joi, 30 iulie 2009

razleţisme

nu incercati neaparat sa gasiti logica in ce voi spune. sunt tot felul de idei carora am incercat mereu sa le gasesc coerenta. si cand vroiam sa le pun pe foaie ma gandeam cine naiba sunt eu le sa spun.

incercand sa imi gasesc o partenera faceam din timp in timp sondari de piata ( he, he, misto exprimare). dar chiar asa era. mai imi scoteam nasucul pe afara sa vad ce se mai intampla. cel mai adesea same thing. ma scarbeam si ma intorceam la ale mele. carti, filme, muzichie. ma gandeam chiar ieri, cand urcam scarile ca daca ar fi sa mi se spuna ca am vreo boala in faza ultima, stiti am trait. nu mi-am refuzat multe lucruri. am facut multe , destule. si stiam demult ca sunt asa. prin liceu ma gandisem cu teama ca voi ajunge ca ceilalti si mi-a fost teama de inregimentare, f teama. mai ales ca citisem pe undeva ca de ce te temi nu scapi. ca de exemplu vei ajunge sa semeni exact cu parintele de care nu iti place. bine, la capitolul citit mai citisem eu ca ce am eu e o chestie ce tine de adolescenta si ca mai exista si adolescenta tarzie. si na, am zis ca o sa ma imi treaca. si a trecut timpul si nu a trecut. so, dont believe everything you read. hi hi.

tot atunci prin liceu cand am realizat ca sunt altfel mi-am zis ca totul pana la mine. adica m-am temut f tare ca voi ajunge sa ma privesc in oglinda si sa nu imi placa ce vad. de asta chiar m-am temut. nu cred in d-zeu. dar cred in constiinta. am invatat in timp sa am incredere in acel ceva din mine care ma anunta cand ceva nu e ok. si ii dau drumul afara. cred ca asta e instinctul. el ma avertizeaza. caci incerci sa fii draguta, amabila, sa nu deranjezi, sa nu superi si ajungi tu sa fii folosit. so, mai ii dau drumul bestiei la plimbare si imi face bine.

cand eram la terasa am abordat atunci un subiect. despre asta vroiam sa vorbesc si am tot lungit-o pt ca ... well, nu imi place subiectul. el tot revine, nu ai incotro, dar e acolo.

femeile vor sa fie acceptate in societate. pt ele conteaza f mult sa dea bine. imaginea. spoiala. si se casatoresc si fac copii. adica vor sa fie ca ceilalti. cere putere sa accepti ce esti si sa ramai pe drumul tau. fara sa devii aroganta ca eu stiu ce decizie care cere un mare caracter ai facut. pana la urma ai facut ce era ok pt tine. atat. dar da, cand scoteam nasucul peste cam acelasi lucru dadeam: femei casatorite cu casatorii de convenienta, curioase - pe alea le elimini repede si marea masa a derutatelor. ele sunt cea mai interesanta fauna. caci exista derutate divortate : poate ca nu a mers pt ca oi fi pe invers ( hi hi). apoi exista derutatele adolescente : inca nu si-au stabilit clar orientarea si mai sondeaza terenul. sigur te poti lasa dus de val, iei ce iti place din toata povestea asta, dar ... neah, mie mi-a mirosit urat. mai bine singura cu ale mele decat asa.

ideile acestea nu revin ele intamplator. cum o fi sa stai cu o tipa in casa in timp ce sotul e in cealalta camera. cica incerci sa o faci pe tacute. ok, dar neah, nu te simti aiurea fata de omul ala? nu te gandesti el ce crede? mai faci si planuri cu fumeia aia cand ea e casatorita... mai , sunt lucruri care depasesc puterea mea de intelegere. am pretentia ca pricep multe, nu judec pt ca nici eu nu am fost sau sunt vreo sfanta. dar ... am preferat poate mereu the easy way. daca e prea complicat , nu e de mine. daca ti-ai batut joc de viata ta asta nu ma priveste si pe mine.

ah si mai e faza cealalta. stai cu una ani, deci ani, nu luni, ani. si e clar ca tineti una la cealalta. dar una din ele decide ca vrea familie. si sa nu imi spuneti acum ca societatea e de vina. ca daca am putea sa ne casatorim si sa avem familie ar fi altfel. nu! nu e asta . nu ma intelegeti gresit. nu sunt contra casatoriei sau copilului intr-o familie gay. nu am avut papusi si nu m-am visat mireasa. nu ma omor dupa copii. dar na, daca voi iubi vreodata pe cineva si va dori toate astea voi zice da, pt ca fericirea ei va fi si fericirea mea. si apoi, e un drept si meritam sa il avem si apoi fiecare alege ce vrea. daca vrea tot tacamul ok, daca nu - asta e, dar macar stiu ca am acel drept.

