1. kawabata - ,,frumusete si intristare" ( iubirea lesbiana ca privire in oglinda)

am pastrat cartea asta pt dupa . stiam ca imi place kawabata si l-am pus deoparte ca paleativ. e o nuvela a acestuia, cu o fata care a visat mult inainte cum se va intalni cu iubitul. am zambit citind aceast text, in metrou, printre oameni tristi, asa m-am indragostit de el. pt ca o carte ti se devaluie nu in linistea camerei, ci in nebunia multimii. daca are ceva sa iti spuna, iti va zice in cel mai mare haos, isi va gasi drum oricat de trist, suparat , cu ale tale esti.
complicatiile au aparut din pagina a doua, de prezentare a cartii "frumusete si intristare". o biografie a autorului care treb sa ne convinga sa cumparam cartea: "se sinucide, fara a lasa nicio nota, la doi ani dupa moartea prietenului sau, yukio mishima." si daca tot avem internetul la dispozitie, cine e mishima, si de unde legatura asta intre cei doi. partea acesta o voi continua mai incolo, acum sa revin la subiectul de acum.
despre cartea asta: nu e cea mai frumoasa, cea mai iubita de mine la kawabata. nu e urata, dar daca eu citesc kawabata astept pasaje lirice, nu epic. nu descrieri interminabile, ci mici fragmente de broderie. rare aici.
se da un scriitor de cca 50 ani. casatorit , cu copil , in urma cu peste 20 de ani are o aventura cu o copila de 17 ani. fata ramane gravida, pierde copilul, incearca sa se sinucida, este internata la azil de nebuni. desi rugat de mama fetei, barbatul nu divorteaza. pana aici nimic deosebit.
scriitorul nostru foloseste insa aceasta experienta pt a scrie o carte care va ramane cea mai bine vanduta opera a sa , singura pt care este cunoscut / recunoscut de cititori si critica, sursa unei situatii financiare bune pt intreaga familie. e ca si cum din tragedia fetei ar fi profitat cu totii. e ca si cum acesta carte l-ar fi ingropat insa ca scriitor.
partial adevarat. caci si fata recunoste ca prin aceasta carte, iubirea lor a ramas intacta dincolo de trecerea timpului. raportul fictiune- realitate.
mi-a placut mai mult personajul sotiei. ea este cea care dactilografiaza toate manuscrisele. ea este prima cititoare desi nu i se acorda f mult credit. bate la masina intregul text, renuntand la somn, vizibil afectata de lectura acesteia, imbolnavindu-se, pierzand in final copilul. pleaca de acasa cu copilul in spate , prin ploaie, nu vrea sa intre in casa, isi musca buza pana la sange, isi judeca sotul pt ce ia facut unei fete.
devine oare povestea asa mai intersanta? nu cred, nici acum.
dupa mai bine de 20 de ani, scriitorul vede intr-un coditian o poza cu fosta sa iubire, cu cea care ii marcase viata. devenise intre timp o pictorita apreciata, traise retrasa in tot acest timp intr-un orasel - statiune. tot banal.
kawabata introduce un nou personaj. la inceput, el pare doar de simplu decor. e o tanara eleva care locuieste impreuna cu pictorita. fata e trimisa sa il intampine pe scriitor la intalnirea dintre cei doi vechi iubiti dupa atatia ani de despartire. pare ceva legat de protocol. dar fata e un personaj ciudat, frumusetea ei atrage si sperie, ea este alungata de familie pt ca asociaza afectiunea cu durerea ( nimic ciudat pt un roman japonez/asiatic).
intre cele doua , pictorita si tanara, exista o relatie destul de lunga. fata insa e nemultumita pt ca simte ca nu o poate avea in intregime pe femeia matura pt ca aceasta e inca prinsa in trecut. vrea sa o elibereze, sa o razbune. va seduce intai pe scriitor pt a-l umili, apoi ii va seduce fiul pt a-l omori. Scenariu de film de actiune. chiar am avut deseori senzatia ca si vad platoul de filmare, aud muzica si valurile ( o mare parte din actiune se petrece langa mare/ lac - asocierea feminin- apa).

