ce as vrea sa retin din cartea asta

Normal ar fi sa le retin pe masura ce le citesc, dar are si memoria mea o limita. Sa le scriu in agenda - agendele la mine sunt pt a se pierde. In jurnal - jurnalele sunt pt a le sterge odata la cateva luni pt ca apar persoane interesate sa le citeasca. Asa ca pe blog e cel mai bine, poate si voi ati vrea sa le retineti si oricum cine citeste ce scrie in urma, asa retin eu (macar atat - locul!!!) ca am scris pe aici asa ceva.
Le scriu aici ca sa pot sterge linistita ce am scris cu creionul pe marginea cartii :D ( totusi nu e cartea mea si nu tin sa imi citeasca oricine tampeniile)
Carti pe care sa le citesc:
Ø andre gide - ,,corydon" ( un fel de dialog pe modelul celor lui platon) si ,, daca samanta nu moare" (if i die) (o confesiune) de andre gide,
Ø ,,le livre blanc" de jean cocteau. Vezi google books
Ø ,,de profundis" - stiu, stiu, mie rusine, mereu am zis ca o sa o citesc si mereu am amanat
Ø margueritte yourcenar - memoriile lui adrian ( regele roman)
Filme de vazut:
Ø visconti ,, ludowig" (despre regele bavariei, actorul din rolul regelui era un fel de eromenos al lui visconti, cica 'vaduv la 32 de ani' se intitula un capitol din cartea sa biografica - cu referire la moartea prof sau),
Ø un film in regia lui cocteau cu jean marais in rolul principal, of course, de preferat ,, coridon" sau ceva din trilogia lui orfeu.
Ø ,,lion in winter" anthony harvey ( peter o'toole,hepburn, hopkins)
Ø the queen christine (1933 - slabe sanse) cu greta garbo - ea insasi lesbi
Filmul ,, maurice" de james ivory este dupa romanul lui e.m. foster. Acesta e filmul care nu a putut fi filmat intr-o universitatea mare din U.K. pt ca mintile luminate de acolo au considerat ca nu e un roman ,, reprezentativ" pt opera acestuia? (uite daca nu scriu!). in fine, zice balan ca la baza romanului sta admiratia acestui scriitor care nu a fost capabil sa isi recunoasca public preferinta fata de cuplul edward carpenter - un fel de activist gay pe atunci - si un tanar ; impreuna au infruntat anglia victoriana homofoba
Kalokagathon - poate retin si eu cum se scrie odata pt totdeauna. Kalos -frumos ( pana aici pot: e calofilie, caligrafic, e si vopsea de par :D), agathon - binele( aici mai greu: era un ministru parca, dar trecator, dap va fi greu sa retin.) si k dintre kalo si agathon ?de unde vine? Oricum e principiul grec privind imbinarea dintre bine si frumos. Frumosul etic si frumosul estetic.
Ca ovidiu a fost exilat pe malul nostru la marea neagra stim cu totii. ce nu stiam : orfeu , dupa ce sufera ce sufera dupa euridice, pleaca in tracia, pe acelasi mal al marii negre si este fermecat de barbatii traci , dintre care se distinge calais ( nu seamana tare cu calatis?). sta scris in metamorfozele lui ovidiu: ,, fu el cel care a invatat popoarele traciei sa-si indrepte iubirea spre tinerii cei fragezi si sa se desfete cu scurta primavara a acestor ani, culegandu-le primele flori". Si acum apar menadele: ,, femei stranii si salbatice, amestec de amazoane si preotese ale unui cult orgiastic." Suparate pe indiferenta lui ovidiu la farmecele lor si mai pe faptul ca le fura barbatii, l-au prins, ciopartit si cap aruncat in mare. Mei, deci asta se intampla pe langa constanta noastra! De asta sufera barbatii romani de complexul castrarii :D. menade,ha? Misto, mi-a placut. Si cu amestec amazoane si cult orgiastic. Frumos, frumos. Acum stiu de ce am citit aceasta carte.
In fine , povestea mai zica ca sapho i-a gasit capul si l-a ingropat sub un arbore. Ok, ok, facem pace. Oricum, doar glumeam. desi am sesizat ceva misoginism la balan , intalnit si la alti gayi : cica transexualii ,, au o motivare profunda, nimeni nu poate fi atat de nebun, incat sa vrea a deveni din barbat femeie. " serios?!