nu despre asta vorbeam eu. nu e ok ca tipa aia care e bi sa paraseasca relatia pt ca ea vrea copil si familie. scuza ca nu i-o ofera societatea scartaie pt mine. pt ca eu pun problema altfel: pt tine au fost mai importanti copilul si familia, mai importanti decat iubirea mea. si asta nu pot accepta. caci nu se pot pune pe aceeasi balanta. nu pot accepta asta. nici nu cred ca e nevoie sa fie bi pt asa ceva. unele sunt lesbi si o fac pt ca vor al dracu de mult sa fie ca ceilalti. banuiesc ca e mai usor ca din umbra sa iti faci mendrele. inca f multi cred ca ce e intre doua femei e doar erotic , nu sex pt ca nu include the dick. so, dea, whatever, treaba lor.

simteam nevoia sa ii dau drumul. sa iasa toate aiurelile astea din capul meu. nu ma privesc. cum spuneam, eu simplific lucrurile. daca sunt deja complicate, nu ma bag. laşă poate, superficiala poate, dar e mult mai sanatos asa.

*bestia nu e pt mine animalul din noi, ci reactia cand simti ca esti calcat in picioare sau folosit pt ca esti prea dragut cu ceilalti, atat - instictul de conservare, na, ca am gasit cuvantul, la mine functioneaza f bine

marți, 28 iulie 2009

rondo capriccioso - lorena lupu

hai ca incep, treb sa incep de undeva, asa ca incep asa:

lorena lupu, cum am aflat eu prima data de numele asta. era legat de andrei ruse. Stiu ca a fost o cearta intre ei, nu stiu detalii , nu m-au interesat . incercam sa mai aflu noutati despre ruse, ce a mai scris. Soni nu m-a convins, cel putin din reclama pe care si-a facut-o prin videopoemul de pe youtube si fragmentul publicat pe net. Cred in continuare ca ruse este un autor important al noii generatii ( fuck, ce naspa suna ), douamiisti sau cum li s-o spune. Nu ma credeti pe cuvant, cititi black job
si iote aci si versurile care mie mi-au placut cel mai mult din acest volum

daca mi se desface siretul
nu ma mai aplec sa-l leg
sperand ca o sa ma-mpiedic
ca un tampit
sperand c-o sa apari de undeva
intinzandu-mi mana
sa ma ridici din hohotele graselor

(IV. noiembrie&more)

ruse este cel care care mi-a facut cunostinta cu videopoemul la noi, stiu ca nu e primul dar e cel care imi place mie cel mai mult. Il gasiti pe youtube ca supraego . El este insa cred ca primul scriitor care a stiut sa foloseasca internetul pt a-si face reclama intr-un mod inteligent si literatura nu a iesit in dezavantaj cum se temeau cel mai multi. Volumele lui chiar s-au cumparat si omul are grupuletul lui de fani. Uite aici combinatie reusita intre reclama - versuri - videopoem cocaine. nu mi se pare ca i-a mai reusit cu soni. Cartea trebuie sa poata sta in picioare si dincolo de imagini si reclama.

Veti zice desigur care e legatura dintre cei doi tineri autori? ( acum nu stiu cat de tineri mai sunt, in sens literar nu mai cred ca sunt tineri). Pai zic eu ca lorena a invatat ceva din colaborarea cu ruse atat cat a fost : tritonic unde publica primul sau volum e cel la care publica si ruse si apoi a invatat ca internetul nu e in lupta cu literatura , ci e un mijloc de a te apropia de cititor.

De la ruse intrat pe blogul lorenei. Recunosc ca nu mi-a placut, mi-a stricat chiar dimineata candva - era ceva despre un reportaj cu un sportiv suedez - pt ca eu am o mare problema cu limbajul mai frust si de atunci am evitat sa citesc ce scrie pe acolo. Vad inceputul postarii pe cartiergay si chiar daca mi-ar placea sa citesc si restul imi amintesc de nervii din dimineata aceea si ma abtin. Anticipez acum, dar atunci pe moment a fost o cale spre blogosfera gay cu care incet - incet am inceput sa ma familiarizez.

Apoi lorena si gayfestul. Nu, nu am fost acolo cand a citit fragmentul din primul roman. Abia intrasem prin lumea asta a blogurilor si nu prea stiam exact cu ce se mananca. Vazut filmarea pe youtube , bine ca nu am retinut despre ce roman era vorba ca nu il mai cumparam. Adica ori inveti pe dinafara fragmentul si il dramatizezi sau cum s-o numi termenul , ori renunti la idee. Acompaniamentul cu chitara si vestimentatia ce anume trebuiau sa indice? Viata boema a lumii teatrale? Stiu si eu, daca citeam cartea dinainte ma prindeam, asa ...