in roman e un scurt fragment care pare a nu avea legatura cu firul narativ mare. o poveste despre un sot ( tatal pictoritei) care ar fi avut un copil ilegitim cu o europeanca. totul e doar o presupunere neconfirmata , necercetata a mamei artistei. nimic altceva. dar de unde povestea acesta? Mie imi plac povestile acestea aruncate asa ca semintele ce vor rodi in functie de imaginatia cititorului. daca vor rodi, pt ca acesta poveste pur si simplu sa arata ca uite adulterul nu e nimic deosebit. si atunci e un punct mort. o simpla divagatie.
dar eu nu si nu, fata aceea sigur-sigur e eleva pictoritei, ele sunt surori, si si ... iubirea lor e incestoasa si si ...daca pictorita a fost slaba preferand sa idealizeze aceea relatie care i-a distrus viata, uite sora ei - la aceeasi varsta ( daaa? sa mai spuneti ca e intamplator) va alege actiunea , razbunarea. ah, ce imi plac telenovelele astea !

titlul este explicat in coperta a patra: "la sfarsit, dragostea s-a transformat pe neobservate din frumusete care intristeaza in tristete care infrumuseteaza." am citit fraza asta de mai multe ori si nimic, cred ca e prea profunda pt mine . (" tristete care infrumuseteaza"? what?)
stiu ca imi placuse cartea imediat dupa lectura, subliniasem chiar cateva pasaje pe carte si comentasem pe margine ( am obiceiul acesta), dar acum am recitit pasajele si nu mai imi par asa speciale. Simboluri care s-au dovedit doar elemente intr-un puzzle narativ.
cartea este scoasa la humanitas si face parte dintr-o colectie ce o arunca in derizoriu " cartea de pe noptiera" . adica e o carticica inainte de somn ( si adeseori dimensiunea mica a cartii e criteriul de selectie). mie asta imi inspira . degeaba spun ei ca ar insemna carti de care ramai vesnic indragostit, desi - mai stii - daca trec si dincolo de realitate, in vis, cum inchizi cartea, ele pot si asa sa isi arate puterea. oricum nu asta vroiam sa va zic, e o carte f bine ingrijita dincolo de "cartea de pe noptiera". Cu nota dinainte de text in care ti se explica pronuntia cuvintelor, observatii privind traducerea comparata si cea originala. Cu notele de la sfarsitul cartii in care afli informatii f intersante despre cultura japoneza, mitologia lor si tot ce iti poate trece prin minte si ar putea avea legatura cu cartea, ar putea sa ti-o faca mai accesibila. O placere sa intalneasc asa ceva. Nu mai credeam ca se mai poate, ca totul trebuie repede acum, facandu-se rabat de la calitate. Sper ca nu are legatura doar cu faptul ca acest autor a criticat adeseori in timpul vietii traducerile care i-ar distruge textele .
sursa : Kawabata, Yasunari - ,, Frumusete si intristare", ed. Humanitas, Buc, 2009 (later edit: o carte tradusa de sorin marculescu)

* am schimbat aspectul ca am zis ca poate asa pare ca am scris mai putin, adica nu: eu scriam putin si era doar o impresie ca scriu mult. una din ele, intelegeti voi. oricum parca prea erau trei cuvinte pe un rand. va zic eu , era chestiune de impresie.
** mi-am imaginat eu asa ca stand prin parc, pe banca ( da, inca nu am evoluat la terasa, cica cel mai inteligent cedeaza, dar las ca vine frigul si eu in casa vesnic o iau razna), o sa ma intrebe ce ai mai facut si eu o sa povestesc cartea asta si uite asa o sa dezvolt eu stiu ce talent narativ oral, ca eu sunt cam muta in realitate. cand eram mica ii povesteam sora-mii basme, scotand toata descrierea, copii mici nu au rabdare, vor repede actiune. ajunsesem o experta in povestit basme . vorbesc f f f serios. si as fi zic de oki, oaka si kaki - nu retin eu nume japoneze ( ok, ok, nume in general ), doar initialele si apoi le potrivesc, sau doar as fi zic ca aici cu scriitorul , si pictorita , si tanara, si sotia. as fi ...
m-a intrebat in schimb ce naiba fac eu pe aici. ce scop are un blog. pur exhibitionism as fi zis, dar nu cred ca stie cuvantul. a nu se pune interlocutorul intr-o situatie neplacuta.

cum ne vad ceilalti

documentarul de pe youtube ( via florentina ionescu blog si pinkthink - thanks batman)

