apoi vazandu-mi reactia, ca poate, a vazut-o repetand. da, siiiiigur.

dap, a jucat japoneza. nu vorb foarte bine romaneste, nu cred ca e de profesie actrita, dar a dat un alt sens primei piese ( spectacolul contine doua piese apartinandu-i lui mishima). adica in piesa ea juca rolul unei tipe care traieste departe de realitate. traumatizata de parasirea unui iubit nu poate trece peste si il tot asteapta in gara sa vina.

am tot discutat dupa daca in prima parte, iubirea interzisa era cea lesbiana. am zis ca nu e asta. avem doua tipe - una de 40, o pictorita, interpretata f frumos de teodora mares si pustoaica traumatizata. da, seamana putin cu un roman despre care am vorb eu pe blog, al lui kawabata - ,,frumusete si intristare" - ocazie cu care mi s-a si recomandat sa merg la aceasta piesa pt ca seamana. dar ... am intalnit foarte des subiectul acesta in cartile japoneze, o tanara care ramane inghetata in timp pt ca un barbat nu si-a respectat promisiunea, pt ca a fost dezonorata de un barbat casatorit care a refuzat apoi divortul. ( yoshiyuki - ,, pana la lasarea serii", nu o carte prea rasarita, e un alt exemplu al obsesiei pt virginitate intr-o societate traditionala sau prezentata traditionala caci am doar perspectiva unor barbati pana acum).

de ce nu cred eu ca e iubire lesbiana acolo. si am vazut ca iubita e de aceeasi parere. pictorita de 40 de ani zice de mai multe ori : sunt singura, nu am fost iubita, nu mai sper sa am vreodata pe cineva. o rascumpara pe hanako de la gheise si devine pet-ul ei, animalutul ei de casa, ca sa aiba si ea un suflet langa ea. este aceasta iubire? e boala. ( faptul ca a jucat japoneza a facut ca acest pet sa fie mai exotic, lumea in care ea traieste mai indepartata).

personajul hanako ramane insa frumos prin poezia pe care o implica. caci aici are dreptate pictorita: e un diamant slefuit, perfect. traind prea mult in lumea ei, chiar si atunci cand se va intoarce barbatul iubit(marius bodochi), nu il va mai recunoaste. in lumea ei, el arata altfel. in lumea ei, timpul inghetase. asteptarea devenise starea ei. implinirea era exclusa.

daca e iubire interzisa in aceasta prima piesa, ,,hanjo", nu e vorba de iubirea dintre doua femei, ci dintre cineva care nu mai spera si cineva care traieste in vis. frumoasa imaginea teodorei mares strangand cu adoratie kimonoul lui hanako sau intinzand cu durere mana spre femeia care nu poate fi niciodata a ei.

a doua parte a spectacolului de la national e altfel. primul mi-a parut poetic, te impinge la vis. al doilea revolta, intriga, eu - na, recunoasc, am plans si uite asa m-am descarcat de tot stresul. mi-a fost mai bine dupa.

cei care au un frate sau o sora stiu despre ce vorbesc. intre doi frati care se iubesc foarte mult de multe ori e greu sa te strecori. e o legatura acolo care o depaseste pe cea pe care o poti avea cu altcineva. iubirea fata de cel/cea de un sange cu tine e indestructibila. si ii esti mama, sora, iubita, prietena, confidenta - tot.

aceasta e iubirea interzisa din a doua parte - ,, seijo". nu cred ca e vorba de incest. niciodata nu se face vreun apropo. voi daca vedeti piesa poate vedeti altceva. ochiul celui care vede, mintea celui care interpreteaza din perspectiva propriilor experiente schimba cheia piesei. da, e un moment in care cei doi frati se tin de mana, dar treb sa fii pe faza, sa prinzi scurtul moment.