Apoi lorena a citit fragmente din romanul sau cred ca ultim la un cenaclu de literatura. Mie nu imi place acel cenaclu, bine in afara de cenaclul de la litere ala tinut de cartarescu eu m-am cam ferit de lumea celor care se lauda intre ei ca ce bine scriu. Adica, intrat , vazut feţe si iesit in mare fuga. Lorena, ala e cenaclu in care daca nu ai facultate nu ai voie sa citesti ca cica nu te ridici la "nivelul lor intelectual" (what??!!). intrebat pe sor-mea care o fost pe acolo cum i s-a parut. Ea ca de ce intrebi? Eu ca am eu chef. Ca nu i-a placut. Vazut poze cu faţa ei ( a sora-mii ) ziceai ca e impaiata acolo si m-a bufnit rasul. Cred ca toti sunt impaiati in prealabil acolo.

Deci, nu - nu am cunoscut-o pe lorena personal, nu vrea sa o cunosc, nu imi place. Si da, mi se pare normal sa spun acest lucru din start. Constienta fiind de antipatia mea fata de persoana lorena lupu - asa cum apare ea in virtual , am incercat sa las timpul sa treaca pt a putea citi cartea cu mintea limpede diferentiind omul de scriitor. Cartea ei a fost prima care mi-a venit in minte cand am decis sa citesc literatura care abordeaza subiectul lesbianismului la noi ( da , stiu, iar suna rau). Inceput discutia cu unde sunt banii acceptului, lorena uf, injurat pe blogul ei, asta e: caci sunt cuvinte acolo care chiar tin de injuratura. Intre timp sosit cartea. Zic, mai las timp sa treaca - citesc celelalte carti . venit cartea, inceput citit prima pagina - lorena intra pe blog la wannabegay legat de o revista gay si iar incepe. Deja ma enerva situatia. Oricat ma feream - lumea asta fiind al naibii de mica - tot dadeam de omul lorena.

Na ca am citit si cartea. Imi parea rau cand am lasat-o din mana dupa prima pagina. Cartea lorenei se citeste dintr-un rasuflu. Nu pt ca e o carte usurica, ci pt ca e o carte placuta. Suparata fiind gaseam la inceput defecte. Ca naratorul - personaj face asa trimiteri gen soparla care mai tarziu nu vor mai fi intelese de cititori, ca in acest fel cartea e de moment . cine va mai pricepe trimiterile la reclame sau la cantece la moda? Apoi m-am linistit, ai un narator - student care abia a terminat facultatea. Asta e limbajul specific varstei. Asa vorbeam cu totii pe atunci. Ma rog, asa vorbeau cu totii ca eu am incercat sa fiu asa spirituala si va invidiam pe voi astia cu asocieri amuzante spontane.

Rezumat , scurt -scurt ca poate asa va conving sa cititi cartea: deci avem pustoaica asta care abia a terminat atf la bucuresti, vine dintr-un orasel de provincie cu valori mai traditionale. Citit undeva pe net, parca prin unica, o prezentare a cartii destul de reusita : da, e o carte mai mult despre lumea teatrului, despre problemele debutantului. Da, e si o carte despre dragostea dintre doua femei. Dar nu va entuziasmati, nicio scena erotica in toata cartea pt ca spune undeva naratoarea noastra ca fapta strica trairea ( ma rog ceva de genul: ca vinovat e tot facutul, iar sfant doar nunta, inceputul). Sunt cateva scene de un puternic erotism in carte , dar ele vin din felul in care simte personajul nostru, din sentimentele ei care dilata fiecare clipa incarcand-o cu valoare , nu din fapte . asta pt ca e aici mai mult admiratia novicei fata de o mare actrita care o primeste sub aripa sa protectoare. E adoratie, dar adoratia nu e tot o forma a iubirii, poate cea mai intensa?

Asa cum dealtfel ne si asteptam , iubirea aceasta nu poate fi implinita, spune si naratoarea in final: intr-o lume in care fiecare incearca sa razbeasca, oamenii se tin la distanta. De aici si vesnica adresare cu pluralul politetii dintre cele doua femei. Citatele mele sunt aproximative, nu reusesc eu sa exprim asa frumos ca ea. Cartea ei este clar lucrata, muncita, nu pare a fi - asa cum lasa impresia la inceput prin multiplele anticipari anulate - un jurnal al unui moment. Stie sa starneasca interesul, stie sa il intretina si pana la sfarsit intreaga poveste este frumoasa .

