realitate si fictiune in the well of loneliness ( idei razlete)

citind romanul, nu iti vine sa crezi ca hall e contemporana cu virginia woolf ( cica aceasta ca gasit cartea 'imposibil de citit' ) . avem doua carti care au o contribuitie la ... cum sa ii spun? Refuz literatura lesbi, imi pare ca reduce, la ... intruducerea subiectului lesbianism in arta/societate ( suna tare prost,stiu ). 'Orlando" in care totul e metaforizat, deci ascuns si, fiind si literar o reusita, trece de cenzura si romanul intra intre marele romane universale. Si un roman plictisitor, dar direct, care nu stiu in ce masura si-a atins scopul. hm, poate totusi forma conteaza. Degeaba intentia ta este buna, continutul reusit pt ca materia din care te insipiri e buna, daca forma va fi proasta pt ca nu esti inzestrat cu talent (vezi multitudinea de romane cu iubiri lesbiene care au aparut in literatura noastra douamiista). Stephen, ii spune un personaj din roman, are mai mult mentalitea unui boieras de tara. Si asa este si in literatura, un boieras de tara.

Cum? Adica, poftim? Avea 48 de ani cand a scris " the well of loneliness"? dar nu avea asa multa minte atunci. Sarmana, chiar credea ca face un bine. Adica a facut. Dar cartea e proasta. Intentia nu scuza calitatea cartii in literatura.

Interesant ca nu exista termenul de homosexual pe atunci, sinonimul pt 'invertit' era ' homosexualist'. Poate ca lingvistic era corect acesta.

Era dislexica, i se citea de catre iubita / sotia unui amiral cu care coabita de 10 ani . aceasta ii citea din carti de psihologie si john ( caci acesta era numele pe care si l-a ales radclyffe, renuntand la margarite) a amestecat aceste vagi informatii din stiinta cu catolicismul si spiritualismul , apoi cu idei ciudate din endocrinologie. Deci fumeia asta nu putea sa fie buna la nimic, dar se pricepea la toate.

Aflat apoi tot din prefata, ca de fapt nu a fost in stare nici sa creeze acele personaje. Sunt persoane reale, iar portretele fizice trimit clar catre oameni de arta ai vremii. Pana la urma romanul lui radclyffe hall s-a dovedit, pentru mine, o ocazie de a descoperi lumea acelor vremuri:
- jonathan brocket este in roman un dramaturg gay care se inspira din mizeriile celor din jur. Are o singura calitate, este f sincer cand stie ca poate face un bine. El este Noel Coward, dramaturg englez care face cariera in america. Am descoperit o sketch al lui aici. slabut, gen dem radulescu (nici sa ma gadil, nu rad )
- valerie seymour , matroana unui salon literar alaturi de cel al lui gertrude stein, agreata atat de lumea hetero, cat si de cea a invertitilor din care facea parte, reuseste sa se faca placuta tuturor prin f multa diplomatie. Ea este natalie barney despre iubirile careia am aflat din documentarul "paris was a woman" asa am aflat de relatia de 50 de ani dintre natalie si ciudata pictorita romaine brooks . la minutul 2:25 e un portret al Unei Troubridge, partenera lui radclyffe hall. Da, foarte interesanti anii '20 pt lesbiene, in paris.

scandalul a avut loc doar in marea britanie, in america romanul a fost publicat fara probleme, iar in franta nu a inteles nimeni care era problema legata de acesta carte.

Pana la urma, cartea nu si-a atins scopul inaltator la care visase autoarea :,, sa incurajeze invertitii sa se confrunte cu lumea ostila afisandu-si adevarata natura , si sa o faca cu mandrie si curaj" - nu e asta coming out, out and proud?. da, acum se stia , dar erau tolerate cat timp nu se afisau.

Sursa : Souhami, Diana - introduction to " the well of loneliness"
Wikipedia - http://en.wikipedia.org/wiki/Radclyffe_Hall

radclyffe hall - the well of loneliness (booooooooooring novel)

Intro: cum am ajuns eu sa citesc aceasta carte
pasul1 =vazut o miniserie bbc recomandabila doar in zilele ploioase ( dar eu si atunci ea as alege mai curand sa ies pe undeva) sau insomniacilor - 'portrait of a marriage'. Era acolo vorba despre casnicia dintre doi soti bisexuali ( ea o scriitoare mediocra - vita sackville-west, iar el un diplomat ) si despre cea mai importanta criza din viata lor - sotia indragostita de o alta femeie.
Pasul2 = de pe wikipedia aflat ca vita a fost modelul folosit de virginia woolf pentru 'orlando' , intre cele doua existand pt f scurta vreme o aventura.
Pasul3= tot de pe net aflat ca ambele scriitoare au fost chemate ca martori la procesul intentat de stat scriitoarei radclyffe hall la aparitia romanului " the well of loneliness". Ambele au refuzat. Mi s-a parut interesant subiectul, mi-am exprimat interesul de a citi cartea. Sadland/ileana m-a ajutat si ii multumim ( comandat cartea la o librarie straina).