ai asa o sora - fumiko - jucata frumos de carmen ungureanu ( doamne ce inalta e, si frumoasa, dar altfel, parca e din neam germanic, toti pareau pigmei pe langa ea). ea e sora care se prostitueaza pt a ii intretine fratelui iluzia unei vieti pline de bani, cu jocuri de noroc si mese la restaurante. apare apoi un frate mai mic, yuichi - marius manole, foarte credibil in rautatea mascata. (l-am recunoscut ca sigurul actor rezonabil din piesa aceea bulevardiera de la green hours - ,, sta sa ploua"). nu e neglijabil amanuntul ca fratele e foarte mic cand mama ii paraseste pt un alt barbat. ramasa ca mama surogat, sora devine tinta razbunarii, dar si adoratiei oedipiene. si isi accepta cu seninatate soarta. accepta moartea, o stie, o anticipa. o asteapta. alta iesire oricum nu exista.

deja si tu ca spectator banuiai ca nu avea cum sa se termine piesa cu fratele plecand cu iubita dupa ce a vandut casa - singurul avut care le ramasese. nu avea cum sa se incheie cu sora prostituata pe drumuri.

rolul amantei fratelui nu e foarte generos - brandusa mircea in rolul lui natsuko, dar e frumoasa replica aceea cu: intre voi nu ma pot strecura, nu e loc pentru mine.

trista, dar eliberatoare. prima data cand am simtit la propriu catharsisul de care tot auzeam legat de literatura, teatru. aveam nevoie. am iesit zambind de la teatru, am adormit zambind.

va recomand piesa. cu siguranta voi veti vedea altceva.

*dap, dupa discutii aprinse legate de donarea de sange, am cam decis sa merg si eu. cauza pe care ea o tot sustine, o propaga, atrage si altii sa doneze - mie nu imi prea placea. e mult de explicat. sa spun pe scurt ca iubita prefera a low profile ca lesbi. am incercat sa ii spun ca nu demult daca te declarai gay nu aveai dreptul sa donezi. cica era mare posibilitatea, in cazul tau ca gay, sa fii infectat cu boli transmisibile si de aceea. oricum, am decis ca e stupida ambitia. dupa lozinca mea noua- ia totul pe rand, nu te mai agita atat - voi face acum cum cred ca e corect. cand se va pune problema pt altceva, fiecare va decide cum crede mai bine. asa voi face eu, asa va face si ea. ambitia nu isi are locul cand e ceva mult mai important - vietile unor oameni.

queer as folk sau the L world ?

queer as folk am inceput sa vad demult, sa zicem de prin primava anului trecut, am savurat fiecare episod, nu ma mai saturam, parca eram dependenta. de the L world am aflat curand dupa aceea si desi am facut rost de prima serie m-am plictisit ingrozitor. a trebuit sa termin toate cele 5 serii din queer as folk ca sa ma conving sa ma uit si la the L world. si recunosc, prima serie din serialul lesbi l-am sarit, chiar nu m-a atras. sunt subiectiva, sunt, dar si ce? doar aici imi spun frumos parerea mea, proprie si personala.

am lasat sa treaca o luna de cand am terminat de vazut si cele 6 serii( si umpic) din the L world in speranta ca voi fi mai putin partinitoare. degeaba. dar sa o luam cu inceputul.

de ce imi place queer as folk? ok, in ambele seriale un grup de prieteni/ prietene cu personalitati diferite. imi pare insa ca personajele in queer as folk evolueaza si evolueaza credibil, in timp ce in the L world personajele sunt deja formate, tot ce fac confirma doar.

sa spunem ca nu ati vazut serialele si incerc aici un mic rezumat, din cate imi amintesc si eu.