Daca ati ajuns pana aici cu cititul , desi vad si eu ca am tot scris si parca nu se mai termina uite si ceva picant. M-am tot gandit daca sa scriu sau nu partea asta. dar daca am gasit eu poate oricine sa gaseasca. Intalnirea dintre cele doua femei are loc datorita unei piese de teatru. Piesa face parte dintr-un curent la moda la britanici( blood and sperm) si este ultima piesa a unei autoare care a murit f tanara. Piesa ar fi trezit interesul spectatorilor, ar fi facut valva, era si f dorita in tara , tanara actrita vede acesta piesa ca pe o posibilitate de a iesi din anonimat. Totul se complica, normal. Dar mai multe - ia cititi si voi.

Nu despre asta vroiam sa va zic. Nu a fost greu sa aflu de pe net - si repet, oricine putea gasi - care este autoarea ( sarah kane), care este piesa ei ( 4:48 psychosis) si apoi sa dau search in romana cu lorena lupu. Aici putin derutata, in gardianul zice ca a tradus textul impreuna cu tudor tepeneag ( fiul unui mare român parca ii zice in roman, parizianul ), in alta parte pe net apare ca traducatorul e un marian popescu , adaptarea a facut-o lorena cu regizorul si in final apare si ca in roman + ca lorena e asistenta de regie ( cea netrecuta pe afis, soarta de negru specifica debutantilor). Da, si partea cea mai misto, artista e maia morgenstern. Fac rau ca zic? Oricine putea afla. Nu muream daca nu aflam . pana la urma cartea este o sublimare, cum spune si naratoarea. Pana sa aflu ma gandeam daca nu e leopoldina balanuta. Dar da, naratoarea insista f mult pe aspectul actritei, pe succesul sau , se spune undeva si de aerele de hollywood ale vedetei ( e 2005, perioada in care se zvonea ca maia ar putea fi nominalizata la oscar pt rolul din filmul lui gibson). Am facut rau ca am spus? Nu cred. Si daca se stie ce, pana la urma e o carte frumoasa despre o mare actrita, despre un om deosesbit si despre fascinatia pe care o exercita asupra celor din jurul sau. Prin cartea lorenei, avem si noi acces - profanii - la lumea aceasta glamour. Vedem culisele, aflam cum se naste o piesa.

*eu daca zic maia morgenstern ma gandesc la scena cand isi pune picioarul pe masa in balanta, ma gandesc la acea scena scurta din omul zilei parca era in care atinge o tipa pe picior( se discutase atunci despre implicatiile lesbiene ale gestului). Pt mine maia nu e actrita de teatru. Am vazut-o in ingerul albastru , rol se pare semnificativ potrivit prezentarii din wiki. Incercat sa vad piesa aceea de doua ori. Nu mi-a placut, mi s-a parut ca mizeaza prea mult pe grotesc, pe ingrosarea liniilor. Nu sunt critic de teatru, spun ce am simtit eu. cu trecerea timpului si afland de aprecierile celorlalti am dat vina pe admiratia mea pt marlene dietrich, dar e fals, e o scuza tarzie. Atat, nu mi-a placut. Electrizeaza, dar nu se poate reinventa. ( da, sigur, m-am gasit eu sa dau sentinte, imi merit oprobriul public)

cartea a aparut la editura tritonic , in 2007

** titlul da , ca mi-am amintit, vezi pag 70 cand se descrie trupul actritei in timp ce face gimnastica: " un trup ca un instrument muzical deosebit de valoros, ma cuprinde gandul, o vioara stradivarius, capabila sa recepteze si sa emita cele mai subtile accente ale celui mai capricios rondo din lume". termen din muzica de aici comparatia dintre corp si vioara. dar e aici trupul ca modalitate de expresie importanta pt un actor sau e si atractia carnala ( da, iar ma aventurez) - pana la urma cititi intreaga descriere lunga, cu multe detalii si nu cred ca sunt departe de adevar intr-un fel sau altul.

regula

daca seara poti sa te tii de mana pe strada fiind asociate cu doua pitzi la plimbare, dimineata - la ore la care se merge la munca - se schimba totul. cand s-a urcat in tramvai am cam stat cu teama . se uita urat cineva in statie, am parut distanta, dar era ingrijorarea

luni, 27 iulie 2009

naomi - adevarata faţă?

in caz ca nu va uitati la lista mea de bloguri vreau sa va atrag atentia asupra unui blog f f f nou, al unei - dupa cat am inteles eu - vestite transexuale. tipa arata bine, scrie bine, oricum are ceva de spus intr-un spatiu in care cam bate vantul.

ma intrebam chiar cat timp va mai dura pana va aborda subiectul naomi si azi s-ar produs minunea aici.ce ma surprinde pe mine este faptul ca nu apare sigla de la youtube. ceea ce ar putea sa indice ca are filmuletul din surse proprii ( poate intre timp indreapta greseala)

diseara sunt eco

candva incercand sa mai inteleg si eu setarile de pe aici mi-am facut ordine prin articole, am zis s-o fac cat sunt inca putine. Ajuns la concluzia ca prea multe aveau eticheta personale si ca treb sa ramana la nr acela ca nu am chef sa imi plang suferintele pe aici. Mi-a zis o sora de blog ( ce super suna sora de suferinta asa) ca totusi ele au un sens , cica mai intra cineva si se recunoaste acolo si il ajuti. Sa zicem, nu pare convingator, dar mai stii.

