sâmbătă, 23 ianuarie 2010

iubiri interzise

muncim prea mult. nu, tu, iubire, muncesti prea mult. rar avem un week-end intreg al nostru. eu am parte de stres la serviciu. nicio sansa sa pot rezerva un loc la vreun hotel/ pensiune in afara. las ca trece. si o sa fim mai puternice trecand prin asta. se aduna doar, se aduna si e greu. si uite asa trebuie sa profiti de orice oportunitate. mergi la teatru sa intrebi pt o colega de o piesa si intrebi intr-o doara daca se mai joaca ,,iubiri interzise" si fara sa eziti cumperi biletele. abia dupa realizezi ca atunci cand era spectacolul treb sa fii in alta parte si nu iti statea rau niste bani in plus. dar na, asta a fost primul impuls. nu e rau cateodata sa actionezi din impuls.

pana la spectacol iti tot repeti si spui oricui vrea sa auda sau nu - ca mergi la teatru! mergi la teatru! ai doar o ora libera inaite de piesa si afli de pe net ca piesa e de mishima. mishima acela despre care am scris legat de o carte execrabila - ,, soare si otel", cel care s-a sinucis in mod suspect atrang dupa el si un fel de secta de pustani debusolati. apoi citeste despre mishima dramaturgul. afli despre teatrul No ca e traditional, ca implica mai mult miscare de scena si deja iti scade de tot moralul. incerci sa ramai zambareata. in ultima clipa ii spui si iubitei ca na, s-ar putea sa nu fie extraordinara piesa. pai si de ce am mers? ca mi-au zis mai multe persoane ca s-ar putea sa imi placa. aha. si nu mai spune nimic, dar deja ii poti citi gandurile.

atunci iti spune si ea - ea care e franta de la serviciu acela care iti roade creierul pana te tampeste, pana te transforma intr-un automat - ca nu a mai fost niciodata la teatru. niciodata, niciodata? nu. nici cand erai copil, la teatru pt copii? zice ca nu. sau poate da. hm, deja iti intri in rol. deja esti mandra cand o conduci pe dalele de marmora de la national, pe scara impozanta. si ii spui ca vai, unde o fi garderoba? ca, na, garderoba - teatru, tot tacamul. te intreaba daca trebuia sa se imbrace in vreun fel. damn, ce bine ca nu mi-ai zis de acasa ca nu ai mai fost la teatru ca altfel si eu eram mai stresata, cine stie cat pierdeam sa imi aleg toalele.

zice ca sala e saracacioasa. ii promiti ca o vei duce la odeon, acolo sigur ii va placea sala. si te rogi sa fie buna piesa, dar o asiguri ca nu te vei supara daca va adormi. pot sa si sforai? a, nu, asta nu, te rog. si razi. la naiba, stam si in randul din fata, ne vad actorii, le stricam puterea de concentrare.

si piesa intarzie. scot ciocolata, o si mancam. trebuia sa fie surpriza pt la pauza. eram eu sigura ca va fi cu pauza. din lipsa de preocupare, dezvolt antipatie fata de vecina de scaun. adica vine din spate, sigur a platit pt un scaun din ala cu reducere si mai tine si un scaun liber, cel dintre mine si ea, ca sa isi intinda ea picioarele. tu simti ca incep sa dezvolt sentimente neplacute. ma rogi sa ma abtin. ma razbun trantindu-mi geanta peste geanta fantezi - ma lasi, fantezi? - a madamei celei nesuferite. ma simt mai bine cand tipa se uita la mine urat. daca nu era scaunul ala sigur o impingeam tot spectacolul cu cotul. norocul ei.

clar stresul incepuse sa se adune. toata ziua fusesem la un pas sa plang. dar stiti in continuu, ma abtineam. una din zilele alea naspa. in care totul e gri. nu, e negru. stiu si eu de ce, stii si tu de ce. nu imi place sa dormim certate, suparate, ma trezesc intr-o dispozitie nu foarte buna. slaba scuza, mai curand pms.

incepe spectacolul, telefoane pe mut. imi dai un cot, vezi e japoneza. dap, la toanele pe care le aveam eram deja sigura ca nu va fi japoneza in piesa. candva la bulandra a mai fost o piesa cu o japoneza in rol principal. nu mi-a placut piesa, am dat vina ca jucase dublura. acum intrebasem in ultima clipa daca va juca ea, iar tanti de la bilete mi-a zis intai ca nu a mai jucat de mult, iar apoi vazandu-mi reactia, ca poate, a vazut-o repetand. da, siiiiigur.

dap, a jucat japoneza. nu vorb foarte bine romaneste, nu cred ca e de profesie actrita, dar a dat un alt sens primei piese ( spectacolul contine doua piese apartinandu-i lui mishima). adica in piesa ea juca rolul unei tipe care traieste departe de realitate. traumatizata de parasirea unui iubit nu poate trece peste si il tot asteapta in gara sa vina.

am tot discutat dupa daca in prima parte, iubirea interzisa era cea lesbiana. am zis ca nu e asta. avem doua tipe - una de 40, o pictorita, interpretata f frumos de teodora mares si pustoaica traumatizata. da, seamana putin cu un roman despre care am vorb eu pe blog, al lui kawabata - ,,frumusete si intristare" - ocazie cu care mi s-a si recomandat sa merg la aceasta piesa pt ca seamana. dar ... am intalnit foarte des subiectul acesta in cartile japoneze, o tanara care ramane inghetata in timp pt ca un barbat nu si-a respectat promisiunea, pt ca a fost dezonorata de un barbat casatorit care a refuzat apoi divortul. ( yoshiyuki - ,, pana la lasarea serii", nu o carte prea rasarita, e un alt exemplu al obsesiei pt virginitate intr-o societate traditionala sau prezentata traditionala caci am doar perspectiva unor barbati pana acum).