queer as folk are in centru patru prieteni, e bine ca sunt putini ca asa tii si tu minte. preferatul meu e emmett - gayul mereu vesel, care macar are bunul simt sa zambeasca pentru a nu-si intrista prietenii chiar si cand e suparat, care isi sustine mereu amicii la greu. e chelner, apoi are o afacere in cattering, apoi e prezentator la tv. din ultima ipostaza aflam de gay-ul simpatic, de serviciu, singura ipostaza din care pot fi acceptati - asexuati. mi-a placut partea asta, pt ca recunosc, m-am intrebat daca nu cumva de aceea imi e simpatic si mie. daca nu cumva de aceea am tot avut amici gay. m-am intrebat apoi de ce iubita nu poate sa accepte in jurul ei tipi gay, nu tipe, tipe tot sunt, dar tipi nu. zice ca i se pare scarbos sa vada barbati sarutandu-se si i se intoarce pe dos stomacul daca doar isi imagineaza sex intre barbati. mi-a spus asta de la inceput, inca nu am reusit sa o schimb. am observat ca nu prea se simte bine nici in prezenta barbatilor straight. lumea ei e populata de femei. eu ma inteleg mai bine cu barbatii. pt ca imi plac distantele.

asta e un serial bun pt mine. care iti pune intrebari, care se prelungeste in viata ta.

dar sa continuam. alt personaj in film, da, si le enumar in ordinea preferintelor, constienta ca asta spune ceva despre mine, este ted. ted e tinta tuturor glumelor proaste la inceputul serialului. personajele sunt obsedate de imbatranire si isi petrec o parte din timp la sala. in afara de ted, toti se apropie de varsta fatala de 30, eh eu am depasit-o si nu am murit. dar na si eu avut atunci problemele mele, intrebarile mele existentiale. ted e ratatul. dependentul de filme porno si site-uri pentru adulti. contabil dat afara pentru ca l-au prins ca si-o freca ( ups, am zis-o) la serviciu. dar na, problema era ca o facea pe site-uri gay. not fair, i know. he knows. dar cui ii pasa? isi face o afacere in care unii si-o frecau in direct, emmett devine mare star acolo, de - se pare ca era f dotat, desi pasiv, acum de ce isi inchipuiau toti ca ar fi o contradictie problema lor. dar serialul isi propune sa distruga mituri. asta e important. ia ca o mai zicem o data.

serialul isi propune sa distruga mituri. mituri ale straighterilor despre lumea gay, mituri ale gay-ilor despre ei insisi.

nu stiu cum i se duce naibii afacerea. ah, cred ca ceva legat de un minor angajat. si apoi incepe sa fie dependent de droguri, cristal. e violat cand era dopat bine. frica de sida. tema aceasta tot revine. mai multe personaje se tem de , ii jura celui de sus ca daca testul iese negativ, vor fi straight, se vor transforma. apoi are si o perioada in care se crede vindecat prin credinta. si traieste cu o lesbiana si aia cica vindecata. de fiecare data prietenii il ajuta. iubeste mereu prost, timpul intalnirii nu e bun sau persoana. depresia, deruta par a-l defini. parca in ultima serie isi gaseste si el pe cineva, dar in cazul lui, cine poate fi sigur ca va dura? ah si sa nu uit partea amuzanta la el: are lipici la femei straight, pare straight.

altul la rand : michael novodny. polonez nume, nu? el e folk-ul din titlu. e baiatul simpatic din vecini. acum mi-am amintit: nu v-am zis unde se petrece actiunea si asta conteaza.

Pittsburgh, Pennsylvania - nu ma pricep eu asa de tare la geografia sociala, politica a Americii, dar nu imi pare un oras asa mare. adica na, era altceva daca era in new york, personajele ar fi reprezentat alte personalitati. serialul a fost intai britanic, e o preluare, seria originala nu am vazut-o, chiar ar fi timpul ( daca fac rost va zic ce si cum). oricum banuiesc eu ca ideea centrala a serialului, de unde si titlul, de la britanici provine. acum ma aventurez cand spun ca :

scopul serialului este sa arata viata gay-ilor asa cum este, cu preocuparile specifice ( o buna parte din film are loc fie in sala, fie intr-un club gay - babylon), cu relatiile lor ( fie pasagere din dorinta sau din ghinion, fie de lunga durata), cu manifestatii, proteste sau apatie. acum, scopul am crezut ca este sa ii arate ca oameni obisnuiti. ca omul de langa noi. dar ei traiesc izolati, au o strada a lor in pittsburg, isi organizeaza un grup al lor de patrulare cand au probleme.