Cuprins: de ce ati citi aceasta carte:
1. daca vreti sa va mai exersati lectura in limba engleza si sunteti la un nivel mediu. Va puteti mandri apoi ca ati citit o carte (wow) de 500 de pagini cu caractere minuscule ( se mai scot la spatierea dintre randuri). Nu indoiti prea tare paginile si puteti sa faceti apoi cartea cadou.
2. daca duceti lipsa de hartie igienica , calitatea hartiei facand paginile ideale pt asa ceva ( naspa cu tusul, cica e toxic) - va dati seama? Hartie igienica de 60de roni?! Puteti pastra doar coperta drept dovada.
3. daca va plac romanele sensibile, din acelea cu castele si nobili si dealuri si suferinte din dragoste. Daca va place jane austin , o sa va place si acest roman - basm pt lesbiene. E un bildungsroman ( imi e si rusine sa folosesc asa termen la asa roman), e un roman al devenirii, al formarii unui personaj. Se ia de la nastere, ba nu, dinainte - de la cand se cunosc parintii - pana la momentul aparitiei romanului. Asa ceva am intalnit mai curand la dickens ( alt boring al lit engl) si a fost parodiat cu mare talent de laurence sterne ( chiar va recomand , promit ca o sa va placa - "tristram shandy").
Avem deci un nobil frumos, bogat, dăştept care se indragosteste si ia de sotie o tanara frumoasa si ea, inocenta si delicata. Traiesc fericiti intr-un taram de basm , pe mosia de la Morton (momentul initial, de echilibru). Ei trag si trag , dar mostenitorul nu apare. (stati ca inca nu e intriga). in jurul varstei de 30, cand nimeni nu mai spera, mama ramane gravida - toti trateaza fatul inca nenascut ca baiat, vorbesc despre el la masculin, fac planuri. Apare - e fata ( asta e moment de lipsa, dezechilibrul care strica totul - intriga). Acest lucru nu deranjeaza pe nimeni - i se pune numele stephen in certificatul de nastere. Copilul e crescut ca un baiat. Servitorii sunt uimiti, mama e speriata si nu se prea apropie de fatul ei pe care nu il poate intelege ( se simte vinovata pt ce simte, dar nu se poate opri), tatal intelege ce este cu fiica lui - el tine ascuns intr-un seif un carte de medicina apartinand lui karl heinrich ulrich ( caut si va spun mai mult despre acesta).
Fata are putine relatii cu lumea din afara, merge la copii unor vecini , intelege ca nu este nici ca fiica acestora ( o copie in miniatura a mamei - afectata, delicata, artificiala), nici cu fiul lor ( badaran, ingamfat). la 17 ani intalneste un englez care locuia in canada actuala , e in sfarsit fericita ca poate avea un amic care nu e speriat de firea ei baietoasa. Barbatul se indragosteste insa de ea, stephen vede acest lucru ca monstruos - despartire spre dezamagirea tuturor, care deja planuiau nunta.
La 7 ani e indragostita de menajera. Frumos acest pasaj, nu pt ca stie cum sa povesteasca radclyffe hall, ci pt ca faptele copilei sunt chiar induiosatoare ( hai, mai, caut si eu ceva sa ma convinga ca nu am pierdut timp si bani aiurea!): fata se roaga la dumnezeu sa ii dea rani la genunchi cum are menajera de la frecat podelele.
La 26-28 este obiectul de divertisment al unei sotii plictisite, foste dansatoare de bar, casatorita cu un afacerist cu gesturi, haine si preocupari gay (?!). tatal lui stephen murise intr-un stupid accident, mama afla de relatia cu femeia casatorita si de interesul ei pt femei , o alunga de acasa - se refugiaza la paris. Se refugiaza in munca, are succes cu un prim roman, dar celelalte care urmeaza sunt dezamagitoare. Si uite asa v-am scutit de 300 de pagini. De acum totul devine putin mai interesant: razboiul, viata de noapte a parisului
- participarea femeilor la I raz mond ( cartea a patra, pag. 313-358) - in documentarul ' before stonewall' (1984) se spunea despre participarea femeilor la razboi ( da, stiu, era al doilea), dar era vorba acolo si de prezenta multor lesbiene inrolate. De fapt erau asa de multe incat , atunci cand s-a aflat la comandament si s-a cerut eliminarea acestora printr-o ordonanta, au iesit atat de multe in fata incat ar fi insemnat ca sa se ramana fara voluntari la serviciul de ambulanta.
Aici va cunoaste stephen iubirea vietii sale, o copila de 20 , ea are deja 32. o protejeaza in timpul raidurilor ( pe atunci nu exista crucea rosie, veneau doar noapte infirmierele sa ridice ranitii de pe front si erau tinte pt dusmani ). Afla comandamentul, le pare suspecta apropierea dintre ele, sunt despartite, dar se protejeaza de la distanta, mai fervent.
La terminarea razboiului, fata va ramane cu stephen, desi aceasta ii refuza orice apropiere fizica, orice tandrete pt ca i se pare ca ar condamna-o la o viata mizera. Ok, pana la urma vor forma un cuplu. In rautatea mea, cred ca averea imensa de care se bucura stephen asigura izolarea cuplului de rautatile celorlalti. Da, sunt barfite si privite cu ironie, da - sunt izolate de lumea buna a capitalei frantei, dar nu sunt atacate pt ca banii nu au miros.
- parisul , lumea invertitilor - inverti( inversati in latina) era un termen folosit inainte pt ' homosexual' . izolati de catre cei ' normali' , invertitiii sfarsesc in baruri in care
Ø proprietarul colectioneza specimene ca de circ ; monsieur pujol - cel care are fotografii cu toti si are numere pe spatele fotografiilor si fiecarui numar ii corespunde o descriere intr-un caietel secret, monsieur pujol colectioneaza inverti asa cum unii colectioneaza timbre;(p.433)
Ø proprietarul este traficant de droguri - alec's bar - invertiti drogati cu ochi goi, niste ingeri cazuti, disperati, ca niste stafii danseaza cu totii Dansul Mortii. Alungati dintr-o lume in care nu exista intelegere si dreptate, isi gasesc uitarea in alcool sau droguri (p.439)