de ce nu cred eu ca e iubire lesbiana acolo. si am vazut ca iubita e de aceeasi parere. pictorita de 40 de ani zice de mai multe ori : sunt singura, nu am fost iubita, nu mai sper sa am vreodata pe cineva. o rascumpara pe hanako de la gheise si devine pet-ul ei, animalutul ei de casa, ca sa aiba si ea un suflet langa ea. este aceasta iubire? e boala. ( faptul ca a jucat japoneza a facut ca acest pet sa fie mai exotic, lumea in care ea traieste mai indepartata).

personajul hanako ramane insa frumos prin poezia pe care o implica. caci aici are dreptate pictorita: e un diamant slefuit, perfect. traind prea mult in lumea ei, chiar si atunci cand se va intoarce barbatul iubit(marius bodochi), nu il va mai recunoaste. in lumea ei, el arata altfel. in lumea ei, timpul inghetase. asteptarea devenise starea ei. implinirea era exclusa.

daca e iubire interzisa in aceasta prima piesa, ,,hanjo", nu e vorba de iubirea dintre doua femei, ci dintre cineva care nu mai spera si cineva care traieste in vis. frumoasa imaginea teodorei mares strangand cu adoratie kimonoul lui hanako sau intinzand cu durere mana spre femeia care nu poate fi niciodata a ei.

a doua parte a spectacolului de la national e altfel. primul mi-a parut poetic, te impinge la vis. al doilea revolta, intriga, eu - na, recunoasc, am plans si uite asa m-am descarcat de tot stresul. mi-a fost mai bine dupa.

cei care au un frate sau o sora stiu despre ce vorbesc. intre doi frati care se iubesc foarte mult de multe ori e greu sa te strecori. e o legatura acolo care o depaseste pe cea pe care o poti avea cu altcineva. iubirea fata de cel/cea de un sange cu tine e indestructibila. si ii esti mama, sora, iubita, prietena, confidenta - tot.

aceasta e iubirea interzisa din a doua parte - ,, seijo". nu cred ca e vorba de incest. niciodata nu se face vreun apropo. voi daca vedeti piesa poate vedeti altceva. ochiul celui care vede, mintea celui care interpreteaza din perspectiva propriilor experiente schimba cheia piesei. da, e un moment in care cei doi frati se tin de mana, dar treb sa fii pe faza, sa prinzi scurtul moment.

ai asa o sora - fumiko - jucata frumos de carmen ungureanu ( doamne ce inalta e, si frumoasa, dar altfel, parca e din neam germanic, toti pareau pigmei pe langa ea). ea e sora care se prostitueaza pt a ii intretine fratelui iluzia unei vieti pline de bani, cu jocuri de noroc si mese la restaurante. apare apoi un frate mai mic, yuichi - marius manole, foarte credibil in rautatea mascata. (l-am recunoscut ca sigurul actor rezonabil din piesa aceea bulevardiera de la green hours - ,, sta sa ploua"). nu e neglijabil amanuntul ca fratele e foarte mic cand mama ii paraseste pt un alt barbat. ramasa ca mama surogat, sora devine tinta razbunarii, dar si adoratiei oedipiene. si isi accepta cu seninatate soarta. accepta moartea, o stie, o anticipa. o asteapta. alta iesire oricum nu exista.

deja si tu ca spectator banuiai ca nu avea cum sa se termine piesa cu fratele plecand cu iubita dupa ce a vandut casa - singurul avut care le ramasese. nu avea cum sa se incheie cu sora prostituata pe drumuri.

rolul amantei fratelui nu e foarte generos - brandusa mircea in rolul lui natsuko, dar e frumoasa replica aceea cu: intre voi nu ma pot strecura, nu e loc pentru mine.

trista, dar eliberatoare. prima data cand am simtit la propriu catharsisul de care tot auzeam legat de literatura, teatru. aveam nevoie. am iesit zambind de la teatru, am adormit zambind.

va recomand piesa. cu siguranta voi veti vedea altceva.

*dap, dupa discutii aprinse legate de donarea de sange, am cam decis sa merg si eu. cauza pe care ea o tot sustine, o propaga, atrage si altii sa doneze - mie nu imi prea placea. e mult de explicat. sa spun pe scurt ca iubita prefera a low profile ca lesbi. am incercat sa ii spun ca nu demult daca te declarai gay nu aveai dreptul sa donezi. cica era mare posibilitatea, in cazul tau ca gay, sa fii infectat cu boli transmisibile si de aceea. oricum, am decis ca e stupida ambitia. dupa lozinca mea noua- ia totul pe rand, nu te mai agita atat - voi face acum cum cred ca e corect. cand se va pune problema pt altceva, fiecare va decide cum crede mai bine. asa voi face eu, asa va face si ea. ambitia nu isi are locul cand e ceva mult mai important - vietile unor oameni.

queer as folk sau the L world ?

queer as folk am inceput sa vad demult, sa zicem de prin primava anului trecut, am savurat fiecare episod, nu ma mai saturam, parca eram dependenta. de the L world am aflat curand dupa aceea si desi am facut rost de prima serie m-am plictisit ingrozitor. a trebuit sa termin toate cele 5 serii din queer as folk ca sa ma conving sa ma uit si la the L world. si recunosc, prima serie din serialul lesbi l-am sarit, chiar nu m-a atras. sunt subiectiva, sunt, dar si ce? doar aici imi spun frumos parerea mea, proprie si personala.

am lasat sa treaca o luna de cand am terminat de vazut si cele 6 serii( si umpic) din the L world in speranta ca voi fi mai putin partinitoare. degeaba. dar sa o luam cu inceputul.