Spre sfarsitul vietii frederic cel mare se adanceste in mizantropie si cere cu limba de moarte sa fie ingropat langa cainele sau, din motive tehnice dorinta nu i se poate indeplini, desi incercari in acest sens au existat ( da, deci asta e informatie de amuzat fete la o bere).
Intr-un poem al lui frederic cel mare se spune: ,, ce iti inchipui ca facea ioan/ aflandu-se mereu langa isus? Un ganymede prea iubit era el. "
Ganymede asta era un un print troian rapit de zeus pt a-l face paharnicul sau. E prototipul tanarului frumos, fermecator.
Ca mi-am amintit, tot ceva ce ar tine de cultura generala. Si stiam si de la CMI. Dante in infern il gaseste pe maestrul sau si ii spune replica incarcata de simbolism: ,,siete voi qui, ser brunetto? - cum, dvs aici, domnule brunetto? ( cred ca ar putea fi folosit cand gasesc pe cineva intr-o situatie jenanta ). Brunetto latini era homosexual, era o dezvaluire prezenta lui in iad.
Cuvantul sodomit - de unde a ajuns sa aiba acest sens. In geneza, cap 19 , spune ca lot, venetic in sodoma , primeste in vizita doi straini ( doi ingeri zice biblia). Acum tot iadul se declanseaza de la un verb,, a cunoaste". Biblia zice ca sodomitii cer sa ii cunoasca pe cei doi straini. Adica na, intrasera niste straini in satul lor, strain de loc era si lot, vor sa stie cine sunt acestia. Atat. Nu sa ii cunoasca in sensul acela - cum maria nu ,,a cunoscut" barbat desi era gravida, nu in acel sens!!! Si bolnav e cel care asta a inteles. Obsedat de sex!
Deci de la sensul secundar al verbului ,, a cunoste" a pornit toata povestea aista cu sodomitii. Singura vina a sodomitilor era inospitalitatea, suspiciunea poate exagerata. Dar iata ca a existat un pictor care a facut din acest nume o mandrie: Il sodoma ( pictor renascentist, contemporan cu leonardo), asa ca v-a luat-o inainte.
o teorie ciudata avansata de g. balan: ca intoleranta fata de homosexuali e de fapt teama ancestrala fata de o iubire care presupune acumulare de energie. Povestea e de altfel frumoasa, cu o statuie din atena reprezentand un cuplu de barbati indragostiti(care avusesera curajul sa omoare un monstru de care se teameau toti cei ,,normali"). statuia este asezata intr-o piata si toti se fereau sa o atinga - poate pt ca absorbea energia, nu stiu, zic si eu- balan recurge la teoria inconstientului colectiv al lui jung. ( pag. 268-269)
originea cuvantului pederast : ,, paiderastia" e un amestec de erotic , dar si de pedagogic care nu poate fi ignorat in orice istorie a educatiei. Paiderastia unea un maestru - varstnicul erastos/ pl. erastoi si un invatacel - adolescentului eromenos / pl. eromenoi. Paidos = baiat in greaca.
Gorki - comunistii si hitleristii . asemeni altei minoritati, homosexualii au fost vazuti pe rand, intai de hitleristi, apoi de comunisti ca o caracteristica a taberei adverse, ca o dovada a bolii societatii. Hitler il omoara pe rohm , un comandant hitlerist devenit periculos de puternic, pt ca era homosexual desi stia demult acest lucru. Doar ca pana atunci nu il deranjase. Si acum apare replica lui tataie gorki: ,, exterminati-i pe homosexuali si fascismul va disparea" . da, tapi ispasitori pt ambele tabere extremiste. Homosexualitatea presupune libertate, neamestecul statului in viata privata si acest lucru nu poate fi acceptat de un stat totalitar.
Biblia si homosexualitatea: Isus nu a vorbit nicaieri in evanghelii impotriva acestui lucru. Apostolul pavel este cel obsedat de sex, dar de sex in general. Adica el accepta casatoria ca ultima solutie, daca e prea mare mancarimea decat sa se pacatuiasca prin onanism ( vai ce cuvinte mai folosesc si eu!). in rest, apostolul o tine numai in sexul e murdar pana la fixatie de parca dumnezeu nu ar avea altceva mai bun de facut. ( pag. 157 - contine acuze mult mai grave de tipul: ,, istoria crestinismului a inceput ca un fenomen de psihopatologie sexuala?")