sunt f interesante personajele prezente aici, nu e nici acum meritul autoarei, nu are clar capacitatea de a analiza, stie doar sa tina discursuri sforaitoare. Lumea pe care ea o prezinta e interesanta si trista in sine, ea avand doar meritul de a o consemna. Dintre multimea de personaje, cateva se disting:
- wanda, pictorita poloneza cu frati preoti, catolica inflacarata si alcoolica inrecuperabila, suferind prinsa intre credinta si pornirile pe care nu le intelege si nu si le poate controla
-cuplul jamie si barbara - povestea lor e ca romeo si julieta in varianta lesbi. Se cunosc din copilarie. Fug din tinutul natal pe care il adorau si dupa care sufera ( ca si stephen). Din cauza mizeriei si saraciei, barbara se imbolnaveste de pneumonie si moare. Ca sa poate ramane langa iubita sa, pt ca ne-existand nici o relatie legala intre ele nu poate asista la inmormantarea din anglia, jamie se va impusca.
In filmul "stonewall" (1995), e tot asa o poveste secundara de iubire dintre o travestita care detinea barul stonewall - cea care reusea sa le scoata pe toate celelalte din incuracatura pt ca avea un amant polician f bine pus in societate. E un pasaj din film care mi-a placut mie: amandoi sunt pe terasa unui bloc inalt, amantul ii arata iubitei geamurile de la un spital si ii spune : uite acolo iti vei face operatia de schimbare de sex, ea ii spune : dar nu vreau sa fac asta, iar tu ma placi asa cum sunt, replica lui: dar vreau sa fim un cuplu normal, vreau sa fii sotia mea, vreau sa nu mai imi fie frica , sa tot ma uit in spate daca nu sunt urmarit.
Urmarea? Dupa o perioada in care el respinge violent orice apropiere de iubita travestita, se va intoarce la ea, si dupa o noapte de iubire, scoate revolverul , o impusca in cap si apoi se sinucide si el. Aceasta e povestea care precede inceperea revoltei ( in noaptea in care a murit judy garland)
Banii nu pot proteja acest cuplu - jamie/ barbara, ele sunt f sarace. Cele doua nu sunt idealizate. Se cearta, sunt egoiste , se enerveaza. Nu am putut insa sa nu ma intreb de ce saracia, suferinta impresioneaza mai mult.
- later edit: e o scena f scurta cu niste negrii (negroes le spune, pe atunci se pare ca nu e era o jignire sa le spui asa :D) care venisera sa studieze la conservator unde invata si jamie. ea ii aduce la o petrecere. cantecele celor doi frati negri pare pt un moment sa ii uneasca pt toti acesti refuzati de majoritate, pt toti "anormalii". e ciudat pasajul in care se prezinta, pat - o refugiata din america- este singura care are retineri la trangerea de maini. rasismul din ea isi spunea cuvantul, nu conta ca era acum in europa, nu conta ca erau oameni de cultura ca si ea, asa fusese invata si ii intrase deja in instict. muzica lor spiritual ( cred ca ceva gen gospel) devine imnul inchinat de tot unui dumnezeu orb. - pag. 408-412
-iubirea inseamna sacrificiu - reapare canadianul , martin il cheama, mary - pustoaica cu care traia stephen se indragosteste de el si reciproca.( cred ca acesta e punctul culminant). Stephen refuza sa il alunge pe amicul ei, stie ca daca nu era inverta si ea l-ar fi iubit. Si atunci propune un targ care are - spun ei - drept scop sa il nu o raneasca pe mary, de fapt e o forma de a-si arata intre ei care e mai puternic in inima femeii iubite de amandoi. Nu mi-a placut pasajul asta - practic se joaca cu pustoaica. ( nu am putut sa nu ma intreb intre cine va alege totusi bisexuala). Invinge stephen , dar stie ca victoria ei o condamna pe femeie la o viata ce o va distruge ( deja incepuse si mary sa bea, radea mai putin, era afectata de izolarea la care erau condamnate) o alunga pe femeia iubita pretinzand ca s-a indragostit de o alta femeie.
Pasajul de incheiere, desi artificial creat, dovedeste ca tehnic, radclyffe hall stie cat de important este finalul: ca o stafie, stephen se apropie de fereastra unde vede intalnirea dintre mary si martin, o striga pe femeie sa se intoarca, se simte pierduta si atunci o inhata , o sufoca stafiile celor cu ochii goi, a acelor invertiti din lumea ascunsa, a celor care cer sa fie adusi la lumina : ,, they possessed her. Her barren womb became fruitful". cartea ei scrisa cu sange este vazuta ca o salvare, ca o solutie pt ca cei ca ea sa fie cunoscuti . stafiile repeta obsesiv : ,, stephen, stephen , vorbeste cu Dumnezeul tau si intreaba-L de ce ne-a uitat" sau ,, am cerut paine, ne veti da o piatra?" . acum nu cred ca e vorba despre piatra cu care arunci in cineva cand te simti tu fara pacate, se poate sa fie si piatra la care se refera wanda ( catolica, remember?) - ea zice ca va aduce o piatra pt catedrala pe care va scrie simplu 'from wanda', dumnezeu nu are nevoie de mai mult. Cartea lui stephen nu e decat o piatra , o treapta spre recunoastrea lor, spre iesirea lor la lumina.
Finalul e o ruga disperata: ,, Credem , Doamne; ti-am marturisit credinta noastra... Nu ti-am negat existenta, dar ridica-TE si mantuieste-ne. Recunoaste-ne , o, Doamne , inaintea intregii lumi. Da-ne si noua dreptul de a exista! " ( nu sunt eu credincioasa, dar tot mi-a placut).
Ei daca v- a placut, caci rau nu suna - stephen spune in carte ca daca nu era condamnata din start la izolare, ar fi fost un reformator - stephen are talentul discursului , o sa traduc si discursul plin de revolta pe care il tine ea impresionata de soarta tragica a indragostitilor - jamie/barbara. Mie mi-a placut asa ca il traduc pt mine.