de ce imi place queer as folk? ok, in ambele seriale un grup de prieteni/ prietene cu personalitati diferite. imi pare insa ca personajele in queer as folk evolueaza si evolueaza credibil, in timp ce in the L world personajele sunt deja formate, tot ce fac confirma doar.

sa spunem ca nu ati vazut serialele si incerc aici un mic rezumat, din cate imi amintesc si eu.

queer as folk are in centru patru prieteni, e bine ca sunt putini ca asa tii si tu minte. preferatul meu e emmett - gayul mereu vesel, care macar are bunul simt sa zambeasca pentru a nu-si intrista prietenii chiar si cand e suparat, care isi sustine mereu amicii la greu. e chelner, apoi are o afacere in cattering, apoi e prezentator la tv. din ultima ipostaza aflam de gay-ul simpatic, de serviciu, singura ipostaza din care pot fi acceptati - asexuati. mi-a placut partea asta, pt ca recunosc, m-am intrebat daca nu cumva de aceea imi e simpatic si mie. daca nu cumva de aceea am tot avut amici gay. m-am intrebat apoi de ce iubita nu poate sa accepte in jurul ei tipi gay, nu tipe, tipe tot sunt, dar tipi nu. zice ca i se pare scarbos sa vada barbati sarutandu-se si i se intoarce pe dos stomacul daca doar isi imagineaza sex intre barbati. mi-a spus asta de la inceput, inca nu am reusit sa o schimb. am observat ca nu prea se simte bine nici in prezenta barbatilor straight. lumea ei e populata de femei. eu ma inteleg mai bine cu barbatii. pt ca imi plac distantele.

asta e un serial bun pt mine. care iti pune intrebari, care se prelungeste in viata ta.

dar sa continuam. alt personaj in film, da, si le enumar in ordinea preferintelor, constienta ca asta spune ceva despre mine, este ted. ted e tinta tuturor glumelor proaste la inceputul serialului. personajele sunt obsedate de imbatranire si isi petrec o parte din timp la sala. in afara de ted, toti se apropie de varsta fatala de 30, eh eu am depasit-o si nu am murit. dar na si eu avut atunci problemele mele, intrebarile mele existentiale. ted e ratatul. dependentul de filme porno si site-uri pentru adulti. contabil dat afara pentru ca l-au prins ca si-o freca ( ups, am zis-o) la serviciu. dar na, problema era ca o facea pe site-uri gay. not fair, i know. he knows. dar cui ii pasa? isi face o afacere in care unii si-o frecau in direct, emmett devine mare star acolo, de - se pare ca era f dotat, desi pasiv, acum de ce isi inchipuiau toti ca ar fi o contradictie problema lor. dar serialul isi propune sa distruga mituri. asta e important. ia ca o mai zicem o data.

serialul isi propune sa distruga mituri. mituri ale straighterilor despre lumea gay, mituri ale gay-ilor despre ei insisi.

nu stiu cum i se duce naibii afacerea. ah, cred ca ceva legat de un minor angajat. si apoi incepe sa fie dependent de droguri, cristal. e violat cand era dopat bine. frica de sida. tema aceasta tot revine. mai multe personaje se tem de , ii jura celui de sus ca daca testul iese negativ, vor fi straight, se vor transforma. apoi are si o perioada in care se crede vindecat prin credinta. si traieste cu o lesbiana si aia cica vindecata. de fiecare data prietenii il ajuta. iubeste mereu prost, timpul intalnirii nu e bun sau persoana. depresia, deruta par a-l defini. parca in ultima serie isi gaseste si el pe cineva, dar in cazul lui, cine poate fi sigur ca va dura? ah si sa nu uit partea amuzanta la el: are lipici la femei straight, pare straight.

altul la rand : michael novodny. polonez nume, nu? el e folk-ul din titlu. e baiatul simpatic din vecini. acum mi-am amintit: nu v-am zis unde se petrece actiunea si asta conteaza.

Pittsburgh, Pennsylvania - nu ma pricep eu asa de tare la geografia sociala, politica a Americii, dar nu imi pare un oras asa mare. adica na, era altceva daca era in new york, personajele ar fi reprezentat alte personalitati. serialul a fost intai britanic, e o preluare, seria originala nu am vazut-o, chiar ar fi timpul ( daca fac rost va zic ce si cum). oricum banuiesc eu ca ideea centrala a serialului, de unde si titlul, de la britanici provine. acum ma aventurez cand spun ca :

scopul serialului este sa arata viata gay-ilor asa cum este, cu preocuparile specifice ( o buna parte din film are loc fie in sala, fie intr-un club gay - babylon), cu relatiile lor ( fie pasagere din dorinta sau din ghinion, fie de lunga durata), cu manifestatii, proteste sau apatie. acum, scopul am crezut ca este sa ii arate ca oameni obisnuiti. ca omul de langa noi. dar ei traiesc izolati, au o strada a lor in pittsburg, isi organizeaza un grup al lor de patrulare cand au probleme.

ramasesem la michael. micut de statura, oarecum delicat desi merge si el la sala, dragutel, dar sters dupa mine. parca tot hazul, toata energia a fost transferata mamei lui care pare uneori sa il sufoce. debbie e o tanti simpatica, mereu cu tricouri sau veste in care e impopotonata cu insigne prin care se recunoaste mandra ca are fiu gay , e mereu in fruntea toturor manifestatiilor pt drepturi gay, o roscata focoasa, plina de nervi ( da, stiu , peruca e roscata, dar o caracterizeaza). are intotdeauna cercei care i se asorteaza vestei si emaneaza energie, e mama pe care cred ca toti ne-am dori-o. e mama tuturor din film :))

michael e la inceput sef de sala sau de distributie la un hipermarket, ascunde de colegi ca e gay. e dat afara nu mai stiu exact motivul, daca e pt ca se afla ca sau nu. oricum, asta e un pas inainte pt ca isi va implini visul: va cumpara un magazin pentru reviste cu benzi desenate. michael nu vrea sa se faca mare. si e bine ca el are cea mai reusita relatie din film, cu un tip gay, foarte simpatic, infectat cu hiv. ( din nou apare tema bolii secolului). unchiul lui michael, unchi din partea mamei, va muri de sida, prin seria a treia cred.