Prima reactie cand am avut acest film: in multimea de urlatori din noua dreapta mi s-a parut ca recunosc chipul lui. undeva el credea ca ne uneste rasismul. Eu fusesem crescuta asa, el il dobandise din nevoia de a gasi ceva ce i-ar justifica superioritatea. Faceau un cuplu bun, el si taica-miu. El si familia tatalui meu cu matusile adunate in mijlocul sufrageriei, femei la 60-70 de ani judecandu-si fratele (alt frate) care se casatorise cu o tiganca, greseala care nu putea fi iertata, pata pe familie din care iesisera ,, corcituri". Poveste veche cu care crescusem.
Si pt un moment mi-a trecut prin minte: ar ridica piatra? Nu spun daca ar lovi. Recunoscandu-ma, ar ridica piatra? Stia ca sunt asa. Oh, nu uit cand am agatat impreuna o colega ce parea bi. Jocuri de-ale noastre. Dar nu? Bisexualele sunt acceptate caci sunt vazute ca "deschise la minte" , momeala buna.
Ar ridica piatra? Imi place sa cred ca nu. Dar la indemnurile celorlalti, ai grupului, probabil ca da. Nevoia de apartenenta la un grup. Stiu eu unde a ajuns pe acest drum?
Apoi mi-am amintit de o discutie cu ea tot pe la inceputuri:
Ea1: si daca noi nu mergem cine sa mearga?
Ea2 : nu e treaba mea. Nu e locul meu acolo!
Ea1: si atunci cine sa lupte pt noi ( poate ca "lupte" nu a fost cuvantul folosit, pare prea angajat si ea ... nu e asa), daca nu facem ceva cum sa se schimbe ceva ( ceva este destul de vag, probabil ca l-am folosit intens)
Ea2: iti dai seama ce ai avea de pierdut daca s-ar afla? ( si cu asta mi-a inchis gura)
A urmat o discutie despre gayfestul din 2008 care nu fusese cu batai caci ea stia doar de cel din 2007 sau mai vechi. I-am zis ca nu obligatoriu e cu batai. Dar ea asta vazuse la tv. nu stie de semne lesbi, nu stie ce e acceptul, nu stie nimic din ce ar putea sa fie definitoriu pt noi, ea stie ca ii plac femeile , ca dintotdeaun a fost asa. Intr-un fel eu cred ca e mai "originara" decat mine care am tot stat si gandit.
Dar avea dreptate, as fi dispusa sa pierd totul pt ? pe la 30 de ani , am lasat totul. Nu mi s-a parut corect sa nu pot face tot ce vreau. Si vorbesc aici, de exemplu, despre mersul la nudisti. Adica na, de ce sa nu pot merge? Pt ca ma pot intalni cand mi-e lumea mai draga cu si s-a dus dracu totul? Si am plecat si am luat-o de la capat. De la zero. Dar a fost aiurea, eu la 30 de ani langa pusti care nu terminasera nici facultatea. Am renuntat, nu mi s-a parut corect. Parintii mei au facut eforturi sa ma tina in facultati. Eu aveam nevoie de stabilitate, de confort. Nu puteam sta gramada la parinti incercand sa gasesc un alt drum in care sa pot fi libera. Am cedat.
Si daca as participa as fi singura, clar nu ar fi de acord cu mine. Poate ar veni sor-mea, dar asa mai curand " pt ca eu sunt deschisa la minte, eu sunt de acord cu gay-i" ( e simpatica pustoaica). As veni ca o stafie, ca cei din videoclip - mascata. O stafie, prezenta acolo cu trupul, incapabila sa imi asum identitatea. Pt ca as risca mai mult decat pot duce. Si sincer - cand am facut acest blog tocmai isi anuntase retragerea visible/invisible - de ce ? pt ca afisa steagul gay si nu participase. Poate ca nu toti putem sa o facem . poate ca sunt prea multe de pierdut. O viata. Imi iubesc meseria. Cum zicea acolo : trebuie sa stii ca nu iti lasi hainele la sfarsitul orelor de lucru. Ca esti un model si in afara. Ca ti se impun reguli si nu e doar ce poti oferi , dar si ce ti se cere. Poate ca atunci nu am realizat asta. acum am vazut si partea buna si cele rele le pot duce. Whatever it takes.
Nu am de gand sa pretind ca pot schimba mentalitati din interior. Sunt ce sunt prin tot ce fac.