Concluzie: Literar cartea e slabuta.. Daca trezeste interes romanul, este din cauza lumii redate. Nici nu stiu daca scopul cartii a fost sa impresioneze dpdv literar. Dar atunci de ce a scris asa mult??? Cu cat mai lunga cartea ( postarea ), cu atat ajunge mai greu la cititor/ receptor , isi pierde interesul ( uite d-aia sufar eu :D)
Titlul cartii inseamna originea / sursa singuratatii. Adica fiind homosexual esti condamnat la singuratate. Nu e prea optimist mesajul. Later edit: spune in prefata ca nu e un titlu specific lesbienelor, pai si cam care ar fi un titlu tipic pt lesbiene? Cand se referea la cartea sa, hall ii spunea "stephen', asta ar fi fost un titlu specific?

* stiti ce ni se spune ca s-a intamplat cu femeile dupa terminarea razboiului ( in cartea asta , nu in documentar) : au devenit crescatoare de caini, cica "dogs are very nice people to breed" :D
** cica in momentul aparitiei cartii, iulie 1928, a inceput scandalul . in ziarele vremii s-a spus ca romanul este 'otrava morala care ucide sufletul', ' obscen' , ' mai corupator decat orice s-a scris inainte'. Cu asa descriere, cartea s-a vandut la negru cu mare rapiditate /.. Ca ' e propaganda pt lesbianism' asta da, e adevarat. Ca ' cere toleranta pt femeile care se complac in acest viciu' - mai usor cu viciul, dar si asta e adevarat. Si de madam bolary au zis ca e pornografie si degeaba, nu am gasit nimic :p

Hall, Radclyffe: 'the well of loneliness', virago press, 2008

o fi de la toamna

boala, tristete, schimbari nu tocmai bune, numai ganduri din acestea pe bloguri.

eh, uite ca m-a luat si pe mine. azi s-a uitat pe blogul meu. stiti voi cine. nu sunt naiva, candva treb sa se intample. mi-a cerut numele blogului. sms trimis apoi nu era de bine, se prevedea un week-end de tacere. alcatuit mai multe raspunsuri care au ajuns in schite: prea dramatic intai, apoi prea formal. am sfarsit prin a trime ceva sec: cate poti spune intr-un sms.

vorbit pana la urma pe mess. s-au lamurit lucrurile. cand am intrat prima data pe bloguri, imediat dupa ce am zis sa fac si eu pasul asta, m-am uitat prin jur si decisesem ca la mine nu va fi asa. vedeti si descrierea: "pe cat posibil impersonal". am ales chiar sa pun tag-uri ca sa fiu sigura ca voi tine totul sub control("damn-personale, bleah"). cat mai putine postari personale. si tot le verificam numarul. apoi a venit luna august si totul s-a dus naibii. nu mi-a mai pasat. aici e locul meu de dat cu capul, aici sunt lucruri care alcatuiesc lumea mea, lumea asa cum o vad eu, o persoana care e mai mult soarece de biblioteca, mai mult cu o lume a ei si ceilalti - o enigma pt mine. asta e adevarul. pana acum si e trist ca este asa, cel mai inteligent dialog l-am avut cu o carte si nu cu o persoana.

ce urmeaza acum? nu stiu, am intrebat-o si pe ea. a zis ca o deranjeaza ca am vorbit aici si nu cu ea. eu evit conflictele si in general sunt cam mutulica cum am mai spus. de ironie nu duc lipsa, iar auto-ironia e chiar regula. nu as putea sa ma cenzurez, ea e parte din lumea mea acum, dar nu as vrea sa mai ii fac rau. sunt rautacioasa, dar nu rea. nu am facut niciodata rau cu intentie.

dar nu pot sa nu ma mai joc, sa nu barfesc, sa nu fiu rautacioasa. uf, imi trecuse chiar prin minte sa imi mut blogul. nu e asta o solutie, chiar nu stiu ce va urma. sa vad ce va fi, o astept pe ea acum. ce a fost mai rau am vorbit deja. asta e cea mai personala postare a mea si deja imi repugna. poate o si sterg, ar fi cea mai inteligenta miscare.

* nu voi reciti aceasta postare, it's past tense for me. stiu ca titlul nu era potrivit continutului. nu poti pune pe acelasi nivel boala cuiva cu chestii trecatoare. titlul potrivit poate ar fi fost " cu ochii in ceafa", dar atunci nu mi-a venit, cand mi-a venit mi-a parut prea rautacios si aceasta postare era cu adresa catre cineva, era o forma de a-mi cere scuze cuiva.
** va rog eu nu comentati postarea aceasta ( as putea si bloca, dar nu vreau). am incercat cu salvarea postarii si nici asta nu a fost o idee prea inteligenta. pana la urma aceasta postare poate fi pt mine un punct de reper. atat. never to be done again, i hope ( sunt mai draguta acum? mai amabila cu oamenii? mai putin dispusa la rautati? nu ,asta sunt si, cine ma place, ma place asa cum sunt)