brian - poate ar fi fost normal sa incep cu el. el e sex simbolul serialului, cel dupa care saliveaza toti. toti din film si dintre spectatori. acum, eu nu am inteles ce mare mascul e el, nu arata rau - sa nu ma intelegeti gresit, dar nici asa mare frumusete nu imi pare a fi. si cand prin seria a doua, a treia i-au mai tras si o freza cu perciunii lungi, chiar mi-a parut uratel. stie ce vrea - ce e al lui e al lui. nu vrea sa se casatoreasca, nu vrea sa imite lumea straight. lupta contra modelelor, conventiilor. pare cel mai realist dintre toti. e un sex machine, asta nu oboseste niciodata. viata lui e la babylon, in club, mai curand in the dark room of babylon.

dar si el se va normaliza cand isi gaseste nasul - un pusti. minor cand se cunosc. justin. blondut, minion, versatil, destul de matur pentru varsta lui. si el stie ce vrea. vrea o relatie stabila. vreo 4-5 ani accepta relatia deschisa impusa de brian, apoi il paraseste si asa il determina sa recunoasca ca il iubeste si ... sa ii accepte termenii. ok, suna cam a santaj, dar in serial nu e chiar asa.

casatoria , lupta pentru drepturi egale -sunt subiecte abordate in film, sunt teme ale mai multor episoade. isi cer dreptul de a fi tratati ca egali. si serialul se incheie subru, cu siguranta nu pe placul celor care se uitau pentru divertisment la film: acceptarea prop 8 inseamna distrugerea comunitatii, multe personaje deja isi anunta plecarea in canada unde se pot bucura de drepturi.

da, si nu era sa inchei rezumatul fara sa spun de cuplul de lesbi din film. melanie si lindsay sunt partenere de mult timp, nu mai retin daca sunt casatorite sau o fac in film. familia e centrul vietii lor. vor avea copii prin inseminare - un baiat de la brian, o fetita de la michael. brian renunta mai usor la tutela copilului, michael - familist si el - nu vrea sa auda.

mai sunt si alte personaje in film. adolescentul infectat cu hiv, fortat de mama lui sa se prostitueze, izolat in scoala, infiat de michael si ben - partenerul lui care sufera de aceeasi problema.

acum poate si voi v-ati pus pus intrebarea mea. cate actori din film sunt gay? actorii care ii joaca pe justin, emmett si ben.lindsay - e bi. restul recunosc fara fasoane ca doar joaca un rol. si il joaca bine.

cica, ca personaj in queer as folk as fi emmett asta intr-un quiz in care ultima intrebare si cu singuranta hotaratoare era: ce personaj imi place mai mult din serial? in alt quiz eram justin daca eram tip si melanie daca eram tipa. thank god i'm not ted ! :P

the L world - a fost un act de vointa, adica ce nu pot, adica ce, e mai tare decat mine care am citit carti ce nu se pot citi, care am citit vol II dintr-o carte care avea III volume si un titlu cat un rand si asta la 12 ani? ei, las ca le arat eu lor. asa a inceput cel putin. recunosc ca dupa a reusit sa ma prinda in unele episoade si sa ma surprinda in altele.

actiunea are loc in L.A. asta conteaza. conteaza pentru ca personajele sunt superficiale. se plimba din relatie in relatie, isi schimba partenerele intre ele si mai fac si un chart in care se lauda cu asta. dap, asta e ideea centrala in film. chartul asta nenorocit. acum hai sa ne intelegem. un gentleman nu zice ce a facut cu o tipa, nu zice cum a fost si cu cine a fost. nu dezvaluie. e gentleman, damn it! si zisa asta, zicala asta, expresia asta sau ce o fi e valabila pentru mine si al doamne. eh, tipele astea din film o spun, si o spun pe net, si se lauda sa afle toata lumea cu cate s-au culcat si mai ales cu cine. si se iau la intrecere. care are reteau mai mare, care e mai tare. daca voua vi se pare normal, inseamna noi ca vorbim limbi diferite.

scopul serialului the L world e sa arate ce fun e sa fii lesbi. dah, si cum apare un nou personaj in film poti pune fara grija pariu ca e lesbi sau macar curioasa sa incerce. dupa o vreme te plictisesti sa mai pui pariu ca oricum reteta e mult prea usoara.

dap, am inceput urat cu criticile. corect era sa incepem frumos cu personajele, cu actiunea, dar vedeti voi, eu nu m-am recunoscut in film, poate pt ca sunt bi, o sa ziceti voi, eu o sa va spun pt ca eu nu imi schimb partenerii/ partenerele mai des decat desuurile.

cu cine sa incep? uff, alice sa zicem. e bi. ea e creierul retelei publicate pe net. ii place the dick, dar are relatii cu femei. ah, frumos cand dupa ce ii moare iubirea de o viata, dana, sare in bratele si saruta pe ultima iubita a fostei ei iubite. acum daca incepem cu iubita iubitei iubitei e clar ca nu o sa ma intelegeti nimic, dar vezi avea senzatia pe care am avut-o si eu, caci sirul relatiilor se tot incurca si daca sari episoade nu mai pricepi nimic, adica asta nu fusese cu ailalta care fusese cu ailalta si acum e cu asta? ha???