1. george bălan - iubirea interzisa

cartea face parte dintr-o trilogie publicata de autor in 2001, la o editura din republica moldova ( de aici impresia lui ca acolo oamenii ar fi mai deschisi), dupa ce lucrarea i-a fost refuzata de trei edituri din tara:
1. iubirea interzisa - redactata in spania intre 17 dec 1997 si 31 ian 1999 (de ce s-ar apuca cineva de o astfel de carte in timpul pregatirilor de craciun?)
2. celalalt eros - mart 1999-apr 2000 , fix un an, nu mai precizeaza locul, dar se pare ca ii vine tot mai usor sa scrie, odata ce a gasit structura
3. homofobia, tabloul clinic al unei psihoze - hei, vreau cartea, cel care ai imprumutat-o , las-o sa circule ca de aia a fost achizitionata ( eu vorbesc, or sa ma dea afara de acolo pana termin de citit tot ce am luat), adica: nu stiu nimic, nu era la raft
scurte date despre autor: george balan este cunoscut ca muzicolog, avea un fel de spectacole cu public in care explica muzica, ceva de genul iosif sava. Emigreaza in germania in 1977, conduce o scoala prin care formeaza ascultatori pt muzica cea serioasa (muzica clasica era cacofonie). Ca muzicolog, printre profani, este cunoscut pt seria de emisiuni tv cu caracter pedagogic ,, cum sa intelegem muzica?" (youtube). Bineinteles are si carti , dar vizualul are mai mare impact.
Nu pot trage concluzii legate de toata trilogia( pt ca nu am citit-o si nici nu stiu daca se va intampla vreodata), ci doar despre ,,iubirea interzisa" - scopul cartii este de a convinge cititorul sa fie sincer cu sine, sa aleaga drumul drept, sa aleaga ,, adevarul"in conceptie gideana : nu adevarul asa cum il accepta societatea, trunchiat, ci acela care iti va elibera tie sufletul ( sper ca am inteles bine). Cum se poate obtine aceasta sinceritate? Recunoscand ca esti ceea ce esti, fiind sincer cu tine, sustinandu-ti alteritatea public.
Acum voi fi rautacioasa - doar ma cunoasteti, nimic nou. George Balan tine acest discurs de-a lungul intregii carti, discurs frumos, nu am ce spune, dar ce gasim pe ultima coperta ( coperta a IV-a)? o poza a lui nici macar din profil, mai curand din profil - spate, asa o poza de ,, adio si n-am cuvinte". Da, stim ca romania e o tara inca homofoba, ca e periculos sa iti arati chipul pe o carte care iti poarta numele, ca poate asa se incearca protejarea celor dragi ramasi in tara. Dar mai scrie acolo sub poza ca prin aceasta trilogie, balan ,,intentioneaza sa isi incheie activitatea scriitoriceasca in limba romana". Adica, frumos, asa de ,, hai pa", eram gay, acum ma simt mai bine ca am spus-o.
Nu asa merg lucrurile, daca ii alegi ca modele pt cartea ta pe gide si klaus mann si alti oameni de cultura care merita tot respectul, daca ii prezinti ca exemple pt cititorii tai, de ce nu faci ca ei? Ei au inceput prin a-si declara alteritatea ( expresie care place mult muzicologului) si incepand de aici si-au scris opera.
Da, da, sunt rea, stiu, dar e un pas mare facut inainte aceasta lucrare si imi pare ca dupa ea urmeaza o mare fuga, si nu e de bethoveen (poate il infurii, si se razgandeste si mai scrie :P- vise, stiu)
Cititorul caruia se adreseaza george balan este un adolescent , eu asa il vad, cineva care tocmai si-a descoperit preferinta si ar putea afla astfel de ce trebuie sa fie mandru ca este ceea ce este, in ciuda a ce i se spune in jur. Cartea lui balan e un fel de "legendele olimpului" de alexandru mitru, adica o prezentare la nivel mediu , accesibila oricarui cititor, despre istoria personalitatilor gay. De unde impresia de accesibil si de cititor de nivel mediu ( maxim liceul sau cineva care a urmat o cariera in stiinte exacte si nu a mai deschis demult o carte)? Unele dintre informatiile prezentate de g. balan imi erau cunoscute de la cursurile de teoria literaturii sau literatura comparata. Ciudat insa ca profesorii nu aveau curajul -desi la nivel universitar, da? si dupa revolutie - sa mearga cu ideea pana la capat, sa traga concluziile, se vorbea in continuare in soparle si cine pricepea bine, cine nu - dar eu nu am spus nimic. Banuiesc ca s-au format asa si acum nu mai pot sa se dezobisnuiasca.
Daca nivelul de intelegere este accesibil, frazarea -modul de a construi mesajul - mie mi-a parut dificila. George Balan scrie precum sadoveanu, precum thomas mann, fraze luuungi, frumoase, deseori intrerupte de acuze aduse homofobiei societatii, dar cel mai adesea cu un ton ce aminteste de simfonii, de poemele lungi medievale. Da, da, de cronicari. Mi s-a intamplat sa imi zboare gandul aiurea in timp ce citeam, sa reiau - dupa ce facut autocritica- ultimul pasaj, sa constat ca nu pierdusem nimic.
Cum sa va explic. Stiti diferenta dintre documentarele franceze si cele britanice? Cele britanice se bazeaza pe informatii , sunt reci, cat se poate de obiective. ( de aceea s-a spus dupa razboiul din irak ca bbc treb sa prezinte ce a fost pe front , nu cbs , pt ca bbc ar fi prezentat ,,nedeformat"). Documentarele franceze sunt pline de discursuri, poetice, dar cu informatia - mai putin. Foarte subiective, de aceea impresia de act artistic mai curand decat de explicare stiintifica, de recuperare documentara.
