joi, 8 aprilie 2010

cand doua tipe stau impreuna

pornind de la un post de pe pinkpong ( imi place sa ii spun pingo pongo). asta ca mi-a trecut stresul cu aranjatul in sifonier si am chef eu acu de vorbaraie inutila. by the way, sorry alexiuss ca incurcat borcane si am sters invers decat trebuia.

preambul: dap, mutat impreuna. hm, am eu o vorba, cum naiba poate sa isi faca coming outul o bisexuala/un bisexual? pe principiul ca suntem cu fundul in doua luntre, ca suntem - cum cu drag ne-a lumit o bloggerita un fel de strutocamila, ce ar treb sa spunem? oricum stai si te gandesti si inventezi scenarii si tot te ia prin surprindere ca pornesti de la cel mai rau posibil ( reactie violenta fizica sau verbala) la cel mai bun ( stiam, ce te agiti atat). si tot ...

acum a trecut ceva timp de atunci, nu mai tin exact ce si cum a fost. initial a zis ceva ce era dublu interpretabil si pt ca reactia mea a lipsit a spus ceva ce era negru pe alb: cuplu de femei. bineinteles tot pe tema nu e normal asa ceva, te gandesti la viitorul tau? dar nu ma asteptam. vorbim de tatal meu.

la ea a fost, n-a fost adica. a mai stat cu tipe, parintii sunt obisnuiti sa stea cu tipe, nimic deosebit, doua tipe care stau impreuna. de ce ar fi ceva deosebit. sigur ca nu se gandesc la ..., dar eu nu ma bag. e decizia ei. eu am ales sa nu neg, nici sa nu mint. bine, nici nu deschid subiectul.

reactia mea a fost ciudata. adica, am inceput sa tremur. eu treb sa anticip totul, la mine treb sa fie totul conform planului si daca sunt luata prin surprindere ma panichez. si am tremurat si pt ca nu ma puteam opri m-am retras in dormitor. cand a venit iubita, i-am scris pe un biletel tot ce imi spusese el.

apoi totul a decurs ca de obicei, adica ei doi au vorbit normal. i-a strans mana si i-a spus salut ca de obicei ( e normal sa strangi mana si sa spui salut unei tipe? nu se face asta intre barbati?). la inceput am fost putin stresate, congestionate, dar el a salvat situatie comportandu-se normal.

cand si-a adus lucrurile aici, acum vorb de iubita, tatal ei - cum ma tinea dupa umar pe strada. urasc apropierile. cica e un semn ca ma place. urasc exprimarea acestui tip de afectiune. adica ai mei nu ma tin dupa umeri. o singura data m-a mangaiat pe cap maica-mea dupa ce am castigat un examen, vai facandu-i mandrii ca imi sunt parinti. a fost ceva ciudat, de parca as fi fost un catel care a executat frumos o comanda.

cuprins ( vai dar ce preambul lung!): coabitarea - ce urat suna, concubinajul - mai rau, viata in doi - titlu de emisiune pe acasa tv
cica ne-am agitat degeaba, ca nimic nu s-a schimbat. adica oricum stateam mai mult impreuna si inainte sa stam impreuna. sigur a fost momentul anuntarii familiei ca urmeaza sa... dar asta a tinut tot de preambul. a fost momentul stresului meu ca unde naibii pun atatea haine ( postul sters). in realitate, acum pot spune la rece - sunt patru rafturi pt haine in sifonier din care doar unul e al ei, dar cand deschidea sifonierul cadeau toate hainele mele peste ea. si, de aceea, a treb totul rearanjat. plus ca, ok, imi fac acum mea culpa, eu am un fix cu spatiu, lucrul meu. instinct al proprietatii prea bine dezvoltat. greu cand treb sa imparti la doi totul. dar invat si eu incet incet. si dupa atatia ani de stat singura nu e usor.

altfel, tot asa, eu mai mult timp asa ca eu sunt insarcinata cu mancarea. in week-end cumparaturi, curat, spalat si mancare impreuna, bine fiecare cu ce e mai bun sa faca.

dar in ultima vreme am eu un pitic pe creier: altul, dar nu am vrut sa ii fac post separat ca ma trezeam iar ca sterg. daca eu iubesc la fel de ce trebuie sa ma supun altor reguli?!. iar am probleme cu exprimarea. sa va explic. iubitei nu ii place foarte tare sa vorb despre trecut. dar eu ma raportez la trecut. si compar: daca eu am trait cu un barbat si tot asa era, adica ma refer la convietuire, daca eu simt la fel ( bine ea e un om deosebit si iubirea mea pt ea e ... cum n-am mai simtit anterior si nu credeam ca voi simti vreodata), dar daca eu sunt tot eu, daca eu iubesc si traiesc langa un om pe care il iubesc si acum e o femeie ... de ce treb sa ma comport altfel?