alice e redactor la radio, apoi ajunge la tv. e cumva aceeasi situatie in care apare si emmett. care e ipostaza din care e acceptat gay-ul de majoritatea de rumega in fata tv-ului? emmett e amuzant ca sfarseste dat afara cand isi arata chiloteii, alice e dramatica cand citeste scrisoarea unei adolescente fugite de acasa pt ca nu o acceptau parintii. in the L world chiar daca apare un subiect mai serios, care ar putea fi valorificat pt ceva un scop mai general ( drepturi gay, probleme cu care se confrunta gay-i), intotdeauna subiectul e tratat la repezeala si schimbat in ceva ce a fost, ti s-a parut, ai sperat ca prostul degeaba.

un astfel de subiect serios este cancerul la san. dana - un personaj din grupul central moare din cauza acestei boli. intr-un quiz eu eram dana. nu m-a incantat f tare ideea. dana e femeia fara buze, cand zambeste i se vede gingia. are o silueta de am suspectat-o de anorexie. cred ca intrebarea cu la ce ora te trezesti si daca sari din pat m-a incadrat la dana. ah, ce superficiala pot fi si eu! dana e un personaj interesant. campioana la tenis, un fel de simbol pe lesbiene cand isi recunoaste preferintele si isi anunta nunta. in fine, ea nu prea vrea sa recunoasca ce este, mai mult altele o fac pentru ea.

ma asteptam ca la moartea danei, celelalte personaje sa isi faca macar un test sa verifice daca. dar, regizoarea a fost asaltata de scrisori din partea spectatoarelor ( si cu siguranta si spectatorilor - caci serialul abunda in scene soft porn) in care moartea danei si subiectul bolii au fost criticate. vrem distractie, vrem circ ! eh, atunci circ va dam, caci voi conduceti serialul, nu eu.

exista parca o cursa de ciclism pentru lupta impotriva cancerului la san si personajele isi aleg sa-si numeasca grupul in memoria danei, apare acolo si un altar pt dana, dar ... too late, no effect.

Jenny Schecter - nice name, ha? evreica, bi. intr-o relatie de mult timp cu un vechi prieten, ea e curioasa din vecini de curand mutata in L.A. dintr-un orasel de provincie. e nesuferita la inceput. e bisexuala care nu stie ce vrea. banuiesc ca faptul ca arata bine actrita a pastrat personajul. pacat ca din cauza ei a trebuit sa dispara karina. oh, kariiiiiiina. inalta, cu turban, un personaj parca din basm. dap si karina innebuneste pt ca jenny asta, scriitoarea, nu se poate hotari. si sfarseste cum o merita parasita de iubit dupa ce s-a casatorit cu el, undeva in pustietate. nu v-am zis ca ie multa drama in serialul asta, socuri peste socuri, una telenovela lesbi.

jenny se dovedeste in seriile urmatoare de fapt lesbi, ca adica ea nu stia ca e lesbi si asa a aflat. got it? numai ca ii place sa domine si ea e miniona asa ca ... daca domina o face prin rautate, prin intrigi. ea este alter -egoul regizoarei caci apare un film in serial care are chiar subiectul serialului. mare chichita. sigur si serialul din realitate este asa haotic si discontinuu pentru ca actritele si oamenii din spatele ecranului nu stiau sa fie profesional si se culca care mai de care pe unde apuca si mai cu cine.

serialul se termina cu jenny moarta. ca s-a sinucis sau a fost omorata nu aflam ca asa a vrut regizoarea sa isi asigure o alta serie, probabil.

shane e sex simbolul serialului. e varianta lesbi pentru brian. iar reactia a fost acceasi. ma gandesc ca in lumea aia L.A. se poarta slabanoagele. e femeia snur. si cu o freza al naibii de ciudata in conditiile in care ocupatia ei este de hair-stylist. exista o scena in film cand shane nimereste in comunitatea latino si se intalnesc cu o coafeza din astea de suburbie. si normal, coafeza ii zice ca treb tunsa. dap, a fost total de acord cu ea. bagat aparatul si lasat parul sa ii creasca normal apoi.

shane e sex machine si ea. ca de aia e sex simbol, toate fetele moare dupe ea. dar ei nu ii pasa de chart. o face de amorul artei. si are si ea parte de un justin al ei. o spanioloaica focoasa pe care insa o va parasi la altar. apoi shane se intalneste cu o alta sfaramatoare de inimi, alta latino dar asta chiar vroia intrecere. si shane ca ei nu ii pasa. whatever. va zic shane nu e interesanta.

apare si in the L world un cuplu stabil de familiste gen melanie si lindsay. dar ... ce diferente. lindsay o singura data calca stramb si era sa ii fie fatal pentru relatie. si beth si tina au un copil si de multi ani impreuna, dar beth o tot inseala pe biata tina, se tot despart, se tot impaca, se tot despart, se tot impaca. si tot asa, la infinit.

alaturi de karina, ah, oh, vai , kariiiiiiina, alt personaj care mi-a placut este tasha. probabil multe dintre cele care au vazut serialul nici nu o tin minte. tasha apare in ultimele doua serii. e ofiter in armata. tipa de culoare, care au un ras asa de frumos, sanatos. cea care nu e ca alice, care vrea o relatie, nu o aventura. tasha e obligata sa renunte la viata ei- armata cand e suspectata ca e lesbi. asa si? renunta si serialul continua de parca nimic nu s-a intamplat. ce frumos ca ea a ales iubirea in locul carierei de o viata. si gata. pacat. alta sansa ratata ca filmul sa fie altceva decat scene de frecus prin toate locurile posibile si imposibile. apropo, de curiozitate, am contorizat cat dintr-un episod e cu scene din astea. mai mult de jumatate. ele fac raiting, nu subiectul usurel, predictibil.

