cand credeam ca poate am preluat un model de cuplu din familie si nu pot avea o relatie bazata pe intelegere si armonie - am intalnit-o pe ea si o iubesc!
cand credeam ca poate doar eu sunt singura care crede ca a fi cu cineva inseamna liniste si echilibru - am intalnit-o pe ea si o iubesc!
cand credeam ca viata mea va fi un sir monoton, bazat pe rutina serviciu - casa - carti si filme : am intalnit-o pe ea si o iubesc!
ii spun ca o iubesc cu fiecare floare daruita, cu fiecare mesaj de dragoste, cu fiecare zambet si imbratisare, cu fiecare gest si sarut.
si le spun si celorlalti ca o iubesc, daruiesc flori si zambete si sunt happy all the time.
am inteles si am retinut din discutiile cu ea ca o discutie, chiar si desfasurata la afirmativ de ambele parti, nu inseamna o hotarare - acum ne e bine si e bine, e foarte bine, atat stiu, atat vreau sa stiu.
situatia 1
mama: ce e inelul acesta ?
explicatie: iubita daruit un inel de tip verigheta. il port pe inelul pt verigheta. reluam.
mama: ce e inelul acesta?
eu: un inel.
mama (se roteste pe partea cealalta, se uita si la cealalta mana, nu vede un inel asemanator si acolo): da-l jos!
eu: nu! ( intors spatele, continuat o alta discutie)
situatia 2
context: parintii vad poza pe desktop cu mine si iubita prostindu-ne ( ochi incrucisati, zambete tampe)
mama: vroiam sa te intreb demult, ce e cu fata aceasta?
eu ( daca nu era ea, daca era doar tata ...): e r...
mama: si cine e r...?
eu: tata o stie
situatia 3:
aflat ieri de la iubita ca tata ii strange mana si spune ,, salut" la plecare. un gest cam barbatesc pt o femeie. ciudat, nu? exagerez eu? tot pune aceleasi intrebari: unde locuiesti? de unde esti? cu ce te ocupi? ei ii pune. mie o singura intrebare: si cati ani are? astept acea intrebare. de la el doar, de la el. teama? nu cred. curajul de a merge pana la capat? hm, tocmai am aflat de curand ce cred str8 despre bi. cred ca voi merge cum bate vantul, si in timp, in timp, tot adevarul. dar sa ii tin la distanta, prezenta lor e sufocanta. nu ar fi prima oara cand fac rau din dorinta de a-mi fi mie bine. cand ne rupem de parinti? ne rupem vreodata? mama lui de cordon omblical! ii iubesc, am nevoie de ei, sunt ai mei cu bune si rele.
si o iubesc si pe ea.
nu, nu, e fals conflictul si e proasta incheierea acestei postari. asa mi-a iesit insa si nu am de gand sa schimb.
Ochii care văd totul
-
Titlu: Ochii MoneiAutor: Thomas SchlesserRating: Editura: Humanitas
FictionAnul aparitiei: 2024Traducere: Daniel NicolescuNumar pagini:
520ISBN: 978-606-09...
Acum 2 zile
ma bucur. mult mult de tot
RăspundețiȘtergerehmmm, nice:) pai, iubiti-va mult! si gata! restul le deslusiti voi, impreuna :)
RăspundețiȘtergereimi pare bine ca ti-ai gasit iubirea in sfarsit . Cat despre parinti , ai grija mare ce la spui si cand . Mama nu accepta nici acum , la 16 ani de cand i-am zis . Take care , hugs la amandoua :P
RăspundețiȘtergerenoi va multumim mult, mult di tot !!!
RăspundețiȘtergerehugs, hugs !
ah, si uite ca moderarea comentariilor si-a dovedit utilitatea, nu e doar paranoia :D (tocmai am anulat doua comentarii ale aceluiasi personagiu ce mi-a parut suspect)
M-am regasit putin in faza cu inelul. Si eu si iubita mea aveam unul, si cand am mers asta vara la ea a trebuit sa il dau jos pentru a nu banui mama ei nimic. Partea proasta a fost ca ne-am despartit dupa aceasta vara.:(
RăspundețiȘtergereSi nu a trebuit sa dau explicatii pt ca aveam poza cu ea pe desktop sau inel ca ea. Nici nu stiu ce cred unii din prietenii mei sau parintii mei. Oricum unii stiau despre noi.
Ma bucur pt tine ca ai gasit iubirea. Sa va iubiti mult.
Foarte adevarat multe lucruri pe care le-ai punctat in posturile acestea. Multe le-am trait si eu.
La cat mai multe postari. :)
dar tu macar i-ai cunoscut parintii :(. vine craciunul, anul nou si ... perspectivele sunt sumbre. :((
RăspundețiȘtergerenu am mai citit nimic, nimic nou pe frontul de est. ah, da, ne plimbam mult, facem fotografii, ea face, eu "suport" :D
Poate e sumbru..da macar o ai pe EA.. :|
RăspundețiȘtergereSi pana la urma, nu conteaza chiar asa mult cunoscutul parintilor ei..important e sa o cunosti pe ea prin ceea ce este ea, si nu ce parinti are. Intradevar, e frumos, si cv aparte, dar pana la urma cu ea imparti iubirea. O sa aveti sarbatori de iarna fericite si fara parintii ei sau ai tai :)
Numai bine :)