naomi la mamaia 2009

pot sa zic si de rau?hai ca prea de bine pare asa ca o sustinem doar pt ca e trans. ea acolo e o cantareata si asa vrea sa fie perceputa si apreciata doar din acest punct de vedere. deci:
1. mie nu imi place coafura. genul electrocutat nu mi-a placut niciodata, se potriveste cu rochia, dar..
2.rochia desi frumoasa nu cred ca o avantajeaza. par f subtiri picioarele si are ea asa sanii mari? parca ii avea mai mici. per ansamblu, clar a crescut in privinta lookului, stylish clar.
3. cantecul e frumos, mesajul e frumos , e frumos sa te adresezi unor oameni si sa ceri iubire, adica dincolo de orice toti suntem la fel, si iubirea ne defineste nu ura, dar ... nu cred ca acest cantec ii scoate in evidenta posibilitatile vocale precum deja celebra "salcie".

altfel, ii tin pumnii tare tare si sper sa castiga in sfarsit locul I ca sa mearga mai departe in cariera ei, oriunde ar fi acel mai departe.

nu vi se pare si voua ca evolutia lui naomi seamana putin si cu evolutia comunitatii si a societatii in ansamblu? credeti ca a avut si ea o contributie iesind in fata? ( si in bine, si in bineee). amintiti-va de transexuala/travestita de la ultimul gayfest, ce frumos a vorbit, ce decent era imbracata - vorbesc de tipa cu tunsoare frantuzeasca la peruca cred. adica toate criticile sunt asumate si incearca si ele sa se schimbe. daca tot ies la vorbitor si le multumim ca o fac, au mai lucrat la imagine si - in bine.

*moment in care imi pun cenusa in cap: bucuroasa de aparitia unei blog al unei transexuale am intrat sigura intr-o cearta intre ele. Caci da, ca orice femei, si ele au rafuielile lor. Era vorba despre filmarea aceea cu caracter privat in care naomi injura si avea barba. Acum ala de e sfant sa dea cu piatra - ca si eu am avut betiile mele si nu oi fi fost o lady atunci. Barba nu am ca nu am :D . dar nu asta este, dincolo de caracterul privat al filmarii - astept veninul dana, imi pregatesc vena - acest filmulet a aparut cand naomi era in preselectie la mamaia. Adica nu e frumos. Momentul nu era bine ales ( sau poate era?)-exista un moment pt asa ceva???. Imi place sa cred ca naivitatea mea, nu - ii zic direct, prostia mea - m-a lasa atrasa in asa ceva, dar tu? - hai mai ca sigur esti mai desteapta decat mine.
**acum pot astepta eu mult si bine sa mai rectionezi la internationala mea, hau, hau.