Felul de a scrie a lui george balan mie mi-a amintit de documentarele franceze.
Filonul care uneste intreaga trecere in revista a prezentei personalitatilor gay de-a lungul istoriei - este klaus mann. Scriitorul nostru spune ca ar fi thomas mann, gide si klaus mann. Eu spun ca a fost doar klaus mann. De la el pornesc legaturile si cu ceilalti doi.
Prima legatura este de sange. Thomas Mann i-a fost tata. Si l-a criticat in fata societatii si a forurilor culturale pt ca a fost mai important pt el sa isi apare pozitia lui mincioasa de fals hetero si tata de familie. este o ocazie pt balan sa analizeze in paralel doua moduri diferite de a-si privi alteritatea ( voi nu v-ati plictisit de acest cuvant deja?). thomas mann este constient ca este gay, dar este las. Nici macar nu poti spune ca a fost mai important pt el sa fie scriitor si se temea sa nu isi pericliteze cariera. Nu, s-a folosit de literatura pt a-si inabusi pornirile, pt a le caricaturiza ( facand un rau felului in care erau priviti homosexualii, ca dezaxati, grotesti - vezi ,, moarte la venetia").
Ce nu mi-a placut : mi-a parut doar ridicola, dar demna de mila , nu de acuze, situatia lui batranului mann la varsta senectutii. Cum redusese tot interesul sau fata de tinerii barbati la fantezie, masturbarea aceea imaginara. Mie mi-a provocat mila, nu dispret. Poate pt ca sunt femeie, o fi asta
Alt lucru: george balan spune ca mann era atras de fiul sau adolescent ( da , de klaus, desi avea mai multi fii), pt ca asa scrie si in jurnalul lui th.mann, si spune ca acest lucru nu e anormal , ca se intalneste si la hetero. O fi , nu contest, si nici nu mai intereseaza hetero sau homo, nu e normal. Nici macar la nivelul atractie, al creierul si atat.
Si ultimul: nu sunt convinsa nici acum ca e important sa stim biografia unui autor pt a-i intelege opera, pt a o judeca din toate perspectivele - da. Asta da, dar nu imi influenteaza mie parerea ca cititor de literatura.
Sa va dau un exemplu. Citit ,, doctor faustus". Placut mai mult sau mai putin pt ca Th. Mann nu este un scriitor care sa trezeasca pasiuni. Cel putin nu in mine. Dar citit apoi eseul lui , ,, cum am scris doctor faustus" si mi s-a facut sila pe viata de acest autor. Povesteste acolo care a fost modelul celui mai oribil pasaj din roman: plimbandu-se cu nepotelul sau de mana prin parc, se uita la el si decide ca el va muri in chinuri groaznice ( de menengita) in roman. A fost prea mult pt mine. Adica, ce vreau eu sa spun, sunt lucruri care ma oripileaza mai mult decat acceptarea - minciuna legata de preferinte.
Acum , daca stiu ca proust era un fervent frecventator al bordelurilor pt gay si ca in ,, sodoma si gomora" (vol. 4 din ,, in cautarea timpului pierdut") face un rau comunitatii, prezentand-o ca pe o cloaca de mizerie umana - voi citi altfel textul? Probabil imi va spune altceva, astept - nu stiu ce sa spun. Am mai zis undeva, forma e mai putin importanta decat continutul, dar ma refeream la raul moral - sa indemni tinerii la sinucidere, sa prezinti neutru scene de pedofilie. Rau moral e ce face si proust sau thomas mann? Nu stiu, chiar nu stiu acum. Cred insa ca e doar o reflectare a modului lor de a se raporta la aceea pornire sexuala. Nu se acceptau ca gay, deformau aceasta pronire pt ca asa o vedeau.
Uite am si dovada in acest sens. Gide merge la Proust, aflat pe patul de moarte, sa ii ceara socoteala pt felul in care a prezentat lumea gay in romanul sau. Ii spune ca a adunat acolo toata mizeria, ca a pastrat tot ce era frumos pt cuplurile hetero. Proust spune ca a pornit gresit, ca a dat tot ce fusese frumos in iubirile sale homo pt cuplurile straight , in primele romane, si ca acum ii ramasese doar mizeria. Dar ca pt el nu era nimic urat in ce a prezentat. Pt el, nu era nimic urat! Era lumea in care traia, pe care o acceptase. Si nu era urata pt el
Thomas mann este batranul care se indragosteste de un adolescent in ,,moarte la venetia", dovada stau privirile ingrozite ale sotiei si fiicei, jurnalul lui. el este acel personaj. El este cel care se macheaza pt a parea mai tanar. Si ce solutie se putea gasi decat moarte? Cine zice ca pedepseste personajul. Moare fericit! Cine spune ca e ridicol acel personaj? Asa era mann spre finalul vietii lui.Asa sunt poate toti indragostitii.
Da, nu treb sa isi acuze fiul stiind ca si el era. Dar ura tot ce tinea de familia sa, care nu treb sa existe( asa scrisese in jurnal). Traia detasat de ea. Folosindu-se de ea.
George balan se foloseste de operele lui klaus mann ca de pretexte pt a vorbi despre personalitati gay:
- prima lucrare a tanarului mann este despre alexandru macedon
- a doua despre ceaikovski = paranteza de 17 pagini pt a prezenta isteria bisericii aspra homosexualilor