casatoria - nici nu e abordata ca subiect. adica personajele vor sa se casatoreasca. merg in canada si gata. nicio probl ca nu pot in tara lor. beth si tina refuza sa se casatoreasca pana nu pot sa o faca in tara lor. si asta o spun cand vor sa infieze un copil si intreaba bunicii copilului, in treacat.

exista o parada gay, parca prin seria a doua. spectacol. dana isi pierde fratele pe acolo. afla ca e si el gay. si cam asta e tot.

superficialitatea e acceptata, e un dat, constientizat- nu devine motiv ca sa te incrunti, daca te incrunti faci riduri, noi vrem sa te bine dispunem prin acest serial. exista in serial o tipa butch moira - dar butch nu se poarta in L.A. butch inseamna ca esti barbat, nu cumva esti barbat de fapt? si normal moira devine trans - si tot serialul are tzatze in continuare, dar nu se poate decide sa schimbe si partea de jos. si apoi ramane si gravida, caci odata cu constientizarea faptului ca e de fapt barbat in interior i se schimba si preferintele : e lesbi cand e butch, e gay cand e barbat. moira- butch/ max- trans e un rezultat al serialului care face doi pasi inainte si unul inapoi. si uite asa avem un personaj care nu e nici una, nici alta, nici nimic. moira butch era draguta, max cu barba arata de iti vine sa te impusti. asta era intentia lor?

sunt foarte multe personaje in the L world, atat de multe incat n-as mai termina niciodata daca le-as lua la rand. asta e un alt pacat al serialului, prea multe personaje, prea multe, le pierzi numarului si se tot cupleaza intre ele - dar cred ca asta v-am tot spus.

mai e nevoie de incheiere? e clar care e serialul pe care il prefer, pe care vi l-as recomanda. cica queer as folk a fost difuzat la purple tv, asa scrie in wiki. the L world - cu cele 6 serii + un episod de continuare si explicatii - nu inca, las ca nu ati pierdut nimic. ma dau si eu cu parerea.

si cand te gandesti cate shane sunt pe site-urile de socializare, cate bimbo girls luate din acest serial minune... deci, daca mai auziti propunerea ,, nu vreti sa avem si noi un chart ca in the L world?" sa stiti ca vi se propune sex in grup intr-un sens sau altul.

* la multi ani! la multi ani! stiu ca e trecut de jumatatea lui ianuarie, dar uite ca va zic si eu acum cand am gasit putin timp sa mai scriu pe aici. scuze, munca, asta e.
** si nu va ziceam cine e gay- bi sau straight dintre actritele din the L world. e frumos si aici caci majoritatea refuza sa raspunda la intrebare. avem asa: alice ( les), tina ( bi). si cam atat. ar mai fi si dylan, dar e un personaj secundar, putin important. faptul ca actrita principala din serial, idolul atator adolescente refuza sa isi decline preferintele e de tot rasul.

luni, 4 ianuarie 2010

vocea



Montreal -37 de ani, 1 ianuarie 2010, dupa 2 ani de lupta cu cancerul la san, moarta in apartamentul sau. sec, comunicat de presa. cand o ascultam ieri nu stiam

cand iti vine sa te ascunzi in coltul camerei si te legani si doar vocea ei poate exprima ce simti. Vorbe ...

my name, my name, nothing is the same

luni, 28 decembrie 2009

basm - de adormit iubite

pe vremea cand eram eu copil nu existau desene cu fete de se indragosteau, gen haruka si michiru. nici macar adipoasa xena, printesa razboinica. e adevarat am visat putin citind despre amazoane. dar ... cam slabut. ce imi ramanea? cora cea disputata sau alice cea bazaita din ,, ultimul mohican"? basmele, acolo am gasit eu surse pentru vise cu ochii deschisi.

si era un anume basm. nu mai stiu cum se numea. va spun ce imi amintesc, atat cat mai tin si eu minte.

a fost odata ca niciodata un imparat. si imparatul acesta avea trei fete. intr-o zi, era foarte suparat si fetele l-au intrebat ce are. imparatul a spus ca a primit carte de la vecinul lui ca incepe razboiul si sa trimita si el pe urmasul lui ( de gen masculin, se intelegea). fetele cele mari au ridicat din umeri neputicioase, fata cea mica - sa ii spunem viorica ( imi pare ca ar putea fi un nume posibil adevarat- i-a spus tatalui ei ca se va duce ea in razboi, deghizata in baiat. bineinteles ca tatal s-a opus ca o sa il faca de ras, dar clar e ca s-a dus fata la razboi.

cred ca incepeti sa ghiciti de ce imi placea basmul acesta. nu era ileana cosanzeana de statea sa o salveze nu stiu ce fat-frumos. fata aceasta era personajul principal. da, deghizata. ca asa erau vremurile. dar e mai mult decat atat. nu anticipez: cuvantul din poveste inainte mult mai este.

si viorica pleaca la razboi. si isi zice viorel. si e viteaza si se remarca. vom folosi de acum masculinul cand ne vom referi la ea? nu mai stiu cum proceda textul original. caci amintindu-ne, recreem.

povestea se complica. si de aici devine interesanta. imparatul asta vecin avea si el o fata, da - ea era unica la parinti. fata imparatului vecin nu avea nume in basm - pana la urma ea era singur fata a imparatului cu numele acesta, ,, fata imparatului", viorica era viorel. sa continuam: fetei imparatului vecin ii place de viorel, dar banuieste ea ceva. nu scrie nicaieri ca ar speria-o ideea. dar pentru verificare ii cere ajutorul mamei sale.

urmeaza trei teste la care este supus viorel/viorica. in prima seara i se pune un bob de fasole sub asternut. cica daca e fata e sensibila si va simti. viorica se trezeste din somn, gaseste bobul, intelege ca e o capcana si dimineata il pune la loc unde il gasise, sub asternut.