ramasesem la michael. micut de statura, oarecum delicat desi merge si el la sala, dragutel, dar sters dupa mine. parca tot hazul, toata energia a fost transferata mamei lui care pare uneori sa il sufoce. debbie e o tanti simpatica, mereu cu tricouri sau veste in care e impopotonata cu insigne prin care se recunoaste mandra ca are fiu gay , e mereu in fruntea toturor manifestatiilor pt drepturi gay, o roscata focoasa, plina de nervi ( da, stiu , peruca e roscata, dar o caracterizeaza). are intotdeauna cercei care i se asorteaza vestei si emaneaza energie, e mama pe care cred ca toti ne-am dori-o. e mama tuturor din film :))

michael e la inceput sef de sala sau de distributie la un hipermarket, ascunde de colegi ca e gay. e dat afara nu mai stiu exact motivul, daca e pt ca se afla ca sau nu. oricum, asta e un pas inainte pt ca isi va implini visul: va cumpara un magazin pentru reviste cu benzi desenate. michael nu vrea sa se faca mare. si e bine ca el are cea mai reusita relatie din film, cu un tip gay, foarte simpatic, infectat cu hiv. ( din nou apare tema bolii secolului). unchiul lui michael, unchi din partea mamei, va muri de sida, prin seria a treia cred.

brian - poate ar fi fost normal sa incep cu el. el e sex simbolul serialului, cel dupa care saliveaza toti. toti din film si dintre spectatori. acum, eu nu am inteles ce mare mascul e el, nu arata rau - sa nu ma intelegeti gresit, dar nici asa mare frumusete nu imi pare a fi. si cand prin seria a doua, a treia i-au mai tras si o freza cu perciunii lungi, chiar mi-a parut uratel. stie ce vrea - ce e al lui e al lui. nu vrea sa se casatoreasca, nu vrea sa imite lumea straight. lupta contra modelelor, conventiilor. pare cel mai realist dintre toti. e un sex machine, asta nu oboseste niciodata. viata lui e la babylon, in club, mai curand in the dark room of babylon.

dar si el se va normaliza cand isi gaseste nasul - un pusti. minor cand se cunosc. justin. blondut, minion, versatil, destul de matur pentru varsta lui. si el stie ce vrea. vrea o relatie stabila. vreo 4-5 ani accepta relatia deschisa impusa de brian, apoi il paraseste si asa il determina sa recunoasca ca il iubeste si ... sa ii accepte termenii. ok, suna cam a santaj, dar in serial nu e chiar asa.

casatoria , lupta pentru drepturi egale -sunt subiecte abordate in film, sunt teme ale mai multor episoade. isi cer dreptul de a fi tratati ca egali. si serialul se incheie subru, cu siguranta nu pe placul celor care se uitau pentru divertisment la film: acceptarea prop 8 inseamna distrugerea comunitatii, multe personaje deja isi anunta plecarea in canada unde se pot bucura de drepturi.

da, si nu era sa inchei rezumatul fara sa spun de cuplul de lesbi din film. melanie si lindsay sunt partenere de mult timp, nu mai retin daca sunt casatorite sau o fac in film. familia e centrul vietii lor. vor avea copii prin inseminare - un baiat de la brian, o fetita de la michael. brian renunta mai usor la tutela copilului, michael - familist si el - nu vrea sa auda.

mai sunt si alte personaje in film. adolescentul infectat cu hiv, fortat de mama lui sa se prostitueze, izolat in scoala, infiat de michael si ben - partenerul lui care sufera de aceeasi problema.

acum poate si voi v-ati pus pus intrebarea mea. cate actori din film sunt gay? actorii care ii joaca pe justin, emmett si ben.lindsay - e bi. restul recunosc fara fasoane ca doar joaca un rol. si il joaca bine.