- a treia despre ludwig II al bavariei = paranteza de 33 de pagini pt a inventaria toti regii cu aceste inclinatii ; doar o singura regina retine atentia, cristina a suediei, si spune autorul ca a fost laşă pt ca a renuntat la coroana fiindca nu se putea casatori. Aceasta pusa in paralel cu cel care a urmat-o, carol XII, culmea ironiei - tot homosexual. Doar ca el ar fi fost curajos, pt ca - precum richard inima de leu, precum frederic cel mare ( considerat sic! drept model de hitler), - a purtat tara prin razboaie interminabile, ca sa nu fie fortat sa se intoarca in ţara unde trebuia sa se casatoreasa pt a da tarii un urmas. Si el a avut curaj, ei au avut curaj? Au murit oameni , stateau in razboie ca sa poate coabita cu iubitii care le erau si tovarasi de arme. Unde e curajul?
- ultima carte, despre gide - este si ocazia de a ne lua ramas bun de la acesti doi scriitori. Klaus mann cere o intrevedere cu gide, acesta bolnav , i-o refuza. Plin de amaraciune, acumulata in urma imposibilitatii de a-si gasi drumul in cultura, politica, societate , klaus mann se sinucide. Gide va muri de batranete nu mult dupa aceea.
Parantezele lungi, din ce in ce mai lungi, sunt o tehnica folosita de balan. O alta este anuntarea subiectului capitolului urmator in ultima parte a fiecarui capitol. Nu va amagiti, nu veti afla curprinsul capitolului din titlurile pe care le poarta. Nicio sansa, treb sa cititi !
Din klaus mann, balan preia pasaje lungi atunci cand vrea sa vorbeasca despre felul in care traiau drama lor homoerotica personalitatile surprinse de acesta in romanele sale. Si preia pasajele ca si cum ar fi fragmente din jurnalul acelora. Este absolut sigur ca ele surprind corect trairea lor pt ca (pag.195) ,, homosexualitatea da nastere la incompatibil mai multe si mai subtile afinitati elective decat orientarea heterosexuala". Adica, in ciuda lipsei documentelor, mann a ghicit pt ca era homosexual precum personalitatile surprinse.
In alta parte, balan spune ca un cercetator straight oricat de bine intentionat nu va intelege corect drama unui gay. Si da ca exemplu , cercetatoarea care a sustinut ca ceaikovski ar fi fost fortat sa se sinucida de catre familia regala pt ca se descoperise ca avea legaturi cu cineva de acolo. Sa zicem ca suntem de acord cu george balan, dar atunci si reciproca va fi valabila, nu? Un cercetator care este gay nu are cum sa inteleaga modul de a gandi al cuiva straight.
Pt ca george balan deformeaza, vrea neaparat sa gaseasca porniri homosexuale si unde nu sunt. Voltaire nu era atras de frederic cel mare, iar wagner nu era ispitit de ludwig II. Erau doar oameni de cultura, poate putin cam lacomi dupa bani sau dupa lux, aflati intr-un moment nu foarte bun in viata lor care au avut mana cereasca de a fi primit protectia unui rege. Da , regele era gay, da, apar in scrisorile celor doi derivate din cuvantul ,,iubire", dar iubirea e de mai multe feluri, daca americanii spun iubire in relatie tata-fiica nu inseamna neaparat ca ...O pastrare a masurii este necesara, un entuziasm netemperat dauneaza credibilitatii cartii.
O alta problema pe care am avut-o cu modul de a gandi al autorului nostru a fost felul acestuia de a vedea cuplul gay ideal, ,, adevarat". Prima data cand am citit am zis ca mi se pare. Dar nu era asa. E o idee mare si draga scriitorului. Iubirea ,,adevarata", asa cum apare legalizata inca din antichitate ( cam asa s-a exprimat el), este cea intre doi barbati la fel de virili, adica de masculini. Modelul este alexandru macedon indragostit de generalul sau heifaistion. Feminizarea este o decadere, demna de dispret. De aceea cezar era ,, femeia multor barbati". Sclavii erau folositi ca pasivi, unui barbat ii era refuzata orice feminizare. Imi pare doar mie ca nu prea ai cum sa lupti cu intoleranta , pastrand inca ceva intoleranta, dar in masura in care se suprapune cu modul tau de a privi lucrurile? Complicat, nu? ,, cel mai pur spirit de iubire virila, adica de la barbat la adevarat barbat"( pag.206), ok sa zicem ca e scos din context. Altul (pag.129): ,, Prin insasi natura ei, iubirea unui barbat pentru un alt barbat este menita sa reprezinte o potentare considerabila a barbatiei spirituale. Specificitatea ei consta tocmai in faptul ca atractia reciproca priveste doua fiinte perfect masculine, ceea ce influenteaza hotarator caracterul sentimentului si genereaza efecte proprii numai acestui gen de iubire. Ele se afla exact la antipodul efeminarii(...). O iubire autentica, normala intre doi barbati trebuie sa genereze neaparat forta si curaj(...); moliciunea ii este straina chiar in manifestarile ei de tandrete si lirism". Mie pasajul asta mi-a amintit de un film in care doi tipi se indragosteau dupa ce se batusera , scena de wrestling , pe covor. Asta fiind echivalentul pt tipe impingandu-se si paruindu-se prin ciocolata.
Inteleg ce vrea sa faca. Sa combata conceptia heterosexualilor ca gay-i au cu totii gesturi feminine, dar o combate excluzand cu totul posibilitatea sa existe si gay-i cu trasaturi mai afectate. Si care e problema? Cinste lor ca nu se ascund. Nu e bine sa generalizezi nici de o parte, nici de cealalta.
George Balan nu vrea sa idealizeze homoerotismul (alt cuvant drag lui). Asa ca , dupa ce vorbeste de cuplul cocteau - jean moreas, iubirea lor constituind energia necesara in creatia artistica, balan vorbeste si despre viata tulbure a unor homosexuali precum leonard bernstein, motherland, rudolf nureev, michel faucault, pier paolo pasolini( cap.54 ,, cealalta lege").