ei si azi o sa cam abdic de la ce imi propusesem ( prima data conteaza ca dupa ... desi sper sa nu exagerez). Diseara sunt eco, adica ... diseara voi merge in parc cu cineva. De ce? Pt ca , ok, auzit eu ca cica doar pitzi se tin de mana pe strada, dar eu tinut cu ea de mana pe strada si ma durea undeva ce fel eram considerata. Ea zis insa ca daca te vede un cunoscut/coleg/vecin/ruda ( poate de ai tau, m-am gandit eu), si ieri dupa zile de nevazut era sa ma lipseasca si de acest elementar , banal, stupid de banal lucru. Din fericire, chipul meu destul de expresiv mi-a venit in ajutor si lucrurile s-au intors la normalul asa cum il vad eu.

mers la o terasa. Eu facut cum mi se pare mie normal , nu? Adica asezat langa ea. Ea zis dupa ca mai erau doua tipe in fata noastra, nu le-ai vazut? Nu , si as fi adaugat , eu eram atenta doar la tine. Eh - continua ea - tipele alea s-au asezat fata in fata, doar noi stateam de aceeasi parte a mesei. Well, is it me or something is really - but really stinky in here???dar sa mergem mai departe: stam noi la masa si ne tinem de maini, nu jucam cu degetelele si pus mana pe picior - nimic scarbos ( pipaiala in public) nu va inchipuiti prostii - doar se odihnea mana acolo in mod natural. Mie chiar mi s-a parut natural . si totul era ok. Da, dar cred ca eu nu sunt ok, pt ca la sfarsit ma pune sa promit ca nu vom mai merge niciodata la o terasa. Asta pt ca eu m-am scapat si am zis : dupa atatea zile in care nu ne-am vazut as fi dat toate discutiile astea pt un sarut. Si ea a raspuns, da ? eh , atunci nu mai mergem la terasa, tu ai vrut aici, de acum incolo mergem doar in parc. Si ne-am strans si mana barbateste ( mai ramanea sa ramanea sa semnez cu sange).

De aia voi merge in parc diseara. Da, vom astepta intunericul ca sa putem sa ne pupam. Kkt. Poate ar treb sa fiu fericita ca nu sunt tufisurile , ci doar o banca. Si e si mai misto cand langa tine sta un cuplu straight si mana aluia framanta tzatzele aleia si tu stai si astepti intunericul ca sa poti macar sa o tii in brate. Yuppy , i cant wait !

Ma gandesc deja sa imi schimb garderoba. Ce sens mai are sa ai rochite ? sa le pui doar sa te uiti in oglinda si sa mergi la serviciu? Pai eu vorbesc acum de haine de iesit afara, nu de mers la munca. Da, acum treb sa imi iau ( sper ca nu trening !!! ) bermude cred ca li se zice, pantaloni din aia trei sferturi, adio tocuri - expadrile , tenesi ( cred ca am niste tenesi jerpeliti pe undeva), bocanci cred ca nu se mai poarta. De oja nici nu mai poate fi vorba, asta ar fi culmea oja si tenesi. Deja am inceput sa port intens papucii cu talpa joasa, aia cu care de obicei merg sa iau paine sau sa arunc gunoiul.

Si ce ar mai urma? Un sac pe mine? Ma bucuram la inceput ca dupa 10 ani am renuntat la sutien de dragul ei, acum - nu prea mai imi pare o idee buna. Deja de ieri l-am pus la loc. Nu ma deranjeaza , am mai jucat jocul asta: suntem ca doua piese , treb sa ne tocim pt a ne potrivi, dar schimbarea la mine e nitel cam prea mare. Prefer muntele parcului. Nu cred ca e rusinos ce simt eu .

Si am decis ca sa las naibii toata lamentatia asta si sa pun mana sa fac putin curat pe aici, macar sa fie decent ca maine o bag in casa. La film - minti murdare! Chiar va fi un film ! ( si nu, nu film din ala, nu stiu - o comedie, un ice age 3, asta daca nu o fi prea comedie pt cat de profunda e ea, câh). sigur aici nu ne va mai fi mereu teama ca nu stiu cine ne vede si se uita urat la noi - precum acel cuplu de heteroi de la masa de alaturi care se tot ranjea la noi. Dar - caci mereu exista un dramatic dar - inca mai e ceva drum pana ne vom cunoaste. Si da, asa cum ne intelesesem de la inceput - eu sunt cea care tine frana.