bisexualitate nu inseamna promiscuitate

Citit o postare a florentinei ionescu, initial trebuia ce am scris aici sa fie doar comment la postarea ei, dar pt ca m-am lungit atat, a ajuns uite postare.
Florentina identifica trei tipuri de bisexuali. Aici putin greseste, ma rog, e perspectiva mea. Ea zice ca exista bisexuali curiosi, bisexualii in tranzit si bisexualii care se accepta asa cum sunt. Dupa mine, doar ultimul tip defineste bisexualii. Restul ... sunt oameni in cautare. Tocmai identificarea bisexualilor cu acei curiosi sau cu cei care sunt in transformare in cautarea identitatii face ca bisexualii sa fie priviti cu suspiciune. Cati sunt bisexuali in adevaratul sens? Putini cred. Eu am cunoscut doar un tip bisexual. Femeile mai mult se joaca si odata joaca terminata inapoi la sot si copii.
Urmeaza citate si comentarii de-ale mele pe marginea articolului florentinei ( daca aveti rabdare, stiti ca eu sunt vorba luuunga):
BI-CURIOUS,,Sau poate că nevoia ei este una strict de moment, poate că toată viaţa nu va rămâne atrasă decât de-o anumită femeie sau poate că va mai fi dispusă să-şi probeze această curiozitate şi faţă de alte partenere ocazionale. Lucru care nu o va transforma niciodată în lesbiană, ci doar într-o heterosexuală cu înclinaţii homosexuale sau, mai pe scurt, o bisexuală." Se numeste bi-curious. Si da, sunt multi bi-curious, mai degraba decat sa fie infierati, ei treb intelesi si acceptati poate de cei care pot. Eu una m-am ferit. Ei accepta sexualitatea ca fluctuanta, sunt dispusi sa incerce, sa riste, dar multi se intorc de unde au plecat.
IN TRANZIT ,,Insă, desigur, există o categorie de femei pentru care bisexualitatea nu este decât o etapă tranzitorie către opţiunea sexuală definitivă şi care, o dată ce şi-au trecut prin filtrele emoţionale, afective şi sexuale toate trăirile, află că sunt lesbiene şi aleg această identitate, cu toate implicaţiile de rigoare". - acestea sunt lesbienele in faza de trecere prin bisexualitate. Intai sunt mandre ca vai sunt deschise la minte, impart chiar descoperirile cu partenerii, dar unele, procentul nu cred ca e f mare, trec dincolo. Nu trebuie presate, descoperirea e a sinelui. Decizia se ia singura. Niciodata nu am riscat cu tipe care sunt in the middle in adevaratul sens al cuvantului, pt ca repet, decizia se ia singura.
BISEXUALS ,,Putem vorbi şi despre oameni pentru care atracţia sexuală faţă de ambele sexe este un mod de viaţă, uneori la vedere, alteori în spiritul unei obositoare, dar necesare dualităţi. Sau fiinţe în care identitatea sexuală este un amalgam neobişnuit de masculinitate cu feminitate, şi pentru care o opţiune şi o asumare clară într-o singură direcţie ar însemna o frustrare permanentă." Acestia sunt bisexualii in adevaratul sens al cuvantului, nu curiosi, nu in tranzit. Ci oameni care sunt si , si. E greu sa fii asa, incerc sa nu dramatizez, dar e mai bine sa fi alb sau negru, straight sau lesbi. Apartii unei majoritati , unei minoritati, esti protejat cumva. Altfel, esti cam on your own. Si nu e cum cred unii. Bi femei sunt mai acceptate de straighteri barbati - toti viseaza la o partida cu doua, toti sunt indobitociti de filme porno unde ei sunt salvatorii. Femeile straight - uf, iti fac apropouri, uneori merg mai departe, dar nu depun efortul sa inteleaga. Lesbi - cred ca esti in tranzit, cred ca te ascunzi, cred ca esti promiscua. Bisexualii barbati sunt vazuti ca freaks , asociati cu gay-i intr-o societate in care orice trasatura ce e abatere de la masculinitate e de neiertat.
Probabil caracterul nostru structural ambiguu impune reactia celorlalti. Caci nu esti casatorita si umbli dupa alta femeie. Caci nu umbli cu o femeie si cu un barbat in acelasi timp. Ci doar intr-un anume moment din viata ta ai fost si cu un barbat si acum esti cu o femeie.Ar fi simplu sa zici stii : eu vad omul, nu barbat/femeie. dar adevarul e ca undeva acolo partenerii tai au avut ceva comun care te-a atras.

Ce spune florentina sunt mai curand etape. Unii pornesc ca niste curiosi, altii ajung de la o parte la cealalta. Putini raman bi si din pacate multi cred ca bi inseamna sa ai o relatie legala cu o femeie si o relatie extra-conjugala cu un barbat. Cine accepta, ok. Nu e insa aceasta o regula si nu e bine ca suntem cunoscuti doar asa.

Poti face planuri langa un bisexual? Sigur, dar trebuie sa il vezi ca om. Depinde mult de el ca om. Daca este predispus spre relatii extra-conjugale o va face oricum, doar ca la el va fi cu barbati. Ce era mai bine daca era cu femei? Adica stai asa: te inseala mai putin daca nu e cu o femeie ca tine? Hai sa nu fim ipocriti. Daca ea nu inseala pt ca asa ii e firea nu o va face. Si trebuie sa iti scoti din minte ca vai ii lipseste the other side . Nu ii lipseste nimic, e cu tine si doar cu tine. Langa tine ii e bine. Nu stai langa un om pt partea sexuala, nu ca nu ar fi o parte importanta, dar nu asta te tine langa. Iar daca inca mai ai in minte astfel de idei poate ca tu nu esti cel pregatit pentru o relatie, nu el sau ea.

