miercuri, 23 decembrie 2009

dupa 20 de ani

dupa 20 de ani, sirul amintirilor a inceput sa se incurce. pe 22, ceausescu organizase o alta manifestatie, pe 22 a fugit. acum pare incredibil ca totul s-a precipitat asa rapid. ca ...

eram iar la coada. da, toata viata ne-o petreceam la coada. cu orele. la coada la portocale. era in spatele magazinului, la intrarea din spate a blocurilor. maica-mea zicea ca ceasescu vazuse cozile si l-au deranjat. de aceea le-au pus in spate. eu nu il vedeam pe ceausescu plimbandu-se prin marginea noastra de bucuresti. sigur erau cozile prea mari si ar fi incurcat circulatia. era o zi frumoasa atunci, ca de primavara. stiu pentru ca dupa un an s-a incercat ceva contra comunistilor la putere, dar vremea a fost urata si ziceau ca uite acum e semn, dumnezeu ne-a dat atunci vreme frumoasa si ne-am batut joc si acum si-a intors spatele de la noi.

da, eram la coada la portocale. aflasem tarziu. o suta de oameni sigur erau inaintea noastra. sansele erau mici sa mai prindem ceva. cand eram pe la mijlocul cozii, au inceput sa se auda masini claxonand - sigur a murit cineva. cineva a dat televizorul tare - sigur e un meci de fotbal. scopul nostru era kg de portocale. atat. restul nu conta. nimeni sa nu ne-o ia prin fata. nu ai stat la rand, nu ai dreptul sa vii dupa ce ruda ta ti-a tinut randul. trebuie sa amortesti ca si noi stand in sir.

atunci insa omul cu televizorul a strigat: fugiti, revolutie! si toti au fugit. ma rog, aproape toti. mai putin mosii care nu auzeau sau in baston. si eu si mama cu frate-miu in brate am fugit. duse de valul speriat. apoi, maica-mea m-a tras deoparte. ca astia vor sa ne ia portocalele, vor sa ne pacaleasca. si ne-am asezat iar la coada.

abia dupa ce am ajuns acasa, i-a venit maica-mii ideea sa dam si noi drumul la televizor. era din cel pe lampi, alb-negru, cu masca din lemn. dura cam 5 min pana se incalzeau lampile si se vedea ceva. l-am sters de praf ca nu prea aveai ce vedea la televizor. la 19 se incheia programul. si mai mult stiri false despre productia agricola a tarii. cel putin eu asa retin. stiu ca sambata la 13 era ,, gala desenului animat". chiuleam de la istorie toata clasa ca sa apucam 101 dalmatieni in serial, ca dadeau doar 5 minute, cu tot cu generic. ne multumeam si cu atat. si am luat toata clasa 4 candva ca prea lipseam. scuza cu e singura data cand avem si noi desene nu prea mergea.

la 22 se stingea lumina. adica nu mai aveam curent. cica ceasca vroia sa aiba mai multi copii si de aceea ne trimitea fortat la somn.

deci era 22 cand a fugit ceasca. 22, de ce aveam senzatia ca 23. atunci am dat drumul la televizor. dupa ce l-am sters de praf. si cand s-au incins lampile, l-am vazut pe dinescu cu puloverul lui in dungi, cat era de mare, urland ceva. si uite asa a inceput filmul palpitant al revolutiei. a aparut si iliescu si alti indivizi si nu stiam de unde au stiut ei sa fie acolo. si l-am auzit pe iliescu zicand ca nu e rau comunismul, ceausescu era rau. pe brucan ca ne va lua 20 de ani sa fim ca alte tari democratice. atunci am zis ce naiba cauta asta la tv si de unde stie el, sigur exagereaza.

au trecut 20 de ani, datele au inceput sa se incurce si tot nu suntem ca alte tari. singurul castig, libertatea de exprimare?

se inserase si taica-miu nu aparea si eram ingrijorate. a venit pe la 9 seara agitat. plecasera cu totii de la uzina la CC. intrasera acolo, se intorsese cu prada de razboi: o cutie pentru tigarete si o lampa rosie de birou. cutia s-a pierdut ca nu avea nici un fel de incuietoare si nici pt bijuterii nu a putut fi folosita. lampa o mai avem si acum. l-am intrebat daca e corect sa iei de undeva, a zis ca aia furasera de la popor, ca toti colegii lui au luat, cei mai multi prosoape.

ii tot spuneam ca uite oamenii sunt pe strazi, lupta pentru, tu de ce nu esti cu ei. si zicea ca e tata si sot si nu vrea sa moara. si dupa ce s-au linistit apele imi tot repeta vezi, ce sens are sa fii erou al revolutiei mort. ce minte ai si tu.

*cozi dupa revolutie au mai fost doar la ziare.
** nici nu imi plac portocalele, dar pe atunci mancai pentru ca stateai la coada. nu aveai cum sa spui nu.

2 comentarii:

  1. nu am nimic de comentat, voiam doar sa-ti zic ca am citit cele trei parti ale povestii si-ti multumesc. o alta perspectiva, a oamenilor care la revolutie erau la coada si credeau ca e doar o incitare a securistilor. multumesc mult mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. a fost trist sa constat dupa nu chiar atat timp ca datele nu mai sunt asa clare pentru mine. dar, da din copilaria sunt comunisti imi amintesc de cozile interminabile si de frica aceea permanenta.

    RăspundețiȘtergere