Chinuindu-ma sa inchei , ca asa nu mai termin niciodata, cartea este o poveste frumoasa, de la biblia unde scrie ca dumnezeu a facut ,,barbat si femeie", adica un hermafrodit, omul perfect, pana la intrebari legate de rolul sexului si vremelnicia relatiilor in cuplurile gay. cartea lui george balan este o lectura necesara oricarui gay in devenire. Aceluia care crede ca nu e de ajuns sa mergi prin cluburi si sa agati pe gay romeo. Aceluia care crede ca e nevoie si de putina cultura pt a putea lupta anarmat cu informatii in contra acuzelor aduse de majoritatea homofoba.

Sta sa ploua - sau mai bine NU

E la greenhours. Am vrut si eu sa aflu despre piesa, era chiar apreciata intr-un blog, nu m-am uitat insa mai bine sa vad cam cum si cat gandea persoana care detinea blogul, tot de pe net fusese selectata si la nu stiu ce concurs pe teatre, parca. Pe mine, uite, m-a convins sa merg informatiile de pe net.

E o maimutareala. Daca esti deja vesel si vrei motiv sa razi ca sa nu razi ca prostul fara motiv, e buna piesa. Altfel, eu m-am uitat la spectatori si ma gandeam: ce naiba sunt eu singura care se plictiseste si ii pare ridicola toata aiureala de pe scena? erau cativa care nu se amuzau deloc.
Am mai fost la teatrul de la greenhours, nu mai stiu titlul piesei, dar stiu ca mi-a placut foarte mult. Si atunci de aceea am mers, imi place teatrul neconventional, in spatii neconventionale. Dar acum am impresia ca e mult snobism la mijloc.
Maria Buza improvizeaza la greu. Toata piesa mi-a parut o improvizatie. Era parca un examen pt studentii de la actorie. Actiunea este trasa de par. Umorul este tembel. Poate ar trebui sa precizez ca mie imi place umorul negru si cel absurd. Pot aprecia umorul daca se combina cu ceva drama , cu ceva psihologie, daca sunt credibile situatiile prezentate pe scena.
Tipa blonda ( voi verifica imediat si numele lor - later edit : tania popa, daca am ghicit bine ) se balbaia la replici. Tipa slabuta, in rolul Julietei, era artificiala ( antoaneta cojocaru). Poate rolul ei era artificial, nu stiu. Dar nu era asa de frumoasa ca sa imi para ca ar putea fermeca vreun romeo. Da, sunt subiectiva.
mi-a placut doar tipul, singurul din piesa( nici nu e trecut numele lui in prezentarea piesei pe siteul greenhours). Parea natural. Da, si el se maimutarea, dar ar fi fost culmea intre atatea mascarade de pe scena el sa fie singurul serios. Acum nu era extraordinar, rolul nu era deosebit.
m-a amuzat cand pustoaicele de la masa de alaturi au inceput sa suspine cand a intrat el in scena . parca era copie din titanic - prim plan cu leonardo di caprio, fetele oftand prin sala de cinema.
in concluzie, daca va place teatrul de revista, nici macar de comedie, daca va plac piesele usurele, daca vreti sa iesiti cu o tipa la o piesa care sa nu ii solicite prea mult materia cenusie - " sta sa ploua" e piesa perfecta.