al doilea test, merg in targ. barbatii treb sa se uite dupa arme. fata de imparat il atrage pe viorel spre podoabe. viorel se stramba. si se intoarce spre arme asemeni confratilor sai. a trecut si testul acesta.

ultimul si, bineinteles, cel mai greu: fata ii spune - vai ce cald e, uite o balta, hai sa ne scaldam. nu mai stiu exact cum a iesit din acest test. parca mergea undeva si lua ceva gen apa vie/ apa moarta, trei surcele - a trecut timp, intelegeti si voi. stiu ca avea medicament/ vraja/ potiunea sa se transforme in baiat si antidotul. de, acum deznodamantul e si mai înceţoşat:

- ia medicamentul vrajit, devine baiat si se casatoreste cu fata de imparat si traiesc fericiti pana la adanci batranetii?
- ia si antidotul dupa si i se arata ca fata si ea zice: vai, dar banuiam eu ceva si oricum imi placeai? slabe sanse, nu? dar in ,, so like it hot" s-a putut, de ce nu si in basmul meu.

oricum, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. am incalecat pe-o capsuna si zau ca nu v-am spus o mare minciuna. poate timpul a alterat putin povestea. putin. insesizabil.

* seara ii spuneam un basm. era inventat de mine. pornind de la acesta.oricum am cam abandonat ideea. ca nu ii placea numele dat de mine fetei, celei de se transforma. am zis ca cinderella e dat si e bine sa se obisnuiasca cu cel dat de mine. nu i-a placut. oricum o descrisesem pe ea si ea era personajul principal. ( ,, si fata avea ochii maaaaaaari maaaaaari" ,,ha?" ,,ok, nu ii avea asa de mari, ii avea insa sigur albastri" - remember? inca te mai face sa razi?)
iar cand am inventat si... sa va spun mai exact cum era basmul meu. fata asta plangea si tatal ei ii dadea cadouri. da, stiu, seamana a ,, aleodor imparat".acum avem tipare, improvizatia e redusa. asa scrie la carte. asa, si cand avea un an i-a dat o papusa, nu-i placea, dar nu putea zice si a plans. la doi ani i-a dat rochita, ea nu a vrut si a plans. si tot asa.
undeva, inainte sa adorm si eu, aveam si continuarea, dar am pierdut-o.

basme de spus prin telefon ca sa adormi iubita.

vineri, 25 decembrie 2009

alea alea - din lipsa de inspiratie

brad - cica prima data cand a venit cu ideea am zis tu il imbodobesti. nu recunosc nimic. adevarul e ca nu ma pricep la aranjamente, de orice fel. ea a zis acolo pui glob, pus glob. nu a iesit foarte rau. are cateva inimioare agatate in acelasi loc, dar nu arata rau in ansamblu. oricum ideea conteaza.

transformat dormitorul in depozit. acolo sunt hainele, bradul si florile de la ea si orice fel de geanta, valiza. sta mereu inchis. din cauza de motan.

fiecare pe la casele lui. nu e craciunul sarbatoarea familiei? asa ca fiecare la casele lui. incerc sa ma consolez cu ideea ca nu sunt decat niste zile obisnuite din an. cred ca la fel va trebui sa spun si de revelion. traditia ei zice ca treb sa faca revelionul cu sora. traditia mea zice ca treb sa faci langa persoana iubita. eh, mai bine nu mai vorb despre. asta e situatia. voi supravietui.

probabil voi merge la ai mei. deja l-au ales pe frate-miu ca negociator. cica s-a convenit sa nu vorb despre politica. oricum nu am de gand sa ma simt prea ca acasa in caz ca, din cauza de alcool, se uita conventia sa pot sa plec cat mai repede. luat cadouri, spre sa le placa.

astept sa treaca cat mai repede craciunul. doooooooooooooor!!!!!!!!

* era sa uit, scuze: sarbatori fericite si ...( zau ca nu ma decurc cu urarile) tot ce va doriti - sau partea cu doritul e pentru anul nou? ramane doar: sarbatori fericite! whatever that means.

miercuri, 23 decembrie 2009

dupa 20 de ani

dupa 20 de ani, sirul amintirilor a inceput sa se incurce. pe 22, ceausescu organizase o alta manifestatie, pe 22 a fugit. acum pare incredibil ca totul s-a precipitat asa rapid. ca ...

eram iar la coada. da, toata viata ne-o petreceam la coada. cu orele. la coada la portocale. era in spatele magazinului, la intrarea din spate a blocurilor. maica-mea zicea ca ceasescu vazuse cozile si l-au deranjat. de aceea le-au pus in spate. eu nu il vedeam pe ceausescu plimbandu-se prin marginea noastra de bucuresti. sigur erau cozile prea mari si ar fi incurcat circulatia. era o zi frumoasa atunci, ca de primavara. stiu pentru ca dupa un an s-a incercat ceva contra comunistilor la putere, dar vremea a fost urata si ziceau ca uite acum e semn, dumnezeu ne-a dat atunci vreme frumoasa si ne-am batut joc si acum si-a intors spatele de la noi.

da, eram la coada la portocale. aflasem tarziu. o suta de oameni sigur erau inaintea noastra. sansele erau mici sa mai prindem ceva. cand eram pe la mijlocul cozii, au inceput sa se auda masini claxonand - sigur a murit cineva. cineva a dat televizorul tare - sigur e un meci de fotbal. scopul nostru era kg de portocale. atat. restul nu conta. nimeni sa nu ne-o ia prin fata. nu ai stat la rand, nu ai dreptul sa vii dupa ce ruda ta ti-a tinut randul. trebuie sa amortesti ca si noi stand in sir.