cica, ca personaj in queer as folk as fi emmett asta intr-un quiz in care ultima intrebare si cu singuranta hotaratoare era: ce personaj imi place mai mult din serial? in alt quiz eram justin daca eram tip si melanie daca eram tipa. thank god i'm not ted ! :P

the L world - a fost un act de vointa, adica ce nu pot, adica ce, e mai tare decat mine care am citit carti ce nu se pot citi, care am citit vol II dintr-o carte care avea III volume si un titlu cat un rand si asta la 12 ani? ei, las ca le arat eu lor. asa a inceput cel putin. recunosc ca dupa a reusit sa ma prinda in unele episoade si sa ma surprinda in altele.

actiunea are loc in L.A. asta conteaza. conteaza pentru ca personajele sunt superficiale. se plimba din relatie in relatie, isi schimba partenerele intre ele si mai fac si un chart in care se lauda cu asta. dap, asta e ideea centrala in film. chartul asta nenorocit. acum hai sa ne intelegem. un gentleman nu zice ce a facut cu o tipa, nu zice cum a fost si cu cine a fost. nu dezvaluie. e gentleman, damn it! si zisa asta, zicala asta, expresia asta sau ce o fi e valabila pentru mine si al doamne. eh, tipele astea din film o spun, si o spun pe net, si se lauda sa afle toata lumea cu cate s-au culcat si mai ales cu cine. si se iau la intrecere. care are reteau mai mare, care e mai tare. daca voua vi se pare normal, inseamna noi ca vorbim limbi diferite.

scopul serialului the L world e sa arate ce fun e sa fii lesbi. dah, si cum apare un nou personaj in film poti pune fara grija pariu ca e lesbi sau macar curioasa sa incerce. dupa o vreme te plictisesti sa mai pui pariu ca oricum reteta e mult prea usoara.

dap, am inceput urat cu criticile. corect era sa incepem frumos cu personajele, cu actiunea, dar vedeti voi, eu nu m-am recunoscut in film, poate pt ca sunt bi, o sa ziceti voi, eu o sa va spun pt ca eu nu imi schimb partenerii/ partenerele mai des decat desuurile.

cu cine sa incep? uff, alice sa zicem. e bi. ea e creierul retelei publicate pe net. ii place the dick, dar are relatii cu femei. ah, frumos cand dupa ce ii moare iubirea de o viata, dana, sare in bratele si saruta pe ultima iubita a fostei ei iubite. acum daca incepem cu iubita iubitei iubitei e clar ca nu o sa ma intelegeti nimic, dar vezi avea senzatia pe care am avut-o si eu, caci sirul relatiilor se tot incurca si daca sari episoade nu mai pricepi nimic, adica asta nu fusese cu ailalta care fusese cu ailalta si acum e cu asta? ha???

alice e redactor la radio, apoi ajunge la tv. e cumva aceeasi situatie in care apare si emmett. care e ipostaza din care e acceptat gay-ul de majoritatea de rumega in fata tv-ului? emmett e amuzant ca sfarseste dat afara cand isi arata chiloteii, alice e dramatica cand citeste scrisoarea unei adolescente fugite de acasa pt ca nu o acceptau parintii. in the L world chiar daca apare un subiect mai serios, care ar putea fi valorificat pt ceva un scop mai general ( drepturi gay, probleme cu care se confrunta gay-i), intotdeauna subiectul e tratat la repezeala si schimbat in ceva ce a fost, ti s-a parut, ai sperat ca prostul degeaba.

un astfel de subiect serios este cancerul la san. dana - un personaj din grupul central moare din cauza acestei boli. intr-un quiz eu eram dana. nu m-a incantat f tare ideea. dana e femeia fara buze, cand zambeste i se vede gingia. are o silueta de am suspectat-o de anorexie. cred ca intrebarea cu la ce ora te trezesti si daca sari din pat m-a incadrat la dana. ah, ce superficiala pot fi si eu! dana e un personaj interesant. campioana la tenis, un fel de simbol pe lesbiene cand isi recunoaste preferintele si isi anunta nunta. in fine, ea nu prea vrea sa recunoasca ce este, mai mult altele o fac pentru ea.