Ce stiti despre " dragostea dureaza 3 ani" de la motoare? Ma batea gandul sa merg, dar nu as mai dori o experienta asemanatoare.
da, si e in plan "iubiri interzise" de la TNB. voi cand ati mers ca sa o prindeti pe japoneza in rolul principal?

broken down into pieces

mier, ora 8:30, 16 sept

Metroul e ca un loc de trecere, nu are spatiu, nu are timp pt mine, ca orice alt mijloc de transport in comun. De ce la mijloacele de transp in comun nu am idee. Banuiesc ca poate fi analizat de scormonitorii de creiere.
Nu , nu vreau sa incerc sa imi amintesc tot ce a fost atunci, prea mult pt mine. Prinsa intre motanul care nu mai vroia sa se intoarca, intre tanarul acela astenic care imi amintea de el, care vorbea singur in lumea lui, cu oamenii care incercau sa il ignore, gandindu-se poate , ca si ai mei inainte sa apara aceea coada de porcusor din "un veac de singuratate"- ,,fie in pustietate, sanatate sa fie, numai asta nu", si uite ca s-a intamplat. Cere-mi inca o data, hai cere-mi sa fiu optimista, intreaba-ma de ce nu pot fi cand sansele de recuperare sunt de 1%, dar da-mi 20%, nu zic 40-50, ofera-mi o cifra rezonabila, la 1% nu pot sa fiu optimista, pot doar sa incerc sa ma obisnuiesc cu gandul, poate in timp sa am intelepciunea lui taica-miu de a spune ca e sunt unii care nu se pot deplasa, care sunt total pierduti in lumea lor . de parca iti e mai putin foame daca te gandesti la somalezi. avea doua carti vechi, la cea de deasupra am vazut ca era editata la 'institutul european', erau carti in format mare, cartonate,precum cele pt copii, poate si erau pt copii. As fi vrut sa vorb cu el, nu m-am simtit puternica pt asta.
Pierduta acolo , fara timp, fara spatiu, in viermele ala de trecere - incercand sa imi opresc nenorocita aia de lacrima care se incapatana sa coboare, nu - sunt racita, de la sta imi sunt ochii lucitori, translucizi - sunt bine, doar de nu mi-as strica machiajul. Prinsa intre motanul care a preferat libertatea si fugea pe scari si ma tragea inapoi de parca as fi putut sa ma asez cu sezlongul in curtea blocului, sa ma mut acolo - intre boala lui la care ma gandisem toata ziua, incercand sa imi amintesc numele acelei cantarete de origine greaca, care zbiara, nu canta, care apasa in disperare clapele la pian, nu canta, de parca amintirea numelui ei ar fi fost o iesire din impas, o solutie ( nici pana acum nu mi-am amintit numele, netul s-a dovedit inutil, dupa ore intregi am renuntat) - intre ea care nu stiu ce mai vrea de la mine, era in timpul meu de recuperare si acum imi cere sa ne intalnim sa mergem la teatru ( o scuza putin credibila, caci ea mi-a zis clar ca nu rezista multe ore la teatru sau film, ca nu are stare sa stea mult in acelasi loc, ca ii lipseste puterea de concentrare), sa ii cer sa imi promita ce?
Si am plecat de pe scanul acela, metroul era mai mult gol. Nu stiu daca a vazut cineva ceva. Oricum oamenii ignora din politete, poate pt ca nu vor sa se incarce cu probleme celorlalti. M-am asezat cu fata la geamul de la o usa,cat mai departe, cat mai departe de locul acela, cat mai in fata (cei de pe scaune puteau vedea ceva? era de la curent). Reflectia mea in geam speram sa ma ajute. O doamna serioasa, machiaj impecabil. Trebuie sa pastram aparentele. Stricam bunatate de machiaj. Si gandul care tot revenea de a apasa pe butonul de alarma : aveam nevoie de mai mult timp pt a ma regasi. Nu puteam cobori asa, inca mai aveam nevoie de timp intre, de timp necontabilizat.
m-am bazat pana la urma pe cele 10 minute de la metrou pana la serviciu. Oglinda arata ca totul era in regula. Imi stergeam in treacat lacrima aia nenorocita, vai era doar o doamna preocupata de imaginea sa reflectata, care se tot aranja in geam, era poate prea mult machiaj in colturile ochilor - atat.
Trebuia sa ma adun. Nu am voie sa par fragila in fata lor. I'm strong, i am ok, i am and i will be fine. Always fine. No, not fine, more than fine, great - i'm doing great

Doar sa nu il mai intalnesc in metrou. Pot duce tot restul, ma voi obisnui cu casa aia goala, cu ea oh, o sa se sature de tot dusul si intorsul asta. sau doar voi refuza sa ii mai raspund la telef si la mesaje. Dar cu ... well, i'm not strong enough, not wise enough. And it's been how much? Almost 5years. Whatever, i'll be great as i said.

