un pas inainte, doi inapoi

discutie cu maica-mea. aceeasi tema. punctul culminant: cine e fata aceea pt tine? de ce sta cu tine? e prietena mea. adica cum? liniste de o parte. liniste de cealalta parte. adica esti o les-bi-a-na! nu pot sa va descriu cu ce scarba a pronuntat cuvantul. silabisit, sacadat si parca scuipat. i-am inchis. cum a ajuns aici discutia? nu mai imi amintesc. si acum cand scriu imi tremura mainile, desi a trecut ceva timp de atunci. de nervi probabil. o jignea, de aici a pornit discutia, si o tot jignea pana nu am mai suportat. si i-am zis-o. ce i-am zis era interpretabil. dar ea a interpretat corect.

iubita a auzit discutia. a zis sa o sun din nou. sa ma controlez. nu e bine sa te certi cu parintii. nu sti niciodata cand ai nevoie de ei. sa o sun si sa ii spun ca nu e adevarat. am ezitat. nu asta vroiam. am ezitat pt ca la mine minciuna are picioare scurte. pt ca oricum tatal meu cred ca stie. credeam. acum nu mai sunt asa sigura.

si am sunat. si i-am zis ca nu e adevarat ce crede ea. a zis ca ma tine sub observatie. si a continuat. ca e un pacat. acum cuvantul ,, pacat" in gura maica-mii suna ciudat. nu e o persoana credincioasa. adica nu merge la biserica nici de paste. nu se inchina cand trece pe langa biserici. a repetat ce a auzit. atat. scarba aceea, cuvantul acela scuipat era tot o mima. faptul ca inteleg nu ma face sa fiu mai calma. sa ne intelegem eu si maica-mea nu am fost niciodata pe aceeasi lungime de unda. puse in aceeasi camera, nu putem respira acelasi aer.

si a doua parte. mers la ai mei. s-a dovedit ca da, am nevoie de ei. as fi preferat sa nu am. o sa incerc sa evit intalnirile cu ei. intotdeauna se ajunge la aceeasi discutie: ce cauta acolo fata aceea? si imi pare rau, dar nici la telefon, cu atat mai putin fata in fata, nu pot spune ce crede iubita ca ar fi bine: ,, suntem doar prietene". imi pare o minciuna cusuta cu ata alba. si groasa! eu am mai avut prietene/ amice si nu m-am mutat cu ele. intotdeauna m-am mutat cu cineva cand era vorba de o etapa intr-o relatie. iar ai mei o stiu! de aceea se si agita.

deci partea a doua. cand i-am vazut pe ai mei. fratele meu. sa zicem, pt ca e nevoie de un context, ca a fost prima persoana careia i-am spus ca ma vad cu o fata. prima persoana care a aflat ca nu doar ne vedem, dar ne si intelegem bine. parea sincer bucuros pentru mine. pana a realizat ca ... e o relatie. nu e o vorba de hichi-hichi, bang-bang. intrebarea care se pune fiind cam cat de bine ma cunoaste atunci.

primul cadou al ei care era o marturie ca ne vedem impreuna peste timp i-a provocat reactia:,, si cand va veti desparti, ce o sa faci cu cadoul?" m-a intristat. mi-a trecut. am pus pe seama faptului ca nu isi gaseste si el o prietena si el e mult mai dependent decat mine de afectiune. scrie proze romantice, ca sa intelegeti omul. eh si acum, acum a fost direct. i-am zis ca am implinit 1an impreuna. reactia a fost: ,, nu aveti un viitor impreuna, ti-l distrugi". repeta mizeriile maica-mii. le repeta si crede in ele. nu e un copil, da - iubita zice ca din cauza bolii nu are capacitate de discernere. dar, e fratele meu. si i-am zis : ,, nu ar trebui sa conteze ca sunt fericita cum nu am fost niciodata in viata mea? ar trebui sa te bucuri ca sunt fericita! esti fratele meu!" a repetat aceeasi mizerie.

la reactii explozive ma asteptam din partea maica-mii. e in firea ei si iubita zice ca si in firea mea. dar la felul de a gandi al lui frate-miu, nu. m-a izbit direct. si a durut mai mult. ma pregatesc psihic inainte oricarei discutii cu maica-mea. stiu mai mereu la ce sa ma astept. dar el, el era altfel. s-o fi schimbat. sau eu m-am schimbat.