Oricum tot mi se pare de cacao totul, prefer cinematograful, teatrul, plimbarile( nu in parc, pe strazi - bulevarde), dar ok, e cald, am aer conditionat, m-o reprezenta si casa mea , treb sa te zgarie motanul meu - poate si astea sunt parte din mine, insa as vrea sa nu devina o obisnuita, o chestie casnica.

* o sa pun repede un articol din ala seriosul ca sa nu citeasca nimeni ce tampenii am scris acum. Ah, si wannabegay, daca treci pe aici, ia mai intreaba o data de ce oare partea de curtare nu prea tine mult la gay. Pt ca nu prea ai cum sa faci curte cand esti limitat la spatiul privat !

citat aproximativ:
ea1: si iarna ce facem?
ea2: iarna mergem la tine
Corul : si iata cum tot agatamentul acesta e sezonier, adica depinde al dracu de anotimp, de vreme

** si daca diseara ploua? cica ii plac fulgerele

miercuri, 22 iulie 2009

panza de paianjen - pledoarie pt un alt fel de canon

Incep sa cred ca nu ar fi o idee rea daca as gasi timpul sa trec prin librarii. Cartile prin colet postal sunt ca oul cu surprize. Stat 1 ora coada la posta , descoperit ca nu are primele 16 pagini cartea. Iesit din fire, calmat nenea de la editura ( scuze inca o data ca am facut urat), trimis alta carte - de data aceasta intreaga. Sa va mai spun ca am dat triplu fata de pretul cartii cand se vindea cu un anume ziar? Nu e vorba de bani, dar neah, cum naiba imi ies mie asa ... daca ar fi sa fac un pas sa ajung undeva, eh, nu - cine ? eu? pai eu as lua-o mult, mult ocolit, cu stat si gandit, e alba, e neagra, e maro, e kknie in dungi si apoi una la dreapta si una la stanga si hai ca deja m-am plictisit si v-am plictisit. Sa trec direct la subiect.

Stiam de cartea cellei serghi si o cautasem mult timp. Nici la anticariate nu o mai gaseai. Era o nevoie pe care cei de la acel ziar ( habar nu am cotidianu sau jurnalul cred ca era, sau adevarul, whatever) au speculat-o. si bravo lor, acelasi lucru l-a facut si florin calinescu la televiziunea lui difuzand filme vechi romanesti sau rusesti, de care stiam din auzite, la care faceau cei dinainte trimire , dar pe care nu le puteam gasi nicaieri. So, ideea conteaza.

Candva am colaborat cu o regizoare si vroia tipa neaparat scriitoare, femei - mirosea ea ca e o miscare care ar avea priza la public. Vorbit de literatura romana, ca sa fie hortensia. Zic, ok, dar atunci sa fie hortensia de dinainte de sburatorul. Sa fie 'femeia, in fata oglinzii' , sa fie ' fecioarele despletite'. Si incercam eu acolo sa ii argumentez de ce si ea repede ca nu, nu sa fie concert ca se vinde. Ii zic calm ca nu mai e deloc hortensia in manual. Ca a mai ramas doar simona popescu ratacita parca printr-un manual sigma de a IX-a si poate ioana parvulescu pe la impresii despre perioada interbelica, cumva tanaseasca pe la teoria literara, dar ma indoiesc. Mai are sens sa amintesc de blandiana? E de mult expulzata din manuale ( nu sustin ca ar fi fost valoroasa, nu despre asta discut aici).

Cand eram in liceu facusem o obsesie pt hortensia. Tot ciclul hallipilor si tot ce imi pica prin mana. Incercam cu disperare sa ma regasesc in ea. Sa vad cum priveste o femeie lumea. Si nimic. Stiti celebru pasaj cu tbc-istul care isi urmarea suflul bolnav prin plamani ( maxim parca se numea- verificat , maxentiu), nobilul de carton? Eh, pasajul acela laudat pt arta s-a descriptiva, pt finetea detaliului si prezent peste tot ca reprezentativ pt scrisul autoarei - acel pasaj pe mine m-a oripilat. Si peste ani am inteles si de ce. Lovinescu ! cititi-o pe hortensia in romanele, lucrarile dinainte de influenta lui lovinescu si veti descoperi altceva. Da, poate era ... vaga in exprimari, poate ca era mult prea impresionista, gasiti-i ce defecte vreti si probabil vor sta in picioare, dar pt mine e aceea este autentica hortensia. Ce a urmat e un monstru, o femeie barbat , o femeie care incearca sa fie ce nu e si devine ca un student la medicina disecand un cadavru.