4. mishima - ,,soare si otel" ( o carte pe care am urât-o)

da, adio ,, confesiunile unei masti". Poate se va reedita la humanitas, daca aflati inaintea mea dati un semn pe aici. Chiar citisem despre sf sebastian si era frumos, deja traiam momentul si asteptam cu nerabdare cartea . si uite asa m-am trezit cu ,, soare si otel", o carte de la mijlocul carierei de scriitor a lui mishima. Nu e chiar asa de rau. Cred ca e prima, care marcheaza schimbarea. Dar ce schimbare. Ce monstru.
,, Soare si otel" e o carte care m-a revoltat. E plina de comentarii pe marginea cartii. Am crezut de multe ori ca poate e traducerea proasta. Nu se poate ca un om de cultura sa sustina suprematia muschilor in fata cuvantului. Da , asa e cuvantul ne indeparteaza de realitate, a spus-o si platon. Dar cum pot eu accepta schimbul cu muschii. Soarele e metaforic, e astrul luminii, al claritatii. Caci luna romantica e repudiata. Tot ce ar fi poezie e indepartat. Mishima alege clasicismul, realitatea, alege poemul epic in locul lirismului. Iar "otelul" - nu o sa ma credeti , sunt fiarele alea de care tragi la body-building, "otelul" sunt muschii. Oribil, va spun.
Si ce limbaj. De s-ar indoi macar o data. Dar el banuieste cam care ar fi contra-argumentele noastre si pe ele vrea sa le distruga si atat. Frazele lui sunt latrate si mi-a amintit de limbajul comunistilor si ce sustine el acolo aminteste de orice ideologie extremista. Hitler vroia parca sa ne stapaneasca pana si visele. Da, literatura e periculoasa caci ea ofera libertatea si e libertatea data de imaginatie prin intermediul cuvantului si acolo nu pot ei ajunge. Si sa vrei sa iti stapanesti pana si sub-constientul , sa cladesti totul pe datorie, sa alegi in locul spiritului- corpul. Cum poate un om de cultura sa ajunga aici?
Am mai citit asa carti : ,,meseria de a trai" a lui pavese. Dar alegerea lui finala nu se compara , aceea are frumusete, chiar daca tot de sinucidere e vorba. E alegerea a ceva frumos, nu a mortii, ci a refuzului de a continua in absenta frumusetii, cand esti deluzionat de realitate. Incerc sa compar si nu gasesc asemanare.
A mai fost "Insemnarile unui nebun" de dostoievski, dar nu era in totalitate la persoana I, nu era asa de personal si totul parea umoristic si absurd. Cum poti compara cu un text in care asisti la ceva ce sta importiva a ceea ce crezi?
Daca era un spectacol si asistam la discursul acesta, ma ridicam si plecam. A fost un efort sa termin cartea si spre sfarsit am refuzat sa mai scriu comentarii pe margine. Ce sens mai avea? Cui sa pun intrebarile? Cine sa dea raspunsurile?
Un singur moment din carte mi-a parut familiar cu o experienta a mea. iesind de la sala in drum spre casa ma simteam plutind, vedeam altfel realitatea, ma bucuram de lucrurile simple pe care le vedeam. Dar cred ca asa ceva poate fi explicat medical. Asa cum - ok, exagerez - pot spune chiar ca experientele de lipsire de aer la care s-a supus singur mishima poate ca i-au afectat creierul. Prefer sa cred asta.
Cum a putut convinge cu asemenea cuvinte tinerii aceia sa se sinucida alaturi de el? Am zis candva ca sunt unele carti pe care nu le-as tine in casa de as avea copii: mein kampf si amurgul gandurilor. As adauga cartile lui mishima de dupa razboi. Daca au putut face rau candva si am vazut ca inca mai are idolii sai mishima, pot inca sa o faca.
Acestei carti eu ii voi opune "parul berenicei" si "ocheanul intors" de radu petrescu, carti care mi-au aratat - tot pe un ton autobiografic - ca intr-o lume inchisa, ideologizata ( anii'50) literatura este o evadare, cultura iti poate oferi sansa sa raman intreg la minte.
Cartile si moralitatea - hm, o discutie luuunga. Am inceput sa ma indepartez de marquez la ' dragostea in vremea holerei' , e pasajul acela in care personajul principal leaga sireturile unei copile imbracate in uniforma de scoala, copila cu care se culca. Nu mai intereseaza narator obiectiv, chiar mi se rupe ( scuzati limbajul) , nu accept ca asa ceva sa fie prezentat ca ceva natural, normal, fara comentarii. L-am urat pe nabukov - putea alege pt "lolita" un alt subiect decat pedofilia pt a-si aduce ,,omagiul" limbii engleze.
Frumusetea literaturii nu justifica lipsa ei de moralitate. Cuvantul e o arma si daca nu e folosita cu responsabilitate - devine o arma a unei crime.
Numiti-ma ingusta la minte. Nu imi pasa. Asa credeam si eu candva - ca forma e mai importanta decat continutul. Dar forma e magie si continutul poate fi otrava. Si nici nu stii cand te-a prins, cand te-a intoxicat. De aceea niciodata aceasta carte nu va ajunge prin mine in mana unui copil sau adolescent.
* as fi vrut sa cumpar si albumul de arta japoneza care abia a aparut si aveam si un filmulet luat de pe un torrent exclusivist care se referea la semnificatia valurilor in arta japoneza, dar deja sunt obosita si deziluzionata. Drumul meu pt o vreme s-a inchis aici. Daca voi avea vreodata ,,confesiunile unei masti" voi mai da o sansa acestui autor, daca nu - nu am regrete. Nu a fost o intalnire placuta. Nu mi-a facut placere.

