cand credeam ca poate am preluat un model de cuplu din familie si nu pot avea o relatie bazata pe intelegere si armonie - am intalnit-o pe ea si o iubesc!
cand credeam ca poate doar eu sunt singura care crede ca a fi cu cineva inseamna liniste si echilibru - am intalnit-o pe ea si o iubesc!
cand credeam ca viata mea va fi un sir monoton, bazat pe rutina serviciu - casa - carti si filme : am intalnit-o pe ea si o iubesc!
ii spun ca o iubesc cu fiecare floare daruita, cu fiecare mesaj de dragoste, cu fiecare zambet si imbratisare, cu fiecare gest si sarut.
si le spun si celorlalti ca o iubesc, daruiesc flori si zambete si sunt happy all the time.
am inteles si am retinut din discutiile cu ea ca o discutie, chiar si desfasurata la afirmativ de ambele parti, nu inseamna o hotarare - acum ne e bine si e bine, e foarte bine, atat stiu, atat vreau sa stiu.
situatia 1
mama: ce e inelul acesta ?
explicatie: iubita daruit un inel de tip verigheta. il port pe inelul pt verigheta. reluam.
mama: ce e inelul acesta?
eu: un inel.
mama (se roteste pe partea cealalta, se uita si la cealalta mana, nu vede un inel asemanator si acolo): da-l jos!
eu: nu! ( intors spatele, continuat o alta discutie)
situatia 2
context: parintii vad poza pe desktop cu mine si iubita prostindu-ne ( ochi incrucisati, zambete tampe)
mama: vroiam sa te intreb demult, ce e cu fata aceasta?
eu ( daca nu era ea, daca era doar tata ...): e r...
mama: si cine e r...?
eu: tata o stie
situatia 3:
aflat ieri de la iubita ca tata ii strange mana si spune ,, salut" la plecare. un gest cam barbatesc pt o femeie. ciudat, nu? exagerez eu? tot pune aceleasi intrebari: unde locuiesti? de unde esti? cu ce te ocupi? ei ii pune. mie o singura intrebare: si cati ani are? astept acea intrebare. de la el doar, de la el. teama? nu cred. curajul de a merge pana la capat? hm, tocmai am aflat de curand ce cred str8 despre bi. cred ca voi merge cum bate vantul, si in timp, in timp, tot adevarul. dar sa ii tin la distanta, prezenta lor e sufocanta. nu ar fi prima oara cand fac rau din dorinta de a-mi fi mie bine. cand ne rupem de parinti? ne rupem vreodata? mama lui de cordon omblical! ii iubesc, am nevoie de ei, sunt ai mei cu bune si rele.
si o iubesc si pe ea.
nu, nu, e fals conflictul si e proasta incheierea acestei postari. asa mi-a iesit insa si nu am de gand sa schimb.
Interviuri FILIT. Poeta Lena Chilari: “Fără urâțenie nu cunoști frumusețea,
fără durere și sacrificiu nu cunoști bucuria.”
-
Lena Chilari, o tânără poetă originară din Republica Moldova, s-a impus pe
scena literară contemporană printr-o voce autentică și o sensibilitate
aparte. A...
Acum o zi