Citind postarea florentinei ionescu, mi-am amintit de o trimitere la o enciclopedie lgbt de la droopy luata si atunci retinusem ca miscarile bisexualilor au aparut tarziu, in anii '70 in america si in anii '80 in europa, pt ca se isi ascundeau preferintele lesbienele si gay-i considerand ca ei inca mai vor sa se foloseasca de privilegii ale straighterilor pt a scapa de stigmat. Nice, ha? Adica cine esti tu sa judeci? Cauti sa fii acceptat ca minoritate, dar tu nu poti sa te definesti decat daca opui albului negru. Cei de mijloc iti stau in cale. Iti par a fi doar intre, indecisi. Acum serios vorbind, abia atunci cand se va limpezi si la noi comunitatea, cand nu vom mai jigni si vom invata sa vorbim calm, cand nu vor mai fi exclusi cei care nu sunt " barbati adevarati" (travestitii), cand vom invata sa apreciem diversitatea si nu vom judeca considerandu-ne pe noi etalon, abia atunci bisexualii vor putea face cu adevarat parte din acesta comunitate si nu vor fi doar b din lgbt. Mai e drum lung pana acolo.

Ce a retinut ea? Cat stie , cat a inteles? Cand va dori sa afle mai mult ii voi zice. Daca va intreba, voi spune. Eu am facut pasul care putea sa fie si ultim sa ii spun despre mine. Nu a fost curaj, doar conditie absolut necesara pt a fi ceva intre noi - sa ne acceptam trecutul, dispuse sa cladim un prezent.

*e frumos ca acum au inceput sa apara in interiorul blogosferei miscari de includere a celor care pana acum erau marginalizati in interiorul comunitatii. Probabil ca ati observat bannerul de la dragqueen. Am unele dubii in privinta bannerului , imi pare mai curand o reclama spre blogul sau si mai putin ca ar transmite mesajul antidiscriminare travestiti si transexuali ( adica partea transexuala chiar nu apare deloc). ia gata ma bag peste dana volkova poate, poate. slabe sanse, dar voi ati intins mana spre un salut, normal e sa incercam macar sa va strangem mana, cu suspiciune normal, cu suspiciune(hai la lupta cea mare,/rob cu rob sa ne uniiim/inter-na-tio-naaaa-la/prin noi sa o faurim = nu m-am putut abtine)
** mai sunt multe de spus, dar postez pana nu ma razgandesc. Eu ma bucur ca am avut ocazia sa spun si atat. Inainte recunosc ca aveam unele dubii. nu ca acum ar fi altfel, ma astept deja si sunt obisnuita sa primesc replici de tipul "tu nu intelegi pt ca tu nu esti ca noi" care noi? Exista un noi si un voi? Eh, daca asa puneti problema, da, eu nu sunt ca voi.
***am macelarit bine prima postare pt ca mi-a parut prea lunga, prea personala

de ziua mee

undeva in ultimele sapt a fost ziua mee, da, s-a suprapus cu stresul cu ... (nume ce nu mai are voie sa fie pronuntat ca vine cu tot cu amintirile), dar avut noroc cu ea care, scumpa de ea, a incercat:flori, sampanie, cadou, cica sa bagam si niste muzica. si i-am explicat eu ce si cum, sigur nu i-am zis totul. dar uite ca aici pot.
pe la 18 ani m-am uitat in oglinda, ma asteptam sa fiu mai frumoasa, mai desteapta, nu? doar facusem 18 ani! nimic. si am plans, patetic nu?
apoi pe la 26 cred i-am dat afara pe toti invitatii. pe toti. m-am oprit in mijlocul casei si am remarcat ca multi nu stiau de ce se afla acolo. venisera la o beute gratis, se daduse zvon. si am inchis calculatorul, muzica si am zis afara, fara sa ma mai intereseze cine, toti. era ziua mea si era timpul sa fac socoteli si in haosul acela nu puteam. si nu au mai venit. oricum am ajuns sa apreciez urarile de la persoane vag cunoscute, dar nu din cei care trimit si de paste si de anul nou si de orice sarbatoare oficiala la gramada.

s-o fi mirat ca nu am dat petrecere, cine stie ce o fi fost in mintea ei. povestea cu datul afara i-am spus-o. i s-o fi parut o chestie teribilista. si mult timp cred ca o spuneam in sensul acesta.
eu: la ce varsta a murit isus?
sor-mea:33. de ce? sper ca nu ti-au venit idei?
eu: ... (ignorat intrebarile, dat cu alte treburi)
sor-mea: sa iti cumpar cosciug?
eu: de ce? doar eu voi reinvia.
hei, nu va aruncati cu idei stupide. sincer, nu e cazul, era doar o discutie, stabilisem spontan niste asemanari, atat. nici macar credincioasa nu sunt. era doar o discutie. atat.