3. i'm turning japanese , i think i'm turning japanese, i really think so

si saturandu-ma eu sa stau sa astept , ma mai uit o data pe mailul de la libraria virtuala unde comandasem si vad ca nu era mail de confirmare a comenzii cum crezusem si ca degeaba asteptam eu curierul, era mail prin care eram anuntata ca nu mai exista cartea in stoc(mishima - confesiunile unei masti). Si decid eu sambata sa plec la libraria humanitas. Si asa aflu ca libraria nu are program decat in zilele lucratoare. Bineinteles ca nici nu am gasit cartea la librariile diverta , singurele care sunt deschise in week-end ( sper ca v-am dat si eu informatii pretioase - apropo si libraria ,, Noi" , aia de la sala dalles tot de diverta tine).
Eh si acum fara sa ma mai grabesc ca poate se inchid toate pana ajung eu , pâş -pâş ma indreptam spre casa cand trecand pe langa muzeul de istorie vad eu afis mare cu saptamana japoneza. Zic ca asta e prea mare coincidenta si trec mai departe. Ma intorc insa, ma mai uit o data: chiar asa era, in mijlocul obsesiilor mele ( sper ca temporare) despre literatura japoneza, despre sinucideri stupide , despre doi prieteni care aleg sa moara intr-un mod inexplicabil pt mine, uite ca se nimereste si asa ceva.
A doua zi aveam plan. La 11 acolo , luasem si de pe net programul in caz ca nu il gaseam acolo. o sa vi-l dea impreuna cu biletul de intrare - 6 roni adulti/ 1,5 roni studenti - asta daca or mai fi, ca totul parca s-a ingramadit in prima zi, cea de deschidere, dupa aceea totul fiind doar o copie care cred ca din zi in zi e mai stearsa.
Eu am nimerit in a doua zi. Si am facut aranjament ikebana ( e un pleonasm?), deci e cu inscriere si tanti de acolo e cam nesuferita. Ea pastreaza calmul japonez, dar se vede caracterul . ca fata care o ajuta era o romanca si tipa ii vorbea in japoneza, si tanti ii zicea what? Si apoi ii raspundea in engleza. Ok, nu o vorbi romanca noastra bine japoneza, dar mi s-a parut nu foarte politicos si parca si politetea era specific japoneza. Da, da, idealizam , stim.
Da si la ikebana invatat eu asa: ca paluga aia mare, floarea cea mai mare e za fad/zar si in spatele lui e za mad/zar( always at the back of the fadar zicea tanti). Si in fata lui za fad/zar sunt za kids ( children always in front of za fad/zar , zicea tanti). Eu am incercat acolo macar o familie cu un singur copil. Dar nu: doi- trei. Si nu se poate tripleti. Nu, nu, totul e clar stabilit. Nu se admit exceptii. Si of course, a lot of space. A incercat sor-mea ( doar nu credeati ca am mers cu stiti voi cine, nu fiti copii si voi): family is very close, they love each other. Nu si nu, tanti zis : yes, but they need space. Aici avea dreptate. O sustin in totalitate. Pe langa family mai era si un ornament, la mine a fost o creanga de măceş- cred ca ala era za context, dar nu sunt sigura. Poate era doar asa sa dea bine. Asta era pe lateral, langa za fad/zar.
Mers cu palugile astea intr-un burete infipte si buretele bagat intr-o bucata de sticla plastic taiata ( adio eco) prin parc. Si tot cadea apa si tot mai puneam . cat am stat in muzeu toti ne invidiau si ne intrebau unde se tine ikebana . cand am iesit din muzeu toti radeau de noi. Adevarul e ca buruienile lui sor-mea ramas fara apa si aratau cam ciudat. Eu am lasat ornamentul langa un pom. Amintirile raman.
Apoi facut origami. Ma rog, era o tipa acolo care invatase si ea de la cursurile pe care le tine ambasada ( f scumpe cursurile astea - era parca aproape 4 mil cursul pe ikebana). Si ne spunea si ea ce stia. Si facut o floare si o cutie si la cocor am fugit ca mai erau multe de vazut si erau multi copii acolo si am zic ca poate le ocup locul.
Apoi am invatat sa scriem si am scris cu pensula si tus. Si am invatat primele ideograme preluate de la chinezi, si am scris soare si copac. Dar cand am vrut eu sa vad cum se scrie numele meu in limba lor aflat ca ei de fapt scriu pe silabe, adica un semn de-al lor corespunde unei silabe. Da, si sor-mea aici s-o murdarit de tus , toata mana o avea neagra si i-a zis unei pustoaice romance care ajuta pe acolo si aia zis ca treb sa se duca stratul de epiderma si sor-mea intrat in panica si urlat dupa apa. Si mi-a luat apa de baut si i-am dat ultimul meu servetel si apoi cautat in disperare apa. Dar oricum , am linistit-o ca de cum atinsese apa, mana incepuse sa se curete. V-am zis ca e spectacol cu sor-mea langa? Macar nu te plictisesti, chiar daca toata lumea se uita la tine ca la circ.
Da, si era sa uit de primul lucru pe care l-am facut dupa ce ne-am inscris la ikebana, pana a inceput cursul: am participat la ceremonialul ceaiului. Da, am stat in picioarele goale pe tatami ala sau cum s-o numi si am platit pt faptul ca ma bag eu peste tot ca mi-au amortit picioarele stand in pozitia aceea imposibila. Si am mancat cica snack inainte de ceai , zahar intarit in forma de fluture. Si baut ceai cica de alge, da' avea gust de spanac. Dar era frumos sa vad cum se misca doamna aceea. Caci da, era o doamna japoneza care a tinut demonstratia. Cu rabdare si dornica sa raspunda la intrebari. spunea ii luase 6 ani sa invete tot ceremonialul. Era dans in miscare. Nicio carte ( caci vroiam sa iau de la standul de carti "maestrul de ceai") nu poate inlocui experienta traita.
Si am jucat si go. Dar de go mai stiam de cand citisem " maestrul de go" ( alt maestru) de kawabata (primul cu maestru nu e de kawabata, e inoue). Si atunci am citit regulile jocului si jucat si go pe net. Dar asa sa atingi piesele e mai frumos. Si cica e si asociatie de go la noi si sunt multi pasionati. A fost frumos ce sa spun.
Ah si mai era si o scena/podium acolo. Dar parada chimonourilor era doar parada a chimonourilor de vara( yukata - cica nu au desuuri pe sub yukatele astea :D), si de fapt chestiile alea aratau a ceasafuri infasurate si sor-mea incepuse deja sa urle de foame ca era ora 15 si asta a fost.
Si ajuns acasa si gasit pe net filmulet de aratat oficialitatilor ca ce face ambasada japoniei in romania, mai face nu-i vorba, dar numarati toti japonezi de acolo si cred ca participase toata ambasada cu tot cu copii si abia erau vreo 6 oameni. Restul romani pasionati de aceasta cultura atat de indepartata pt care o asociem cu tot ce e frumos si de neatins.
Eu zic ca mai aveti sanse pana pe 4 sept, inclusiv, si daca vreti v-o imprumut si pe sor-mea dar treb sa o hraniti si nu raspunde decat la pizza (25roni una pizza miiiica langa herastrau).