ma asteptam ca la moartea danei, celelalte personaje sa isi faca macar un test sa verifice daca. dar, regizoarea a fost asaltata de scrisori din partea spectatoarelor ( si cu siguranta si spectatorilor - caci serialul abunda in scene soft porn) in care moartea danei si subiectul bolii au fost criticate. vrem distractie, vrem circ ! eh, atunci circ va dam, caci voi conduceti serialul, nu eu.

exista parca o cursa de ciclism pentru lupta impotriva cancerului la san si personajele isi aleg sa-si numeasca grupul in memoria danei, apare acolo si un altar pt dana, dar ... too late, no effect.

Jenny Schecter - nice name, ha? evreica, bi. intr-o relatie de mult timp cu un vechi prieten, ea e curioasa din vecini de curand mutata in L.A. dintr-un orasel de provincie. e nesuferita la inceput. e bisexuala care nu stie ce vrea. banuiesc ca faptul ca arata bine actrita a pastrat personajul. pacat ca din cauza ei a trebuit sa dispara karina. oh, kariiiiiiina. inalta, cu turban, un personaj parca din basm. dap si karina innebuneste pt ca jenny asta, scriitoarea, nu se poate hotari. si sfarseste cum o merita parasita de iubit dupa ce s-a casatorit cu el, undeva in pustietate. nu v-am zis ca ie multa drama in serialul asta, socuri peste socuri, una telenovela lesbi.

jenny se dovedeste in seriile urmatoare de fapt lesbi, ca adica ea nu stia ca e lesbi si asa a aflat. got it? numai ca ii place sa domine si ea e miniona asa ca ... daca domina o face prin rautate, prin intrigi. ea este alter -egoul regizoarei caci apare un film in serial care are chiar subiectul serialului. mare chichita. sigur si serialul din realitate este asa haotic si discontinuu pentru ca actritele si oamenii din spatele ecranului nu stiau sa fie profesional si se culca care mai de care pe unde apuca si mai cu cine.

serialul se termina cu jenny moarta. ca s-a sinucis sau a fost omorata nu aflam ca asa a vrut regizoarea sa isi asigure o alta serie, probabil.

shane e sex simbolul serialului. e varianta lesbi pentru brian. iar reactia a fost acceasi. ma gandesc ca in lumea aia L.A. se poarta slabanoagele. e femeia snur. si cu o freza al naibii de ciudata in conditiile in care ocupatia ei este de hair-stylist. exista o scena in film cand shane nimereste in comunitatea latino si se intalnesc cu o coafeza din astea de suburbie. si normal, coafeza ii zice ca treb tunsa. dap, a fost total de acord cu ea. bagat aparatul si lasat parul sa ii creasca normal apoi.

shane e sex machine si ea. ca de aia e sex simbol, toate fetele moare dupe ea. dar ei nu ii pasa de chart. o face de amorul artei. si are si ea parte de un justin al ei. o spanioloaica focoasa pe care insa o va parasi la altar. apoi shane se intalneste cu o alta sfaramatoare de inimi, alta latino dar asta chiar vroia intrecere. si shane ca ei nu ii pasa. whatever. va zic shane nu e interesanta.

apare si in the L world un cuplu stabil de familiste gen melanie si lindsay. dar ... ce diferente. lindsay o singura data calca stramb si era sa ii fie fatal pentru relatie. si beth si tina au un copil si de multi ani impreuna, dar beth o tot inseala pe biata tina, se tot despart, se tot impaca, se tot despart, se tot impaca. si tot asa, la infinit.