atunci insa omul cu televizorul a strigat: fugiti, revolutie! si toti au fugit. ma rog, aproape toti. mai putin mosii care nu auzeau sau in baston. si eu si mama cu frate-miu in brate am fugit. duse de valul speriat. apoi, maica-mea m-a tras deoparte. ca astia vor sa ne ia portocalele, vor sa ne pacaleasca. si ne-am asezat iar la coada.

abia dupa ce am ajuns acasa, i-a venit maica-mii ideea sa dam si noi drumul la televizor. era din cel pe lampi, alb-negru, cu masca din lemn. dura cam 5 min pana se incalzeau lampile si se vedea ceva. l-am sters de praf ca nu prea aveai ce vedea la televizor. la 19 se incheia programul. si mai mult stiri false despre productia agricola a tarii. cel putin eu asa retin. stiu ca sambata la 13 era ,, gala desenului animat". chiuleam de la istorie toata clasa ca sa apucam 101 dalmatieni in serial, ca dadeau doar 5 minute, cu tot cu generic. ne multumeam si cu atat. si am luat toata clasa 4 candva ca prea lipseam. scuza cu e singura data cand avem si noi desene nu prea mergea.

la 22 se stingea lumina. adica nu mai aveam curent. cica ceasca vroia sa aiba mai multi copii si de aceea ne trimitea fortat la somn.

deci era 22 cand a fugit ceasca. 22, de ce aveam senzatia ca 23. atunci am dat drumul la televizor. dupa ce l-am sters de praf. si cand s-au incins lampile, l-am vazut pe dinescu cu puloverul lui in dungi, cat era de mare, urland ceva. si uite asa a inceput filmul palpitant al revolutiei. a aparut si iliescu si alti indivizi si nu stiam de unde au stiut ei sa fie acolo. si l-am auzit pe iliescu zicand ca nu e rau comunismul, ceausescu era rau. pe brucan ca ne va lua 20 de ani sa fim ca alte tari democratice. atunci am zis ce naiba cauta asta la tv si de unde stie el, sigur exagereaza.

au trecut 20 de ani, datele au inceput sa se incurce si tot nu suntem ca alte tari. singurul castig, libertatea de exprimare?

se inserase si taica-miu nu aparea si eram ingrijorate. a venit pe la 9 seara agitat. plecasera cu totii de la uzina la CC. intrasera acolo, se intorsese cu prada de razboi: o cutie pentru tigarete si o lampa rosie de birou. cutia s-a pierdut ca nu avea nici un fel de incuietoare si nici pt bijuterii nu a putut fi folosita. lampa o mai avem si acum. l-am intrebat daca e corect sa iei de undeva, a zis ca aia furasera de la popor, ca toti colegii lui au luat, cei mai multi prosoape.

ii tot spuneam ca uite oamenii sunt pe strazi, lupta pentru, tu de ce nu esti cu ei. si zicea ca e tata si sot si nu vrea sa moara. si dupa ce s-au linistit apele imi tot repeta vezi, ce sens are sa fii erou al revolutiei mort. ce minte ai si tu.

*cozi dupa revolutie au mai fost doar la ziare.
** nici nu imi plac portocalele, dar pe atunci mancai pentru ca stateai la coada. nu aveai cum sa spui nu.

marți, 22 decembrie 2009

acum 20 de ani ( partea a doua)

in seara de 22, tata mi-a batut la usa si mi-a dat foaie si pix sa ii scriu ,, desteapta-te, romane!". i-am copiat cele patru strofe pe care le gasisem in cartea de romana sau muzica, nu mai stiu exact. la televizor am vazut apoi ca nu stiau manifestantii decat o strofa. poate ca nu aveau fete sa le scrie pe foaie. l-am intrebat daca a folosit foaia, a zis ca am scris prea mult.

stia probabil de la ,, europa libera" de timisoara. mi-a zis ca daca nu iesea nimic, li se spusese acolo ca in seara de 23 sa stinga lumina la ora 8 fix. mama nu prea era de acord cu tata si ,, europa libera". nu ma lasa in bucatarie. iar daca totusi reuseam sa ma strecor, statea langa mine si imi tot repeta sa nu spun la nimeni.nu intelegeam de unde atata frica. aveam o colega. avea matusa secretara la directorul mare de la uzina 23. clar era filata toata familia. si pe ea o lasa tatal ei sa asculta muzica la ,, europa libera". eu nici nu stiam ca dau si muzica.

frica aceea imi parea absurda. am inteles apoi ca ... matusa mea incercase sa dea la pedagogic si dosarul nu era bun. bunicul era chiabur. om care muncise toata viata sa isi faca o fabricuta in care angaja fosti puscariasi. fotografia cu tuburi din ciment pentru fantani si suprapuse imaginile decupate ale bunicilor. dosarul nu era bun. si traiau cu frica asta.

tata era insa membru de partid. dosar bun - oare? parinti penticostali. dar in tinerete crezuse ca partidul era bun. asa il invatasera la camin. in fiecare duminica, erau dusi la filme de razboi, rusii invingeau nemtii: ,, aliosa, aliosa, nemtii pa ulita, davai pistoletî" si se ridicau apoi toti in picioare, tovarasul invatator dadea tonul. si aplaudau armata eliberatoare. colegii de la uzina ii deschisesera ochii: tu o dai cu pumnul in masa si o sa rezolvi tu toate. radeau de el. cand era mic, se lauda copiilor din mahala ca tatal lui fusese somer.

la radio dadeau si muzica. adica aveau emisiuni de divertisment. duminica la 13. cu glume seci si fragmente de muzica intre. ascultasem de trei ori in reluare emisiunea asta candva ca sa aud un fragment de muzica rock. nu stiu cum se strecurase acolo. dar radioul clar era mai liber. cred ca de atunci mi-a ramas drag: nu exista dimineata fara ceasca de cafea si radio.