* cumparat pana la urma o alta carte de mishima de la standul de carte de la muzeu, standul din cadrul saptamanii japoneze, cu carti mai ieftine decat la librarie, dar doar traduceri in romana - nimic de la mama lor.

2. mishima - a life in four chapters (1985, regia: paul schrader) sau ,,rusinea" de a fi gay

citeam eu ce citeam kawabata si ma intorceam in pauze la net: ce e cu mishima, e vreo legatura intre cele doua sinucideri sau e doar amanunt doar pt a retine atentia ( in cazul meu , cu succes). gasit eu ca intr-adevar, cei doi ani care despart sinuciderea lui mishima de a lui kawabata au fost marcati de nenumarate cosmare in care ii aparea prietenul - mishima, ca sinuciderea lui kawabata este discutabila, ca familia ar vrea sa para ca e un accident ( care familie nu ar vrea?), dar cum sa sustii ca e un accident cand un om moare astupand gura de esapament si inchizandu-se in garaj? Motivul iar e discutabil: ca ar fi murit pt ca era f bolnav( avea 73 de ani). Kawabata a castigat premiul nobel, fiind propus la initiativa lui mishima. Si uite asa m-am intors tot la mishima. Comandat de pe net prima lui carte care mi-a atras atentia, intamplator si prima carte a lui - ,,confesiunile unei masti". Si pt ca urma sa mai dureze, in pauze iar cautat mishima.
Eh si din cautare in cautare, aflat eu ca mishima era homosexual, ca incerca sa isi controleze aceasta pornire, evidenta chiar din prima carte in care e vorba despre copilaria sa, citit despre semnificatia sf sebastian in literatura gay , nu doar al lui mishima, deci chiar asteptam cu nerabdare cartea. Dar pt iar stiam ca dureaza dat eu search mishima - homosexualitate si uite asa aflat de filmul acela. Laudat de multi.
paul schrader e cunoscut mai mult ca scenarist al lui scorsese ( raging bull, taxi driver). Acesta este cel mai important si primul sau film in calitate de regizor. Subiectul era interesant am zis. L-a ales sigur pt ca ar fi atras publicul. Era bun ca subiect pt un film de debut. Dar e mai mult aici. Co-scenarist e fratele regizorului, un specialist in literatura si cultura japoneza, se pare, leonard schrader.
Filmul e o biografie a lui mishima pornind de la cartile acestuia. Cartile lui oricum sunt narate la persoana I si contin multe elemente biografice ale autorului. Oare? Aceasta e miza filmului. cea mai buna recenzie a acestui film si de altfel singurul comentariu despre homosexualitatea lui mishima am gasit-o aici. later edit :o sa gasiti acolo o trimitere catre homosexualitatea reprimata a lui mishima, homosexualitate pe care a incercat intai sa o stapaneasca recurgand la creatie si apoi, pt ca nu a avut succes ( vezi scena din barul de gay, vezi - pe net- marturii ale unui scriitor contemporan), recurgand la educarea militara a corpului. sinuciderea lui poate fi atunci interpretata si ca un esec in incercarea de a-si tine sub control aceasta pornire pe care o considera rusinoasa ( o scapare a animalului de sub control). e totusi evidenta atractia lui fata de corpul unui barbat inca din copilarie (cand pornirea era naturala si nu o asocia cu ,,mizeria") - scena din ,,confesiunile unei masti"
firul central al naratiunii din film este explicarea gestului final al acestui scriitor f apreciat de contemporani. Cum poti explica de ce un scriitor aflat la apogeu, isi alcatuieste din discipolii sai o armata necombatanta, ocupa - aici nu am inteles f bine - sediul al ministerului apararii ( am inteles corect? Mi se pare totusi absurd. Chiar asa usor se putea intra acolo?). intra practic impreuna cu 4 elevi-discipoli intr-un comandament de pregatire militara de pe muntele fiji, il ia ostatic pe comandantul general si cere -ca sa nu il elibereze pe acesta- sa poata tine un discurs in fata unui intreg regimentul. Faptele acestea sunt adevarate. Sunt reconstituiri ale martorilor care au asistat la intamplare, sunt marturii ale zecilor de soldati aflati acolo. Sunt informatii care au scandalizat intreaga lume atunci si care au ocupat mult timp prima pagina a ziarelor.
Ce apare in film? Mi s-a parut atunci ca mishima era - cum sa spun - si inaltator prin absurdul gestului sau, si demn de mila pt ca isi inchipuia ca printr-un discurs, prin puterea cuvantului poate schimba cursul unei societati. Vorbim aici de japonia invinsa dupa al doilea razboi, despre capitalizarea rapida a societatii, despre pierderea valorilor care defineau aceasta lume. Pt asa ceva a pledat mishima in fata unui intreg regimentul, in fata intregii lumi.
Ce a urmat? Bineinteles ca nu si-a atins scopul, bineinteles ca el tipa de pe acoperisul comandamentului central si soldatii il huiduiau. Nici nu spera ca va avea succes. Si-a facut seppuku, harakiri sau cum s-o numi in terminologia lor. Si asta ar fi fost pana la urma alegerea sa, deliberata, planuita inca dinainte sa intre in asezarea militara.
Dar tinerii aceia? Aici am avut eu probleme si pt mine nu a fost in regula.
Da, mishima si-a atins scopul, a atras atentia asupra a ce vroia el sa atraga atentia, oh, nu e ceva asa de inaltator cum parea, dar asta am inteles abia citidu-i cartea.
*Familia lui mishima a incercat sa opreasca distribuirea filmului in japonia.later edit: si nu din cauza perspectivei asupra sinuciderii acestuia. nu, aceasta parte centrala in film e tratata cu obietivitate, bazandu-se pe documentele epocii, chia as putea spune contribuind la transformarea lui mishima intr-un idol pentru adolescentii confuzi. nu, ce a deranjat familia au fost pasajele scurte din film care - se spune in articolul citat - au trecut cu greu netaiate la montaj. familia lui mishima incearca cu disperare sa nege orice tendinta homosexuala a sotului/tatalui .orice trimitere in acest sens e considerata o intinare a memoriei acestuia si amenintata cu procesul. iar idolii lui mishima ameninta cu boicotul.
** imaginile filmate - imagini- document
his life became the ultimate expression of his art - asta e sloganul trailerului si am vazut ca mishima-sinucigasul are inca foarte multi admiratori , trist, caci ... dar hai sa nu anticipez.
** am adaugat later edit pt am considerat ca in supararea mea cea mare pe acest scriitor am pierdut din vedere care era chiar scopul acestei postari si a intregului ciclu kawabata-mishima (daca se poate numi ciclu): presupusa relatie dintre cei doi. nu am aflat nimic, nu cred ca mi-am atins scopul. tot ce am spus chiar si prin acest later edit sunt supozitii, ale mele, ale autorului acelui articol ( desi da, exista cartile - dar cartile sunt fictiune, exista dovezi - dar si scandalul legat de acele marturii)