alaturi de karina, ah, oh, vai , kariiiiiiina, alt personaj care mi-a placut este tasha. probabil multe dintre cele care au vazut serialul nici nu o tin minte. tasha apare in ultimele doua serii. e ofiter in armata. tipa de culoare, care au un ras asa de frumos, sanatos. cea care nu e ca alice, care vrea o relatie, nu o aventura. tasha e obligata sa renunte la viata ei- armata cand e suspectata ca e lesbi. asa si? renunta si serialul continua de parca nimic nu s-a intamplat. ce frumos ca ea a ales iubirea in locul carierei de o viata. si gata. pacat. alta sansa ratata ca filmul sa fie altceva decat scene de frecus prin toate locurile posibile si imposibile. apropo, de curiozitate, am contorizat cat dintr-un episod e cu scene din astea. mai mult de jumatate. ele fac raiting, nu subiectul usurel, predictibil.

casatoria - nici nu e abordata ca subiect. adica personajele vor sa se casatoreasca. merg in canada si gata. nicio probl ca nu pot in tara lor. beth si tina refuza sa se casatoreasca pana nu pot sa o faca in tara lor. si asta o spun cand vor sa infieze un copil si intreaba bunicii copilului, in treacat.

exista o parada gay, parca prin seria a doua. spectacol. dana isi pierde fratele pe acolo. afla ca e si el gay. si cam asta e tot.

superficialitatea e acceptata, e un dat, constientizat- nu devine motiv ca sa te incrunti, daca te incrunti faci riduri, noi vrem sa te bine dispunem prin acest serial. exista in serial o tipa butch moira - dar butch nu se poarta in L.A. butch inseamna ca esti barbat, nu cumva esti barbat de fapt? si normal moira devine trans - si tot serialul are tzatze in continuare, dar nu se poate decide sa schimbe si partea de jos. si apoi ramane si gravida, caci odata cu constientizarea faptului ca e de fapt barbat in interior i se schimba si preferintele : e lesbi cand e butch, e gay cand e barbat. moira- butch/ max- trans e un rezultat al serialului care face doi pasi inainte si unul inapoi. si uite asa avem un personaj care nu e nici una, nici alta, nici nimic. moira butch era draguta, max cu barba arata de iti vine sa te impusti. asta era intentia lor?

sunt foarte multe personaje in the L world, atat de multe incat n-as mai termina niciodata daca le-as lua la rand. asta e un alt pacat al serialului, prea multe personaje, prea multe, le pierzi numarului si se tot cupleaza intre ele - dar cred ca asta v-am tot spus.

mai e nevoie de incheiere? e clar care e serialul pe care il prefer, pe care vi l-as recomanda. cica queer as folk a fost difuzat la purple tv, asa scrie in wiki. the L world - cu cele 6 serii + un episod de continuare si explicatii - nu inca, las ca nu ati pierdut nimic. ma dau si eu cu parerea.

si cand te gandesti cate shane sunt pe site-urile de socializare, cate bimbo girls luate din acest serial minune... deci, daca mai auziti propunerea ,, nu vreti sa avem si noi un chart ca in the L world?" sa stiti ca vi se propune sex in grup intr-un sens sau altul.

* la multi ani! la multi ani! stiu ca e trecut de jumatatea lui ianuarie, dar uite ca va zic si eu acum cand am gasit putin timp sa mai scriu pe aici. scuze, munca, asta e.
** si nu va ziceam cine e gay- bi sau straight dintre actritele din the L world. e frumos si aici caci majoritatea refuza sa raspunda la intrebare. avem asa: alice ( les), tina ( bi). si cam atat. ar mai fi si dylan, dar e un personaj secundar, putin important. faptul ca actrita principala din serial, idolul atator adolescente refuza sa isi decline preferintele e de tot rasul.

luni, 4 ianuarie 2010

vocea



Montreal -37 de ani, 1 ianuarie 2010, dupa 2 ani de lupta cu cancerul la san, moarta in apartamentul sau. sec, comunicat de presa. cand o ascultam ieri nu stiam

cand iti vine sa te ascunzi in coltul camerei si te legani si doar vocea ei poate exprima ce simti. Vorbe ...

my name, my name, nothing is the same