Aplicarea unei critici masculine asupra unei literaturii feminine a avut acest efect. Se da un critic literar care dupa mine are mari probleme in proprietatea termenilor. El zice ca o caracteristica a romanului modern e obiectivitatea. Proust nu e obiectiv, romanul modern se liricizeaza , e profund subiectiv. Hortensia din primele romane e femeie, e cat se poate de subiectiva, poate in cheie minora, poate nu e valoroasa, dar e EA si era ceva interesant acolo. Pacat , f mare pacat!

O sa imi spuneti ca iar am divagat, nea - nea, aici va inselati - tocmai mi-am construit o demonstratie. Da, cartea cellei serghi nu e cine stie ce. Citind-o mi-a amintit f tare de 'patul lui procust' - aceeasi tehnica a jurnalului, aceeasi urmarire a unei povesti din mai multe perspective ( sa vad daca imi mai amintesc : pluriperspectivism, tehnica reflectarii poliedrice - deci cei care ati scapat de bac, nu ma injurati, mai bine opriti-va aici). Ce mai imi aminteste de camil in romanul acesta? Socialismul - dar era un curent de opinie printre intelectuali atunci si era ca socialismul din franta ( un ideal, nu ce a devenit). Personajele m-au enervat rau - dar f f f rau. Exista o ileana dima care e fata stearsa, bogata, naratorul din prezent, cel care citeste scrisorile dianei ( tehnica jurnalului raspandita in epoca). Eu as fi vrut ca ea sa fi fost alter-egoul scriitoarei si am sperat pana la sfarsit ca asa va fi. Trebuia sa imi indice fragmentul din jurnal de pe coperta a 4-a - dorinta cellei serghi de a fi o anais nin in literatura romana - ca nu. Diana - fata dupa care toti barbatii din carte si din societate suspina e copia in fictiv a autoarei. Se barfeste de altfel ca, pana la batranete, cella punea pe cartile sale aceeasi poza cu ea la 16 ani. Barfe, rautati , barbati ! ( hi , hi) . pana la urma ce e asa rau in a fi mandra de tine, in a scrie o carte in care te ridici pe tine in slavi, in a-ti imortaliza frumusetea adolescentina - asta dincolo de ridicolul situatie? Fiecare scriitor e dumnezeu in cartea sa.

Eh si acum ajung la fondul problemei. Recunosc ca nu m-am recunoscut in aceasta carte! Ca au fost f dese datile in care m-am intrebat ( nu ca ar fi prima data ) : cine naiba le invata pe fetele astea toate jocurile astea ale 'seductiei', jocurile in general cu dus si intors, cu eu vreau dar ma fac ca nu ca sa vad tu vrei, dar cat de tare vrei si tot asa. Le invata mamele? Le au in sange? Si daca da, ok, stiu ca nu sunt normala, dar in pusca mea, macar atat vroiam si eu. ca de multe ori stau si ma uit si ma uit si ma mir si nu inteleg nimic. Apoi descrierile alea luuungi , paote poetice, dupa mine plictisitoare, ale marii , ale nisipului cu atat de multe epitete, adjective si ce or mai fi. Neah, nu , nu mersi !

Deci personaje nu, descriere peisaje nu - dar o fi problema la mine, deci nu critic, doar ca nu mi-au placut mie. ar fi ceva in descriera contextului social si poate chiar si politic interbelic. eu am zis de multe ori ca daca ar exista reincarnarea si ar trebui sa ma reincarnez tot in tara mea, as alege perioada interbelica. Si apoi felul in care cella reface lumea aceea mondena, din perspectiva unei femei ... Ah, in postfata autoarei zicea ca ea l-ar fi sfatuit pe camil ce imbracaminte sa puna personajelor sale in ultima noapte si patul. Mi s-a parut interesant de retinut.

Altfel - povestirea unei femei care tot cauta sprijinul in barbati - tatal, sot, iubiti - apoi nu poate sa se adapteze la singuratate cand nu e capabil sa duca ruptrua pana la capat si gaseste gaseste implinirea in socialism si ajutorarea celor saraci - nu mi-a placut, nu m-a convins. Diana ( era sa zic cella) e o femeie puternica, moderna in masura in care face o facultate, profeseaza si se intretine singura, apoi ii ajuta si pe ceilalti. Dar diana e si o femeie inca prinsa in elemente ale traditionalismul, conservatorismului care nu i se mai potrivesc. Si poate aici e drama personajului. Vrea sa fie ea multumita si nu prin familie ( sot ) si ajunge sa se cheltuie prin impresii de iubire, autosugestii. Analiza psihologica - atat cat exista - mi-a placut. Poate e mult spus analiza psihologica, dar avantajul jurnalului e ca este autentica acesta privire din interior a propriilor trairi. Avem vreun alt roman in lit rom in care un personaj (feminin) sa isi analizeze sentimentele in timp ce este in mijlocul evenimentelor care o transforma? Eu nu stiu sa fie altul. D-na T e produs al unui barbat, pt mine conteaza!