ce vreau sa ma fac cand voi fi mare

eu cand voi fi mare vreau sa ma fac vanzatoare la librarie. deci nu la papetarie, da? la librarie, din aia cu carti. ca sa nu existe loc de interpretari si sa ma trezesc ca mi se indeplineste gresit dorinta. eu vrea sa fiu vanzatoare la librarie mai ales la humanitas pt ca de acolo eu am luat carti care era evident ca fusesera citite. nu incercati sa ma contraziceti. altfel arata o carte care a fost citita - are paginile rasfirate. unii au si prostul obicei sa intoarca pagina cartii pe partea cealalta cand citesc. dar asta mai mult cand citesc prin metrou sau autobuze. adica stai asa: a luat cartea si prin metrou si autobuz? cartea asta ? a mea? hm, cand eram studenta era o cerere pe e-jobs de vanzatoare la humanitas, oi fi aplicat si nu m-au cautat sau nici nu am ?
oricum, si daca as fi vanzatoare - pe mine m-ar da afara. ca eu as pleca cu cartea. cartea aceea e a mea , a mea, nu primesc alta la schimb. pt ca eu am citit-o . pt ca eu am insemnat-o. pt ca e a mea. si atat. poate ca in timp mi-as dezvolta un raft, apoi un corp de biblioteca doar al meu acolo, la librarie. si ar fi asa un raft mai in spate, mai pe intuneric, sa nu ajunga toti acolo. asa . bine, daca ar cauta cineva neaparat o carte , eu i-as da-o , cu imprumut. si sa lase si buletinul . si uite asa ar deveni libraria - biblioteca. deci, tot prost ar iesi. ah, da, si langa raft mi-as pune si un fotoliu, si o lampa din aia cu picior si uite asa m-as muta acolo. langa raft. duminica as pune o farfurie cu piscoturi si as pune si de un cerc. or fi ghicit aia din cv ca sunt periculoasa, parca era si cu scrisoare de intentie, gata - scrisoarea sigur m-a dat de gol!
da, ar fi si varianta cealalta sa am bani si sa am eu o librarie a mea. dar am auzit eu uimita, la radio, cand eram in liceu ca ii prindeau pe unii ca fura de la libraria " Noi", cea de la Sala Dalles. urat. adica , da - cartea e pana la urma un produs al cuiva, trebuie cumparata , ca si muzica care trebuie cumparata (vedeti ce frumos mi-am invatat lectia de cetatean corect?). dar eu nu as putea sa pun politie sau body-guarzi la librarie mea. si deci as da faliment. asa ca ramane tot cu - cand ma fac mare vreau sa fiu vanzatoare la librarie, de preferinta humanitas. ok, treaca de la mine, sa nu spuneti ca sunt prea pretentioasa - merge si polirom.
nu bibliotecara, ca astea am vazut eu ca dezvolta obiceiuri ciudate. cele de la scoala te priveau mereu cu suspiciune de parca ai avea ceva de declarat inainte de a semna de primire. Verifica mereu copertile. ciudate rau. bibliotecarele nu imi plac.

sper f tare ca nu a inteles nimeni ca eu as vrea ca sa dea faliment humanitasul, nu, deci chiar nu.