uite ca nu mai imi tremura mainile. uite ca sunt ok. si da, voi incerca sa evit cat mai mult intalnirile cu ai mei. taica-miu tace. a tacut si la vizita aceea. abia de ne-am zis ,, buna " si ,, la revedere". a stat inchis in camera. maica-mea cand se enerveaza urla. daca era in casa sigur a auzit discutia. maica-mea tine sa impartaseasca oricui din casa problemele ei. cum o fi reactionat la parerile ei? nu stiu ce o fi in mintea lui. si prefer sa nu mai imi formez pareri dinainte. ma astept la orice de la oricine. poate ma judeca, poate merit sa fiu judecata.

ieri

vad ca e un subiect care tot revine prin bloguri - cuplul. cam la misto se vorbeste...

1 an. ce ne-a adus impreuna? preferinta sexuala. ce ne-a facut sa ne intalnim din nou? ne simteam bine impreuna. cand vorbeam si cand taceam. nu va ganditi la prostii. pana acolo a mai fost drum. de ce a rezistat? contrastele se atrag probabil.

ei ii place vanilia, mie ciocolata = cumparam doua inghetate, prajituri, pachete de biscuiti
ei houseul, mie rockul = ascultam o zi profm, o zi cityfm
ei comedia, mie drama sau crime = alternam genul filmului sau serialului
ea e calma, eu exploziva = ma accepta, o admir
ea are nevoie de comunicare, eu sunt circumspecta cand vine vorba de oameni = incerc sa fiu ca ea, nu prea imi iese

amandoua reactionam cand suntem calcate pe batatura. reactionam unite.
avem grija una de cealalta.
ne place sa calatorim si sa vedem lucruri noi.

ce a facut sa dureze? ne-am dorit acest lucru. amandoua vrem stabilitate, liniste. si credem una despre cealalalta ca e cea mai frumoasa si cea mai desteapta. ne sustinem si ne incurajam, asta ne face sa fim mai bune in tot ce ne propunem.
nu e compromis. e mai curand bun simt. nu are sens sa cauti o copie a ta. ar fi si plictisitor.

* cred ca avem caractere asemanatoare, temperamente si gusturi diferite

cea mai urata forma de misoginism

cea mai urata forma de misoginism, dar urata rau, in sensul de anormala, impotriva firii ( si tocmai eu ma gasesc sa vorb despre normalitate), este femeia care discrimineaza femei. intalnesti asa ceva in general in functiile de conducere. a razbit greu intr-o lume a barbatilor si te uraste pe tine, pustoaica care zambeste, e vesela, degajata si vai - blonda, caci tu chiar crezi ca vei reusi mai usor unde ea a reusit cu inteligenta ei extraordinara???
hei, daca zambesc si sunt simpatica si am lipici, nu inseamna ca nu am creier. tu judeci inainte sa cunosti. tu pui piedici mai mari decat un barbat. mitocaniilor unor barbati am invatat sa le raspundem, dar cum raspunzi unei femei care face alta femeie sa planga umilind-o, facand-o proasta direct sau indirect?
eu am gasit o singura metoda: ii intri sub piele, ca oricum va reusi candva sa treaca peste ambalaj, si - cand ii va fi lumea mai draga - atunci ii raspunzi cu ignorarea. pt ca inteligenta conteaza, tot respectul, dar trebuie sa fii inainte de toate OM.

plictiseala

planificam vacanta. eu vreau sa fie in abis, cu surprize, poate neplacute, dar planificata in mare, nu in detalii - sa ne intelegem nesemnificative. da, stiu, pot ruina concediul. dar poate fi si placut asa.

altfel. plictiseala cum zice si titlul. citit mai mult carti de specialitate, care sigur nu v-ar interesa. despre un sistem care e putred, dar noi ne agatam de mituri pentru ca ... nu vrem sa acceptam ca se scufunda corabia. asta in mare. mai mult nu are sens, mai mult e doar statistica. dap, chiar si cu date refuzam evidentul.

ah, si citit prin metrou, pe unde am apucat ,, amantul dnei chatterley". nu mi-a placut. dar deloc. frumos in final conflictul vointelor celor doi indragostiti, dar in ansamblu cartea nu m-a impresionat. poate pt ca am citit prima varianta a cartii. poate. dar ideea ca femeii ii revine instinctualul, iar barbatului intelectul, sa fim seriosi - ideea e rasuflata.