* stiu ca in strainatate exista support group pt familiile celor care au pe cineva drag bolnav de ...well, schizo, am spus-o, aici nu exista, am intrebat pe altii in situatia mea, am intrebat doctorul lui, nimic. Incercand sa imi amintesc numele acelei cantarete am dat pe youtube diferite criterii de cautare ( greek origin singer, strange music, strange music on piano, si orice mi-a trecut prin minte, schizophrenia - in final) si gasit oameni afectati de asa ceva vorbind despre. Cand voi avea rabdare, ma voi aduna si poate voi putea sa privesc. Da, e un blestem, atata au adunat (neah, neah, nu tigani - vai, in familia noastra, ce rusineee!) ca pana la urma au cules. Cel de sus are asa un simt al umorului ...
** am rezolvat ceva amintindu-mi? readucand totul in minte? As putea sa merg pe jos pana la serviciu, daca as stii ca m-ar feri de ... as face-o. dar orice loc de trecere, fie si o strada nepopulata ar avea acelasi efect when my whole world is goind down,down,down.

time for mourning

Orice relatie, nu conteaza cat de scurta, are nevoie de asa ceva. E timpul in care stai si te gandesti ce a fost. E nevoie pt a putea sterge din minte imaginea ei. Pt a fi sigura ca atunci cand o saruti pe ea, nu ajunge sa faca schimb de saliva cu fosta. Suna oribil , stiu. Dar oricine merita timp pt a gandi, pt a jeli ce a fost, pt a putea ingropa ca sa poata merge mai departe. Abia cand a disparut ce a fost, atunci o poti vedea pe ea. Altfel, imaginile se suprapun si nu e corect pt nimeni.
So, this is my time for mourning ...

fara sunet

vorbeai . si s-a taiat sonorul. nu mai auzeam nimic din ce spuneai. parca era un film fara sonor. tot ce ma puteam gandi era: daca ne-am fi cunoscut fara sa stim ce si cum e cu noi, daca eram colege, sa spunem, mie nu mi-ar fi placut de tine, eu nu as fi vrut sa te cunosc mai bine, eu nu as fi vrut sa fiu macar amica ta. tu nu esti un om bun.

si atunci m-am gandit ca nu e corect ca noi doua sa ajungem impreuna doar pt ca avem aceleasi preferinte si in momentul in care ce-am intalnit eram singure. ma simteam mai aproape de Dak, cu ea imparteam interesul fata de ciudati din literatura romana. cu tine, cu tine, e trist, doar noptile.

era un gol si sunetul nu voia sa revina.

vreau sa fiu medalion

mi-ai dat sa iti tin geaca
trebuia geanta
la trecerea de pietoni
cand ai pus medalionul sub bluza, eh
io, adica eu, adica uf, stii tu,
as fi vrut sa fiu medalionul tau
nu rade,
chiar vreau sa fiu medalionul tau

la norocul meu, sigur vei scurta lantul,
dar tot e bine, voi privi doar in jos.

daca ti-ai pune o clepsidra, as fi nisipul,
si as sta tot asa, doar in jos.

am ajuns sa scriu versuri, uite ce imi faci,
nu tu, ei doi, alea doua bestii ,
dar si ce sa fac, ca daca e sa merg la somn,
cu bestiile in minte numai somn nu ar fi.

la plecare mi-am cerut scuze ca nu prea pot sustine
un eye contact
pai da, ca daca bestiile aveau eyes,
nu mai aveam eu probleme cu contactul.

asa, era un fel de triughi,
ma uitam la ochii tai, nu puteam ramane uitandu-ma doar la ei,
adica nu te cunosc, nu pot ,
si ma uitam in alta parte, acum iti pot descrie si cate frunze are
acel tufis din dreapta - spate.

si apoi imi intorceam privirile,
dar ale naibii, tot la bestii se fixau.
nu te superi ca le zic bestii, dar eu asa le simt, ca bestii.

si uite asa ochi - tufis - sanii.

ma si enervasem , adica stai asa , si-a luat decolteul ca sa ce?
sa verifice daca mai au impact?
daca reactionez?
stiu ca nu e asta, toate tipele cu care natura a fost darnica,
cand isi aleg o bluza - aleg si decolteul generos

dar poate decolteul nu era generos
(asta se transforma intr-un poem despre un decolteu)
doar eu vedeam doar spatiul dintre sani,
medalionul l-am vazut abia cand l-ai strecurat sub bluza
si atunci mi-as fi dorit foarte tare, dar foarte, foarte tare
sa fiu medalionul tau.

gata, stiu, o sa ma rog sa devin medalionul tau
inainte sa adorm.
(ah, vei putea spune oricui ca ti s-a dedicat un poem ,
dar,
stii,
nu e un poem despre tine,
e despre sanii tai ,
si oricum nu ma supar daca spui,
caci isi merita tot poemul, fiecare cuvant,
fiecare virgula,
fiecare privire care nu putea sa se desprinda de ei,
vinovata)

* poem care va fi postat abia cand nu imi va mai fi asa de rusine de ce am scris ( maine dimineata sigur ma voi ingrozi de ce a putut aduce in mintea mea noaptea , e 22:37, nu e asa grav)
** poate ii dau totusi drumul in eter, daca nici in locul meu de dat cu capul nu pot fi silly , atunci unde? daca ma intrebi ceva, neg totul.