romanul ar fi trebuit sa se termine cand personajul isi descrie singuratatea. Poate e trist acest final, dar era mai bine asa. In singuratate si-ar fi gasit puterea, caci personajul nostru se cheltuie definindu-se prin raportare la ceilalti. Dar nu, cella se intalneste cu rebreanu ( camil era ocupat ) si "maestrul" ii pune mana pe umar cum i-ar fi pus dumnezeu mana in cap si ii zice : esti o scriitoare ( si te-am facut om) . dar ii mai zice ca sa nu publice cartea , sa o lase sa dospeasca 1 an . de ce? Pai el scrisese "marele roman" , epopeea , primul mare roman modern ( modern prin structura - adica bre, la inceput de secol 20 noi avem primul/ intaiul/ I/ numero uno roman legat, coerent !!!) - ion in 14 ani , si ea vrei sa scrie roman din impresii? Pai stai acolo si chinuie-te, macelareste-ti propriul roman. Si da, normal ca s-au intamplat lucruri care au facut-o pe autoare sa schimbe finalul, sper ca nu sa macelareasca cu totul romanul. E perioada marilor miscari ideologice, cella e evreica, e normal sa adere la socialism ( nu sariti, dar asta e adevarul: socialismul inseamna dincolo de ras, origine sociala, sexuala si asa mai departe) ca doar nu era sa fie cu nazistii. Si uite asa avem un final oribil , angajant care i-a facut mult bine autoarei cred in perioada comunista , un final gaunos, intr-un limbaj de lemn.

Concluzie? efectul majoritatii( rebreanu si lovinescu ) asupra minoritatii (autoarelor noastre). Nu il puneti pe camil la gramada. Stiu ca v-a picat la bac, dar nu e vina lui. el ofera poate cel mai frumos personaj feminin din lit noastra. El aduce prima doamna de la noi -dna T, el aduce prima femeie deschisa la minte care cumpara un prezervativ. Asta e misto final de postare - final cu prezervativ. :D

* lovinescu are insa meritul de a fi fost neutru intr-o lume antisemita ( mai are sens sa ascundem acest lucru cand vorbim de per interb?), se poate sa fi fost si el anti in convingere, dar la sburatorul nu se faceau diferente de acest fel - si da, a promovat si femei, dar ... supunandu-le unor criterii masculine
** poate voi gasi si timpul si rabdarea candva sa vorb despre literatura centrata pe vesnicul , arhi-cunoscutul dead white men care la noi inca e in vigoare ( mai putin dead, dar doar ca sa acopere niste ani, nu pt ca ar fi convinsi de valoarea acelei literaturi) , poate candva ar fi timpul sa se puna accentul mai mult pe receptorul care poate fi femeie, tigan, gay sau orice alta minoritate ( povesti, visez, bat campii, stiu, in another century maybe)

vineri, 17 iulie 2009

jurnalul meu de lesbiana - medeea iancu

Odata cu coletul cu gandurile unei lesbiene, am mai luat si alta carte, nici macar nu stiu daca merita sa scriu despre ea. Ma gandisem ca daca tot ma consta trasportul indiferent de nr de carti , de ce sa nu ma si amuz. Eh si asa m-am trezit cu "jurnalul meu de lesbiana" de medeea iancu, cu un subtitlu f pompos " sau despre fenomenologia imaginii".

Deci sa nu va fie mila de mine, cartea alexandrei toader mi-a luat cam 2 ore/ 2 ore jumate. Iar cartea asta maxim o ora. Daca scrii lesbiana pe coperta vinzi. Poate nu f mult, dar tot vinzi ceva. Adica ai un oarecare target ( de gang).

Cartea medeei iancu e o mare amestecatura: de pretentii filozofice , de fragmente de jurnal ( in care nu stiu care e partea lesbiana ca ea e cu una heloise in care incearca sa se regaseasca si iubeste pe unul de 47 de ani si isi aminteste de alt iubit ), de critica de teatru si de film, de teorie teatrala ( desi cam mult spus), fragmente de vise haotice avangardiste , daca nu ar fi doar pur haotice, descrieri ale unei lumi ce traieste in instinctual ( deja eu sunt imuna dupa vulgaritatile fracturistilor). Si toate acestea in doar 60 de pagini cu scris f spatiat. Draga medeea, daca nu vine inspiratia, daca nu ai nimic de spus, nu te forta.

Da, si mie mi-a placut amelie poulain, ca altceva in comun cu acesta carte nu am gasit.

* si parca era don juan, eu de dom juan cum il ortografiaza medeea nu am auzit

so, e mai mult o carte de citit pe dunga, de rasfoit, are si poze, dar daca iti pui prea mult minte cu ea iti ramane mintea-n cruci