sa va explic mai simplu. nu vreau sa o conduc la gara cand merge la parinti pt ca drumul de intoarcere spre casa e oribil. ma doare sa vad cupluri straight afisandu-si afectiunea cu nonsalanţa. o sa imi spuneti dar vai, tu, care la inceput te bateai cu pumnul in piept ca o tii de mana si o saruti in buricul orasului! da, dragilor, dar ... teama aceea creste pe masura ce tii la ea mai mult. teama ca ar putea vedea vreun nebun si sa o urmareasca dupa ce va despartiti si ... daca ar fi cu tine, te-ai pune in fata ei, peste tine nu trece nimeni. dar o poti apara cand e singura? si atunci te schimbi. si furi saruturi si strangeri de mana. si o vreme te minti: e ca in anii'60 cand atingerile si saruturile nu erau asa expuse si aveau mai multa valoare. dar apoi te roade. ca una e sa alegi tu sa nu te afisezi si alta e sa ti se impuna. sa traiesti cu teama aia care te roade. si nu pot purta pancarda dupa mine: target. daca simt la fel, mi s-ar parea normal sa fie totul la fel. sentimentul acela ca porti ceva ce te poate distruge, secretul care poate distruge, te transforma in timp pana cand ...

vorbe despre lesbiene care trait vremea cand puteai intra la inchisoare pt ca erai altfel. si lumea s-a schimbat si ele tot merg cu doi metri in spatele iubitei si tot nu se pot tine de mana. si tot se tem ...

si daca lumea se va schimba si noi doua vom ramane asa cu frica in noi?

tampenii. vorbe. ganduri. sper sa nu sterg si postul asta. stiu ca multe nu au logica din ce spun si imi propusesem altceva, un post amuzant. dar uite pot incerca:

cum e sa stai in doua? hm, garderoba la dublu. poti schimba stilul de la o zi la alta. mai iei sport de la ea, clasic de la tine. nu faci combinatii ciudate, dar ai de unde alege. cumperi totul la dublu, ma gandesc la chestii mai intime ( fetele stiu la ce ma refer). si dap, te mai trezesti cu niste bichini in fata ta si te uiti, te tot uiti: astia ai cui naibii sunt, ai mei sau ai ei? si nu e cum am citit eu undeva ca in timp se regleaza mentruatia daca o tipa sta cu alta. basme. si-a reglat-o cu a sorei. de parca cu ea trebuia. so, luati-o logic: o sapt eu, o sapt ea, mai punem una de nervi de dinainte? ( asta e variabila) sau de mofturi ca as vrea si n-as prea vrea ( tot variabila) ce ramane : o saptamana, yes! sa dam drumul la camera? oricum numaram pe rand zilele pana cand suntem una sau cealalta available. ceea ce mareste suspansul, hai sa vedem partea buna a lucrurilor!

altfel, va spun eu, nu e nicio diferenta fata de viata oricarui cuplu din romania asta.

*ah si uitam ce era mai important: de multe ori stim ce simte cealalta, am trecut prin aceleasi experiente, trairi. in plus, o femeie e mai atenta la detalii si mai deschisa la dialog. urmarea: o viata mai linistita.

5 comentarii:

  1. cred ca faza cu "target" o sa ramana mult timp; nu stiu daca am evoluat destul de mult ca sa dispara peste noapte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmm, am trait vremea de dinainte de abrogarea art. 200... Am vazut fete luate de politie cu daba, la sectie, intoarse apoi cu vanatai, dupa ce fusesera batute si violate... Frica dispare greu, e drept, dar, sincer, eu acum ma simt mult mai libera sa fac ce vreau, mult mai in siguranta. Mai e mult pana departe, dar, asa le repet mereu fetelor foarte tinere, macar nu mai e ilegal sa iubesti pe cine-ti place!

    RăspundețiȘtergere
  3. incerc sa ma vad batrana si nu reusesc ... stiu pare fara sens fata de ce ati spus voi. si nu era vorba peste noapte, lumea se schimba incet, uneori insesizabil.

    RăspundețiȘtergere
  4. Să ştii că nu e neaparat adevărat că o viaţă trăită cu o femeie e mai liniştită. Femeile sunt pline de hachiţe, de mofturi... şi de unele singure, d-apoi 1 plus 1. :)
    Însă, viaţa, da, poate fi mult mai frumoasă, dacă ai grijă la ups and downs:)

    RăspundețiȘtergere
  5. dap, am cam idealizat in final, e drept. inainte sa o cunosc pe ea, mi se pareau foarte dificile. eu nu am prietene, doar prieteni. nu prea am multe in comun cu ele si nu pot da din cap si zambi la infinit. pana la urma se prind pana si ele ca sunt paralela. ea o fi exceptia care confirma regula.

    poate pana la urma nu e vorba decat de a gasi o persoana care te completeaza sau te accepta asa cum esti si atat.

    RăspundețiȘtergere