mi s-a mai intamplat ca ceilalti sa incerce sa imi impuna asa o atmosfera de sarbatoare cu ocazia. mi s-a parut ciudat, fals. in fiecare zi e ziua mea, in fiecare zi. nu pt ca trec peste fiecare zi, nu e o corvoada asta. e doar ziua mea pt ca aflu alte lucruri, pt ca vad lucruri frumoase, pe care multi - in graba lor- nu le observa. toate acestea ma imbogatesc.

incerc sa imi amintesc daca macar in copilarie ... un tort cu lumanari, vecinii din bloc, suflat lumanari, pus dorinte pe care le uitam ( ca si cele puse cand imi cadea o geana), cadouri - erau ce imi doream? sufeream daca nu erau acelea? nu imi amintesc. mult timp am plutit, am inregistrat de parca eram operatorul si acum incerc sa ma uit la film si sa interpretez, dar prin ochii omului matur, deci deformez automat.

trying to find myself

nu am chef sa mai pun un post cu back, nici nu stiu cat de corect ar fi. tot ce pot face e sa dorm si sa dorm si sa dorm, rar mai intru pe bloguri si imi amintesc si e bine ca e un loc la care ma pot raporta. stabil. mai e si ea desigur. ma gandeam chiar sa imi recitesc blogul si asta e o metoda de a-ti aminti. cum poti abrutiza o persoana? dar e simplu: ii iei somnul, ii ceri deadlinuri imposibile, presiune, stres. schimbi locul, totul, nu mai ramane nimic cu care sa relationeze, nimic din viata anterioara. si nu ii oferi nici o motivatie clara, faci pt ca asa trebuie, de ce pui intrebari, asa fac toti, nu ti se cere creier, ala il folosesti pt a fi robot, pt a te executa. poate dramatizez, poate voi reciti candva acest post si voi zambi, dar ... asta pana cand va trebui sa reiau experienta, nu va fi cu nimic mai usor atunci pt ca acum am trecut prin asta. ii urasc si nici macar nu stiu pe cine, e mai usor cand e indreptat sentimentul spre o persoana, daca e o institutie cu cine te lupti si apoi de ce accepti?

uneori imi doresc sa fi fost lucratoare la banda, sa am o munca pur mecanica, sa iti fie ftt creierul , prostitutia intelectuala e mult mai grava. lobotomia.

ocazie f buna sa imi cer scuze daca acum doua sapt am intrat pe blogurile voastre si am postat tampenii pt ca refuzam sa fac ce mi se cere. pana la urma mi-a ajuns cutitul la os si a trebuit sa ma execut, dar cat am putut am fugit. sorry again.

*cand ma voi trezi sper sa fi putut sterge din memorie ultima saptamana, sa nu ma fi inrait

back

si ar treb sa imi fie rusine ca am disparut asa fara sa zic nimic. adica na, spune in descriere ca scriu cand am eu chef, dar se presupunea ca e vorba doar de chef. ori acum a fost cu totul altceva. disparut cica in concediu. a fost mai curand si serviciu si concediu. si eu dat banii inainte ca sa fiu sigura ca o sa si plec cu adevarat din orasul asta plin de praf si zgomot ( v-am zis ca pe aici, pe la mine prin cartier, cand nu urla cainii, urla gasca de oameni veseli din parculetul din fata blocului?!). dar si cu banii dati, tot nu imi venea sa plec. si am amanat absolut pt ultima clipa totul. cu lista si tot am uitat acasa lucruri importante, pt ca lista era incompleta, bineinteles. oricum a fost un haos plecarea, nici nu prea m-am distrat. sa imi amintesc sa nu mai plec niciodata, dar niciodata, in gasca. dat acolo peste copii plini de bani, oricum nu imi plac mie in mod deosebit copiii, dar de soiul acesta chiar am oroare. asa ca eu cred ca am platit pt ca nu mi-am luat la revedere.

poate reusesc sa imi fac pana la sfarsitul verii macar un week-end cu ea mai pe gustul meu. sper, slabe sanse, dar -cum era?- speranta moare ultima. sighisoara ar fi in plan. stiu orasul prea bine, ea deloc, dar ma simt bine acolo.

acum munca, oh, munca la greu, deci daca ma vedeti pe aici e sigur o incercare de a scapa de munca si e grav. chiar nu mai am ce cauta pe aici in urmatoarea saptamana. nu e de gluma!