vacanta placuta va urez si voua si v-as ura si soare, dar soarele imi e prieten doar sub umbrela sau sub sapcuta. asa ca va urez doar zile insorite si cam atat. sa vad cand ma va mai apuca dorul de scris pe aici.

reactia fata de scene in care sunt agresate femei

mi-am inceput dimineata de sambata, da? sambata!, cu un set de filmulete despre un experiment al unor ziaristi americani. se iau doua actrite, dragutele, una alba, una afro, se macheaza sa arate a riahnna ( daca am scris bine numele). se iau doi actori care sa le agreseze din rolul de prieten. scenele de violenta au loc intr-un restaurant ok, nu luxos, dar nici fast-food.

reactiile au fost aceleasi indiferent de culoare. nu cred ca ar fi la noi la fel daca am avea un cuplu gypsy, dar neah, noi mai avem ceva paine de mancat la acest capitol. oamenii au reactionat, femei, barbati, au intervenit.

mai interesant a fost cand le-au imbracat pe actrite sexy. cica acum o cam meritau. cica poate sunt prostituate si prietenul agresiv era proxenetul. dap, aici nu mai merge chestia cu painea de mancat. o femeie pare a fi prima vinovata intotdeauna. nu ajunge ca oricum ii repeta boul de n ori pe zi ca ea e de vina, trebuie sa vina si cei din jur cu aceeasi parere. pana cand ajungi si tu sa crezi ca doar tu, tu , tu esti de vina. pana cand ai impresia ca nu exista cale de scapare. sau exista, dar aceea ar fi sa dispari tu.

ce m-oi fi apucat eu acum sa va stric si voua sambata? in week-enduri, in concedii, in zilele libere ( alea sfinte: craciun, paste) sau mai putin sfinte ( anul nou), cand noi - astialalti, de gasim vina exact unde ar treb sa acordam intelegere si sprijin - eh, noi ne distram, sarbatorim, femeile alea sunt batute pana nu se mai recunosc in oglinda, pana ajung sa nege evidentul.

scandal in bloc, femeie care urla dupa ajutor. si deschid toti vecinii usile. nimeni nu intervine. si daca o faci pt ca asa simti ca e corect, iti vine sa iti blestemi zilele dupa. ca politistul te cheama in timpul serviciului tau, cand e si serviciul lui. si de infinite ori, ca nu ajunge o declaratie. dar vezi, tie iti e teama de al tau si te gandesti: daca tot ai facut un lucru bun de ce sa fii rasplatit cu o taiere de salariu de catre angajator. ah, si vecinii incep sa inventeze (ceva nou?!): ca ea e de vina, ca a dat petrecere, ca au baut, ca a ramas ala acolo dupa.

hei, o femeie si goala, si beata, si nebuna - nu e NICIODATA de vina. de vina este, daca vreti neaparat vina, cel care loveste. caci suntem oameni pt ca putem vorbi, pt ca putem sa sustinem o discutie in contradictoriu fara sa ridicam mana. daca nu, suntem animale! parte de vina o are si cel care sta si se uita si se amuza: vai draga a fost aici o scenaaa, pacat ca ai ratat-o!

agresata pe strada. ies toti sa se uite ca la circ. vezi o pustoica si te gandesti ca poate o sa te vezi pe youtube scuipata si lovita cu poseta de nebuna care zice ca te-a vazut la tv omorand copii. si gasesti vina in tine. tocurile nu aveau flecuri de cauciuc si scoteau un sunet stresant. erai imbracata prea eleganta pt o zona saraca. sau poate erau hainele prea stramte si nu ti-ai dat seama. sau poate erai prea macheata. si orice privire dupa iti pare ca e o avertizare ca iesi din tipar. ti se pare ca ti-ai cerut-o. si nu mai stii pe unde sa o iei. si nu mai stii cum sa te faci nevazuta.

cauti spray-uri cu piper si te intrebi daca iti trebuie autorizatie pentru. te intrebi daca sa iti schimbi in fiecare zi traseul spre munca. teama asta devine a doua ta natura.

experimentul ziaristilor - pag. 2

pentru EA

Si daca ti-as saruta talpa asa e ai schiopata putin de teama
sa nu imi strivesti sarutul?

Nu eu am scris versurile acestea, dar trebuie ca ma simt precum el.
Tu esti de vina, doar tu, pentru ce sunt acum.

Si cum as putea sa iti spun in cuvinte ca tu esti totul pentru mine,
Totul de la prima raza de soare la ultima licarire a lunii,
Tu esti sarutul pe care il simt si cand nu esti cu mine,
Tu esti zambetul care imi apare pe buze doar cand ma gandesc la tine
Tu esti visul meu care nu credeam ca exista decat in literatura?

Iti multumesc pentru tot

cand doua tipe stau impreuna

pornind de la un post de pe pinkpong ( imi place sa ii spun pingo pongo). asta ca mi-a trecut stresul cu aranjatul in sifonier si am chef eu acu de vorbaraie inutila. by the way, sorry alexiuss ca incurcat borcane si am sters invers decat trebuia.

preambul: dap, mutat impreuna. hm, am eu o vorba, cum naiba poate sa isi faca coming outul o bisexuala/un bisexual? pe principiul ca suntem cu fundul in doua luntre, ca suntem - cum cu drag ne-a lumit o bloggerita un fel de strutocamila, ce ar treb sa spunem? oricum stai si te gandesti si inventezi scenarii si tot te ia prin surprindere ca pornesti de la cel mai rau posibil ( reactie violenta fizica sau verbala) la cel mai bun ( stiam, ce te agiti atat). si tot ...

acum a trecut ceva timp de atunci, nu mai tin exact ce si cum a fost. initial a zis ceva ce era dublu interpretabil si pt ca reactia mea a lipsit a spus ceva ce era negru pe alb: cuplu de femei. bineinteles tot pe tema nu e normal asa ceva, te gandesti la viitorul tau? dar nu ma asteptam. vorbim de tatal meu.

la ea a fost, n-a fost adica. a mai stat cu tipe, parintii sunt obisnuiti sa stea cu tipe, nimic deosebit, doua tipe care stau impreuna. de ce ar fi ceva deosebit. sigur ca nu se gandesc la ..., dar eu nu ma bag. e decizia ei. eu am ales sa nu neg, nici sa nu mint. bine, nici nu deschid subiectul.

reactia mea a fost ciudata. adica, am inceput sa tremur. eu treb sa anticip totul, la mine treb sa fie totul conform planului si daca sunt luata prin surprindere ma panichez. si am tremurat si pt ca nu ma puteam opri m-am retras in dormitor. cand a venit iubita, i-am scris pe un biletel tot ce imi spusese el.

apoi totul a decurs ca de obicei, adica ei doi au vorbit normal. i-a strans mana si i-a spus salut ca de obicei ( e normal sa strangi mana si sa spui salut unei tipe? nu se face asta intre barbati?). la inceput am fost putin stresate, congestionate, dar el a salvat situatie comportandu-se normal.

cand si-a adus lucrurile aici, acum vorb de iubita, tatal ei - cum ma tinea dupa umar pe strada. urasc apropierile. cica e un semn ca ma place. urasc exprimarea acestui tip de afectiune. adica ai mei nu ma tin dupa umeri. o singura data m-a mangaiat pe cap maica-mea dupa ce am castigat un examen, vai facandu-i mandrii ca imi sunt parinti. a fost ceva ciudat, de parca as fi fost un catel care a executat frumos o comanda.

cuprins ( vai dar ce preambul lung!): coabitarea - ce urat suna, concubinajul - mai rau, viata in doi - titlu de emisiune pe acasa tv
cica ne-am agitat degeaba, ca nimic nu s-a schimbat. adica oricum stateam mai mult impreuna si inainte sa stam impreuna. sigur a fost momentul anuntarii familiei ca urmeaza sa... dar asta a tinut tot de preambul. a fost momentul stresului meu ca unde naibii pun atatea haine ( postul sters). in realitate, acum pot spune la rece - sunt patru rafturi pt haine in sifonier din care doar unul e al ei, dar cand deschidea sifonierul cadeau toate hainele mele peste ea. si, de aceea, a treb totul rearanjat. plus ca, ok, imi fac acum mea culpa, eu am un fix cu spatiu, lucrul meu. instinct al proprietatii prea bine dezvoltat. greu cand treb sa imparti la doi totul. dar invat si eu incet incet. si dupa atatia ani de stat singura nu e usor.

altfel, tot asa, eu mai mult timp asa ca eu sunt insarcinata cu mancarea. in week-end cumparaturi, curat, spalat si mancare impreuna, bine fiecare cu ce e mai bun sa faca.

dar in ultima vreme am eu un pitic pe creier: altul, dar nu am vrut sa ii fac post separat ca ma trezeam iar ca sterg. daca eu iubesc la fel de ce trebuie sa ma supun altor reguli?!. iar am probleme cu exprimarea. sa va explic. iubitei nu ii place foarte tare sa vorb despre trecut. dar eu ma raportez la trecut. si compar: daca eu am trait cu un barbat si tot asa era, adica ma refer la convietuire, daca eu simt la fel ( bine ea e un om deosebit si iubirea mea pt ea e ... cum n-am mai simtit anterior si nu credeam ca voi simti vreodata), dar daca eu sunt tot eu, daca eu iubesc si traiesc langa un om pe care il iubesc si acum e o femeie ... de ce treb sa ma comport altfel?

sa va explic mai simplu. nu vreau sa o conduc la gara cand merge la parinti pt ca drumul de intoarcere spre casa e oribil. ma doare sa vad cupluri straight afisandu-si afectiunea cu nonsalanţa. o sa imi spuneti dar vai, tu, care la inceput te bateai cu pumnul in piept ca o tii de mana si o saruti in buricul orasului! da, dragilor, dar ... teama aceea creste pe masura ce tii la ea mai mult. teama ca ar putea vedea vreun nebun si sa o urmareasca dupa ce va despartiti si ... daca ar fi cu tine, te-ai pune in fata ei, peste tine nu trece nimeni. dar o poti apara cand e singura? si atunci te schimbi. si furi saruturi si strangeri de mana. si o vreme te minti: e ca in anii'60 cand atingerile si saruturile nu erau asa expuse si aveau mai multa valoare. dar apoi te roade. ca una e sa alegi tu sa nu te afisezi si alta e sa ti se impuna. sa traiesti cu teama aia care te roade. si nu pot purta pancarda dupa mine: target. daca simt la fel, mi s-ar parea normal sa fie totul la fel. sentimentul acela ca porti ceva ce te poate distruge, secretul care poate distruge, te transforma in timp pana cand ...

vorbe despre lesbiene care trait vremea cand puteai intra la inchisoare pt ca erai altfel. si lumea s-a schimbat si ele tot merg cu doi metri in spatele iubitei si tot nu se pot tine de mana. si tot se tem ...

si daca lumea se va schimba si noi doua vom ramane asa cu frica in noi?

tampenii. vorbe. ganduri. sper sa nu sterg si postul asta. stiu ca multe nu au logica din ce spun si imi propusesem altceva, un post amuzant. dar uite pot incerca:

cum e sa stai in doua? hm, garderoba la dublu. poti schimba stilul de la o zi la alta. mai iei sport de la ea, clasic de la tine. nu faci combinatii ciudate, dar ai de unde alege. cumperi totul la dublu, ma gandesc la chestii mai intime ( fetele stiu la ce ma refer). si dap, te mai trezesti cu niste bichini in fata ta si te uiti, te tot uiti: astia ai cui naibii sunt, ai mei sau ai ei? si nu e cum am citit eu undeva ca in timp se regleaza mentruatia daca o tipa sta cu alta. basme. si-a reglat-o cu a sorei. de parca cu ea trebuia. so, luati-o logic: o sapt eu, o sapt ea, mai punem una de nervi de dinainte? ( asta e variabila) sau de mofturi ca as vrea si n-as prea vrea ( tot variabila) ce ramane : o saptamana, yes! sa dam drumul la camera? oricum numaram pe rand zilele pana cand suntem una sau cealalta available. ceea ce mareste suspansul, hai sa vedem partea buna a lucrurilor!

altfel, va spun eu, nu e nicio diferenta fata de viata oricarui cuplu din romania asta.

*ah si uitam ce era mai important: de multe ori stim ce simte cealalta, am trecut prin aceleasi experiente, trairi. in plus, o femeie e mai atenta la detalii si mai deschisa la dialog. urmarea: o viata mai linistita.